6,894 matches
-
la mansardă, cu șobolani care chițăiau și se fugăreau prin pereți. Am continuat să locuiesc în mansarda aceea până acum o lună, când am fost adus în Israel pentru a fi judecat. Avea și ceva plăcut jalnica mea mansardă cu șobolani: de la fereastra din spate se deschidea priveliștea unui părculeț particular, un mic Eden format din curțile aflate în spatele caselor. Parcul acela, Edenul, era izolat de străzile din jur prin zidul format de casele de pe margini. Era destul de mare pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
fost pus în libertate pe baza unor inexistente detalii tehnice privind cetățenia mea și am fost ajutat să dispar. Am venit la New York sub un nume fals. Am început, într-un anumit sens, o viață nouă în mansarda mea cu șobolani de unde se vedea parcul secret. Am fost lăsat în pace - până-ntr-atât încât mi-am putut relua propriul nume și mai nimeni nu s-a întrebat dacă nu cumva eu eram acel Howard W. Campbell, Jr. Din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
înapoi în Germania, țara pe care o iubești atât de mult. Acum că știu unde te afli, îți voi face o vizită foarte curând. Va fi plăcut să ne amintim de vremurile de altădată. Când o să te culci la noapte, șobolan împuțit, sper că o să visezi lagărul de concentrare de la Ohrdruf. Ar fi trebuit să-ți dau un brânci într-o groapă cu var când am avut prilejul. Cu foarte, foarte multă stimă, Al tău. Bernard B. O’Hare Președinte - Post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
arăta îngrozitor de bătrân, lihnit de foame și ros de molii. Femeia fantomă arăta suficient de tânără pentru a-i fi fiică, prosperă, exuberantă și dată dracului. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI ClNCI RĂSPUNSUL LA COMUNISM... În drum spre jalnica mea mansardă cu șobolani, Resi și cu mine am pierdut vremea, am căscat gura la mobilă, am mai băut câte ceva ici și colo. Într-un bar, Resi s-a dus la toaletă lăsându-mă singur. Un bețivan a intrat în vorbă cu mine. — Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și puternici dornici să experimenteze în domeniul omuciderii, cu condiția să nu se acorde pentru asta niște pedepse foarte aspre. Conform ziarelor și radioului, oameni mânioși, pe drept cuvânt, făcuseră deja ce putuseră, dând buzna în jalnica mea mansardă cu șobolani, spărgându-mi geamurile, distrugând sau luând cu ei bunurile mele pământești. Mult detestata mansardă se afla acum zi și noapte sub supravegherea poliției. Ziarul New York Post sublinia în editorialul său că poliția nici n-ar putea să-mi acorde protecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
au clipit din ochi nici măcar o dată. Nici că aveau să clipească vreodată, m-am gândit eu. Nici că eu aveam, m-am gândit, să mai clipesc. Vreodată. CAPITOLUL PATRUZECI ȘI TREI SFÂNTUL GHEORGHE ȘI BALAURUL... Ușa jalnicei mele mansarde cu șobolani fusese smulsă din balamale, dispăruse cu totul. În locul ei omul de serviciu bătuse în ținte un cort de-al meu pentru două persoane și peste foaia de cort niște scânduri în zigzag. Pe zigzagul de scânduri scrisese cu vopsea aurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nimeni. Nu era nimeni care să strige cum mi-ar fi plăcut să strige cineva: „Olé - olé - liber ești, boule“. Printre umbrele mansardei mele s-a auzit o mișcare, un fâșâit. Mi-am închipuit că era zgomotul făcut de un șobolan. M-am înșelat. Era fâșâitul făcut de Bernard B. O’Hare, omul care mă luase prizonier cu atâta timp în urmă. Era o mișcare făcută de cel ce devenise propria mea Furie personală, ființa care și-a descoperit cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de cel ce devenise propria mea Furie personală, ființa care și-a descoperit cel mai nobil aspect al ei în scârba față de mine și în hăițuirea mea. Nu vreau să-l defăimez comparând zgomotul făcut de el cu zgomotul unui șobolan. Nu mă gândesc la O’Hare ca la un șobolan, deși acțiunile lui în privința mea au avut aceeași irelevanță sâcâitoare ca și pasiunea șobolanilor de-a mișuna prin pereții mansardei mele. Nu-l cunosc cu adevărat pe O’Hare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și-a descoperit cel mai nobil aspect al ei în scârba față de mine și în hăițuirea mea. Nu vreau să-l defăimez comparând zgomotul făcut de el cu zgomotul unui șobolan. Nu mă gândesc la O’Hare ca la un șobolan, deși acțiunile lui în privința mea au avut aceeași irelevanță sâcâitoare ca și pasiunea șobolanilor de-a mișuna prin pereții mansardei mele. Nu-l cunosc cu adevărat pe O’Hare și nici nu vreau să-l cunosc. Faptul că m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
în hăițuirea mea. Nu vreau să-l defăimez comparând zgomotul făcut de el cu zgomotul unui șobolan. Nu mă gândesc la O’Hare ca la un șobolan, deși acțiunile lui în privința mea au avut aceeași irelevanță sâcâitoare ca și pasiunea șobolanilor de-a mișuna prin pereții mansardei mele. Nu-l cunosc cu adevărat pe O’Hare și nici nu vreau să-l cunosc. Faptul că m-a arestat în Germania pentru mine a fost un fapt de interes submicroscopic. Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și privea revoluția de la București, când au auzit împușcăturile de la Județeană. Mai firave la început, apoi mai repezite. O mașină cu un difuzor trecu pe stradă și cineva striga la megafon, „Ieșiți, bă, nenorociților, să apărați revoluția, nu stați ca șobolanii în case.“ Părea vocea colonelului Goncea, dar nu era sigură. Dar nici altul nu putea fi, că numai Goncea când îl rostea pă ț parcă se împiedica în el și făcea țțțț, de patru patru ori. Asta când era nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a prăbușit. Au venit peste noi ca vulturii, ne-au certat că de ce n-am luat un gardian după incidentul inexplicabil dinainte - dar noi luasem -, de ce nu am montat camere video în instituție - de unde bani, când încă nu rezolvasem problema șobolanilor de la cantină -, de ce, de ce, de ce. Directorul a făcut un preinfarct și a căzut lat chiar în fața mea, arătându-mă cu degetul: o să te trag după mine, îți promit... După ce l-au luat la spital și l-au ținut sub observație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
asta, numai bun de pus ceva la păstrare. Dar nu putem să-l folosim, nu, nu, că e inundat tot timpul. Suntem prea aproape de canal. Și mai și pute a țevi și nu m-aș mira să dai și peste șobolani pe acolo. Când și când se mai aude câte un râcâit. — Minunat. Parcă suntem în Quatemass and the Pit1. Cercelul se înțepenise bine în balama. Lurch încerca să-l extragă cu o bucățică de sârmă, dar în zadar. Ridic capacu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
metal dedesubt, sprijinindu-se în mâini. — Stai! Bez, care se impacientase, străbătu camera într-un salt și îngenunche pe marginea trapei. — Întoarce-te imediat! N-ai auzit ce am zis adineauri? (iapă proastă, adăugă el, către noi). Acolo jos sunt șobolani și Dumnezeu mai știe ce! — Aligatori care se înmulțesc în mlaștinile teatrului Cross, observai eu. Așa putem să vedem dacă publicitatea e întotdeauna bună, indiferent de subiect. — Nu văd nimic, se tângui Marie cu durere, ecoul vocii ei lovindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
subiect. — Nu văd nimic, se tângui Marie cu durere, ecoul vocii ei lovindu-se de piatra umedă. Și e un miros îngrozitor... Aah! Bez își dădu ochii peste cap. Ce ți-am zis eu? (Să vezi ca mușcat-o vreun șobolan de picior, adăugă el către noi). Fato, mișcă-ți fundu’ înapoi! Fața lui Marie apăru în deschizătura trapei, cu trăsăturile-i delicate și mobile, împietrite pe oase din cauza șocului. Mirosul de țevi și de rugină se ridică deasupra ei. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de mlaștină. Pentru prima dată înțelegeam semnificația deplină a cuvântului „miasmă“. — E ceva acolo jos! zise ea, cu vocea pierdută și tremurândă. — Te cred și io că e! Noroc că ești întreagă, zise Bez. I-ai văzut? — Ce? Nu, nu șobolani... Tremura. Lurch se aplecă s-o ajute, dar ea se feri de mâna lui. — E mult mai mare de atât... Se băgă din nou la fund. Era așa de liniște încât puteam auzi zgomotul mâinilor ei care se mișcau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să coboare scara? —A coborât imediat, înainte s-o poată opri cineva. A, deci a încercat cineva s-o oprească? Cine? Nu a fost cineva anume, zisei eu, privindu-l pe polițai drept în ochi. Dar se bănuia că sunt șobolani pe acolo și puțea de-ți muta nasul din loc. Desigur, acum știm și de ce...Dacă nu s-ar fi grăbit așa de tare, i-aș fi spus să-și ia cel puțin o pereche de cizme de cauciuc. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu era altceva decât ultimul colț al planetei. Nimeni n-avea nevoie de el și a putut fi lăsat yubani-lor - făcu o pauză dramatică. Dar, cum vă spuneam, vremurile se schimbă. Milioane de făpturi omenești mor de foame, îngrămădite precum șobolanii în spații apăsătoare. Au nevoie de teritoriul acesta și de toate celelate care se pot pune în exploatare și produce mai multe alimente și mai multe materii prime cu care să se despovăreze de atâtea nevoi. Este nedrept ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aruncă o privire Înăuntru ca să-i vadă pe membrii personalului Îmbrăcați În jachete albe Îngrămădiți În jurul unei mese, servind o ultimă băutură Înaintea plecării acasă. Și pisici. Șezând, tolănite, șerpuind În jurul fântânilor arteziene, lingându-se. Pisicile acestea nu vânau, deși șobolani erau cu nemiluita. Îl ignorară, cunoscând orele precise la care veneau oamenii să le hrănească, sigure că acest străin nu era unul dintre ei. Trecu de-a lungul părții drepte a bisericii San Francesco della Vigna, apoi o luă la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
clătinat din cap, lacrimile izbucnindu-i din senin în ochii obosiți și dornici de somn. — Ești fericită, nu-i așa, draga mea? Jake se uita la ea cu atenție. Sigur că sunt fericită. Nu regreți că ai ieșit din cursa șobolanilor? Că ai venit să trăiești aici, cu mine? O șuviță din părul lui lung și negru îi căzuse, absolut fermecător, peste ochi. Capătul îi atingea buzele. Stomacul lui Alice se contracta de atâta dorință. Femeia a clătinat din cap, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ușa care dădea înspre scări. Picăturile care cădeau constant de pe acoperiș îl călcau pe nervi. Hugo și-a dat seama, temător, că putea să și moară acolo. Putea să fie găsit peste câteva săptămâni, cu pielea sfâșiată de pe oase de șobolanii pe care credea, din ce în ce mai mult, că-i aude. Hugo a realizat, cu amărăciune, că potențialii lui clienți veniseră și plecaseră cu multe ore în urmă. Spunându-și, fără îndoială, că agentul imobiliar nu se deranjase să vină la întâlnire. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
E adevărat că durerea ta, e întotdeauna numai a ta. În durerea morală cât și în cea fizică, omul e osândit să se mistuie singur. Există suferințe pe care trebuie să le consumi până la capăt. Stau în tine ca un șobolan într-un cadavru. Trebuie să te roadă până la os, până nu mai ai carne deloc si nu mai suferi. Până la urmă ajungi la capătul durerilor. În fața ferestrei, Iorgu încruntat privește afară în întuneric. E noapte, e liniște... Plopii înalți, fremătători
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
caselor. Completând ciclul natural soluri-vegetație, fauna din zonele forestiere era reprezentată prin animale sălbatice (bouri, mistreți, căprioare, vulpi, lupi, jderi, pârși, bursuci, veverițe, cerbi lopătari), păsări (coțofene, cinteze, pițigoi, turturele, bufnițe, corbi, ciori), reptile (șerpi, șopârle, salamandre), rozătoare (iepuri, șoareci, șobolani, popândăi, hârciogi, cârtițe) și insecte (fluturi, bondari, cărăbuși). În jurul apelor viețuiau vidre, nurci și variate păsări de apă (cocostârci, berze, rațe), iar mediul acvatic includea specii diverse de pești (crap, șalău, somn, știucă, caras, babușcă, oblete). Aceste specii de animale
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
spuse el făcându‑mi cu ochiul. — Și nu ți‑e teamă că vei sfârși cu un glonte În cap ? — Ori cu un glonte În cap, ori altfel - ce importanță are ? Nu am de gând să fug la adăpost ca un șobolan Înnebunit de frică, spuse el săgetându‑mă cu privirea. Am Înghițit În sec. Pentru prima oară l‑am privit cu admi‑ rație pe Teo Haiduc. — Și Întotdeauna ai fost așa... detașat ? am Întrebat eu Încer‑ când să‑mi temperez entuziasmul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe programul aventurii polare distribuit de organizatori. mă Îndreptam agale spre hotel, În grup, gândindu-mă la aceste lucruri, mai dezorientată ca oricând, când ivan mă prinse deodată de braț : — Hai să stăm de vorbă. rusul avea aspectul unui mic șobolan, din cauza staturii mici și a ochilor curioși și scormonitori, palpitând de un foc rece, albastru. Semăna mai degrabă cu un spiriduș sau cu un elf, poate și din cauza urechilor clăpĂuge. mă așteptam din clipă În clipă să scoată o butelcuță
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]