3,157 matches
-
tuturor aspectelor vieții. Pluralizare a persoanei, fragmentare tribală, poli-culturalism galopant, iată tot atâtea caracteristici ale vieții sociale. Dacă luăm acești termeni în sensul lor metaforic, avem de-a face, într-adevăr, cu politeismul, cu panteismul chiar. Și este exact ceea ce șochează. Căci substratul cultural pe care s-a fondat modernitatea este chiar marea "fantasmă" a unicului. Și i-am uimi pe unii, agnostici declarați, dacă le-am arăta că sensibilitatea lor teoretică, reacțiile lor practice fac parte dintr-un "monoteism" fundamental
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
moral cu validitate universală. Poate chiar îndoiala radicală față de modelul occidental. Dacă luăm această expresie în sensul ei cel mai puternic, radicalitatea trimite la aceste rădăcini care țâșnesc în figuri tipice, și chiar arhetipice. Aceste figuri incisive ne pot uimi, șoca, dar nu sunt, zilnic, mai puțin populate de fantasme, temeri, dorințe sau alte afecte venind de foarte de departe. În această privință, este interesant de notat că "figurile" tele-realității, ca și cele, într-un mod mai general, ale foiletoanelor de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
grupurilor afro-americane și amerindiene. Atragerea publicului către aceste teme ca prezențe în spațiul muzeal tinde să devină un fapt obișnuit. Dincolo de aceasta trebuie să acceptăm neliniștea, "tensiunea" unui public care în premanență așteaptă ceva nou, care în același timp poate șoca, nedumeri, sau chiar provoca. Probleme sociale deosebit de importante integrate ca suport muzeal, prin expoziții și forme expoziționale adiacente pot determina rețele de comunicare complexe, pot sensibiliza populația sau pot conduce la decizii din partea factorilor implicați la nivel local sau național
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
le oferă spre contemplare și meditație, din nou, îl deosebește de mulți dintre confrații săi, care fac din cotidian singura sursă a creației, fiindcă nicăieri - cel puțin în acest volum - imaginile artistice pe care le construiește nu izbesc retina, nu șochează, din moment ce, așa cum arătam, în creațiile sale, conținutul caută forma și nu invers. De aceea, înfățișând prezentul, spre exemplu, prin VODKĂ. ÎNJURĂTURI. MĂTREAȚĂ. POEȚI, nu face decât să creeze culoarea locală și temporală, pentru ca, pe acest fundal, să exprime frământările eterne
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
eu ce e aici: ai pus capotă veche, roată veche, jantă veche și ce-ai zis? Hai s-o punem de-un accident! De un fals! Nu-i așa doamnă? Nevastă-mea nu poate vorbi. E șocată. Sigur că-i șocată fiindcă dumneaei are cel puțin bun simț și e stupefiată de ce ai pus dumneata la cale... Unde-i numărul mașinii? A rămas în drum... în șanț. E praf! Mdaaaaaa? Și fără număr de unde știm noi că asta-i mașina accidentată
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
O resemnare albă sau neagră, bonomă sau răzbunătoare, placidă ori acidă, potrivit temperamentului. Iar când la vulnera bilitatea asta se adaugă patima pentru Cioran și Caragiale (Iancu și Mateiu), plus trei bypassuri și-o embolie, apoi cum să nu fie șocată lumea când îți vede vitalitatea, trepi dația logoreică și apetitul pentru ubicuitate culturală? Am fost adesea întrebat în ultimii ani, fie agasat, fie cu înduioșare, de unde-mi adun combustibilul acestei însumări paradoxale de cioranizare optimistă, blazare energizantă, retractilitate histrionică, solitudine
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Foucault, rămași la Camus, departe de Sartre, bovarizând mai intens la Hurezi, Ieud, Mogoșoaia, Putna și-n culele de la Măldărești, decât la Duchamps, Warhol și toate „instalațiile“ postmodernității. Ei bine, nimic nu întrece frenezia care te cuprinde când ajungi să șochezi și să farmeci cu tombaterismul tău fobia la trecut a adolescenților, presupusa dumnealor alergie la mainstream și la mulțimea celor calificate drept peltele paseiste. În ultimii ani, am făcut de câteva ori, la întâlnirile cu liceenii, un experiment năucitor deopotrivă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
omul se-mpiedică și-o ia vijelios la vale, lovindu-se când cu ceafa, când cu bărbia de fiecare treaptă, sărindu-i ochelarii și prăbușindu-se însângerat chiar la tălpile noastre. Cum naiba să nu rămâi meduzat?! Ce m-a șocat a fost anestezia, încetineala, calmul țicnit cu care am acționat, într-un soi de pedanterie hipnotizată, ca la ralentiurile scenelor de groază din filme. Iar noi parcă eram de mult în plin război, obișnuiți cu toate ororile. Tania i-a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
un antrenament pentru începători. Lasă că și ei au luat victima la per tu (oleacă deranjant pentru umbra scorțosului din mine), dar fetele mi-au spus apoi că-n sănătate, de pildă-n ginecologie, asta e o tactică străveche de șocat și întărit moralul prin exces de familiaritate. Acolo, replici de genul „ce-ai făcut fă, de rămăseși borțoasă ca proasta-n târg?!?“ figurează în arsenalul drăgălășeniilor vitalizante. Așa, deci! Ei bine, abia acum apuc și eu să mă gândesc la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o factură... trebuie să fie undeva o eroare...“), replica insti tuțională a căzut cu iuțeala cuțitului de ghilotină: „Adresa și numele dumneavoastră“. Inutil să glosez. Vă las pe dumneavoastră să derulați orice variantă de spectacol mental preferați. Ce m-a șocat a fost promptitudinea cu care „petentul“ a răspuns corect, ca la școală: „Ciulei, Liviu“. Nici o milionime de secundă de ezitare. I s-a părut, așadar, cum nu se poate mai natural faptul că nu a fost recunoscut. Și nu a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
baluri de caritate, cultivau filantropia, își permiteau să fie nași la zeci de nunți și botezuri „în sat“ ș.a.m.d. Mugur Ciumăgeanu a insistat asupra necesității de redistribuire benefică a bogăției. De iradiere, cum i-aș spune eu, realmente șocat de cunoscuții bogați pe care-i văd schimbând periodic mașinile, apartamentele de lux și „locațiile de vacanță“, tot mai excentrice și exorbitante financiar, însă refuzând cu obstinație orice investiție în lumea normală. Investiții elementare și esențiale totodată, de felul celor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
se dublează instanțe politico-administrative deja existente („Departa mentul românilor de pretutindeni“) și se anulează un prestigiu internațional indubitabil, arhidovedit de mărturiile celor mai solide instituții mass-media europene și mondiale, foruri culturale internaționale, sfera EUNIC ș.a.m.d. În fond, ce șochează din capul locului este absența unui Raport oficial care să justifice subordonarea. Ce va să zică „evitarea oricăror nereguli financiar contabile, de genul celor evidențiate, în timp, de Rapoartele Curții de Conturi“? Ce înseamnă „prelungirea efectelor profund negative ale unor stări de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu mai sunt ca înainte. Să înțeleg că dragostea cea mai amenințată e cea mai profundă? Privind marea de pe terasa de la "Amfiteatru", mă gândeam, mai devreme, că inclusiv fericirea lasă răni. Mă pregătesc să formulez o concluzie care îi va șoca pe mulți, iar pe specialiști îi va revolta, cu siguranță. Dar aș vrea să mai lămuresc câteva lucruri, pentru a fi mai bine înțeles. Care-i adevărul în privința cultului "măsurii" la greci? Marsyas, silenul care a inventat fluierul, e jupuit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
par absurde, antiumane. Nu e vorba de vreo reacție împotriva civilizației urbane, ci de o senzație stresantă că mă pierd, că sunt "înghițit", că mă depersonalizez. Când am făcut saltul din Lisa în București, în toamna anului 1937, m-au șocat "noutățile": casele cu mai multe etaje, tramvaiele, mașinile, lumina electrică, ascensoarele. Treceam dintr-o civilizație patriarhală, cumva metaistorică, în istorie. Într-un megalopolis ca Los Angeles mă șochează altceva: proporțiile. Parcă am intrat într-un alt fel de istorie, post-citadină
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
făcut saltul din Lisa în București, în toamna anului 1937, m-au șocat "noutățile": casele cu mai multe etaje, tramvaiele, mașinile, lumina electrică, ascensoarele. Treceam dintr-o civilizație patriarhală, cumva metaistorică, în istorie. Într-un megalopolis ca Los Angeles mă șochează altceva: proporțiile. Parcă am intrat într-un alt fel de istorie, post-citadină, unde reflexele mele sunt descumpănite. Unui asemenea oraș nu-i pot "vedea" marginile. În consecință, nu-l pot "gîndi". Știu că se sfârșește undeva, dar acel "sfîrșit" are
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de Chicago. Dar nu mai am nevoie de serviciile ei. Îl zăresc pe Dan C., care a reușit să ajungă la timp, din New York. Merge și el la Chicago. Dan C. a adus ziare românești. Într-unul din ele, mă șochează un articol agramat și vulgar. Trebuie să recunosc că, aici, rareori incultura devine vulgară. De regulă, e manierată. Iar, pentru mulți, reprezintă chiar un avantaj. Îi ajută să nu-și pună decât probleme practice. Cultura te face vulnerabil, îți ia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și e panicat teribil că mama lui e bolnavă grav și că nu are leac, tocmai ea, cea cu obrajii roșii așa cum am văzut-o eu în vizita fugară din 28 mai. S-a și pierdut sărmana fulgerător. M-a șocat această știre neașteptată. La noi e oarecare agitație pentru momentul lansării care se apropie vertiginos. După ora 19 suntem invitați cu amabilitate la finii Brătuleanu. Suntem primiți cu dragoste și protocol, cu o masă suculentă, urmată de ample discuții în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
informații pentru mine, cel plecat pe alte meleaguri. Aflu multe despre unii oameni din trecut, iar unele întâmplări din viața interlocutorului meu sunt mult asemănătoare cu cele ce mi s-au întâmplat, autori aceiași N.S., C.B. și M.B. M-a șocat pățania înv. Filiche, mutat disciplinar în urma unui gest perfid din partea înv. Georg, omul fiind complet nevinovat. Am înțeles machiavelâcul acuzator pentru că și mie la Bârlad mi s-a fabricat un scenariu identic - semn că acest aspect se manifesta ca o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
a mă determina să regret. Lecția de pedagogie a fost, însă, întreruptă de apariția tatei care n-a apreciat-o. În loc să mă ia de guler și să-mi tragă bătaia cuvenită, i-a dat mamei o palmă. Asta m-a șocat și mai rău decât dacă m-ar fi bătut. Cred că a fost singura dată când l-am înfruntat. Am țipat la el: "De ce dai în mama?" Eram atât de furios încît tata a izbucnit în râs, după care conflictul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că, pe parcursul câtorva ore, copilăria mea a murit. Am ajuns la București după ce se înnoptase bine. Poate, era târziu, dar cât de tîrziu? Nu știu. În septembrie 1937, Bucureștiul mai era, încă, "micul Paris". Normal ar fi fost să fiu șocat, uluit, când am intrat în oraș. Dezmățul reclamelor luminoase ar fi trebuit, în mod logic, să mă zăpăcească. Nu s-a întîmplat, însă, așa. N-am reținut nici o imagine ― strălucitoare sau nu ― până ce pe strada Italiană, o stradă liniștită, burgheză
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de pânză un teanc mare de hârtii, legat cu sfoară, pe care mi l-a întins. Erau chitanțele date "unchiului George" când îi ceream bani ca să-mi cumpăr caiete, maculatoare sau alte rechizite. Le-am recunoscut imediat, dar m-a șocat faptul că tata le păstrase, să mi le arate. De ce? Niciodată nu bănuisem că ele aveau vreo importanță. Prin iarnă, m-am pomenit cu tata. Nu mai fusese în București, cred, din anii primului război mondial când venise, ca artilerist
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ridică greoi din lectica ei, conștientă cât de bătrână și neatrăgătoare trebuia să pară bărbaților care rânjeau în curte. Nu se lăsă prea mult copleșită din această cauză. Era de mult bătrână, și imaginea din oglindă încetase s-o mai șocheze. Lucrul cel mai important era că cererea ei de a i se acorda o întrevedere fusese satisfăcută de Czinczar după ce, la insistența lui, ea retrăsese clauza contractuală de a i se oferi un bilet de liberă trecere. Bătrâna femeie zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
vanitate și mândrie încât să-i poată îngrădi mișcările. Localiză deschiderea uneia din fântâni și îngenunche în noroi ca orice muncitor. Totuși, nu era singurul care să facă acest lucru. Czinczar îngenunche lângă el, dându-și seama cum acțiunile lui șocau pe linneenii de neam mare, care făceau parte din suita lui personală de sclavi. Cei doi străpungeau bezna cu privirea. - Material de construcție pentru templu, spuse Meewan, proiectantul. Czinczar dădu din cap. Se ridică în picioare fără vreun alt comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
undeva un bărbat sătul de ea până peste cap! Poa’să fie cea mai mișto din lume, poa’să fie și Brijibardo, că tot i-e drag vre unuia de ea ca mie de nevastă-mea...“ Am fost mult mai șocat de remarcile astea decât mi-aș fi ima ginat. Cum să te plictisești de frumu sețea însăși, de neatins și de neconceput? De cea pentru care ți-ai da și pielea de pe tine? Ce-și putea dori un bărbat mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
astfel de accidente. Voiau cumva să spună că nu fusese un simplu accident? Calculaseră viteza lui Mark, după urmele de frânare. Când mașina ieșise de pe șosea, frânase de la o viteză de o sută douăzeci și opt de kilometri la oră. Cifra o șocă. Dar nu se trădă deloc. Mai încercă o dată: era pe șosea în toiul nopții, conducea prea repede pentru condițiile de drum, pierduse controlul și ieșise de pe șosea. Nu fusese singur, îi spuseră polițiștii. Pe porțiunea de pe North Line, unde pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]