9,824 matches
-
moralizator, un mic pasaj biblic dinainte ales. „El își face soli din vânturi și din flăcări de foc, slujitori“, Psalm 104: 4. Acesta este pasajul care deschide cartea despre îngeri, a patra în lucrarea lui Luca Nicoară. Luca Nicoară: Îngerii șoptesc aievea. Editura Armonia, București, 2005. Preț: 162 000 lei. Istorii secrete În timp ce studiau istoria Vaticanului și viața lui Leonardo da Vinci, Lynn Picknett și Clive Prince au început să fie din ce în ce mai intrigați de numeroasele coincidențe pe care le întâlneau în
Agenda2005-10-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283467_a_284796]
-
atacat Cetatea de Colț, iar în bătălie a căzut prins și dus în robie și iubitul Ilenei. De-atunci, ea sta la fereastra foișorului și privea în depărtare, doară-doară îl va zări venind. Odată i s-a arătat în vis, șoptindu-i că va scăpa din robie atunci când ea va aduna atâta aur, încât să ajungă până acolo unde el se află zălog. Ileana s-a hotărât să toarcă zi și noapte, pentru ca din lucrul ei să cumpere aur. Și cum
Agenda2005-12-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283497_a_284826]
-
cuprinde în căușul unui pumn! Te întrebi: ude au loc atâtea probleme, atâtea dureri, atâta tristețe? Tresar! Băiatul..., dar băiatul? Nu mi-ați spus... nimic despre el... Cu un oftat din adâncul sufletului, de ziceai că își dă ultima suflare, șoptește: „Este închis. A fost condamnat la zece ani de închisoare cu executare, fiind judecat pentru evaziune fiscală, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și spălare de bani... Avea o firmă de construcții în București. Eu tot nu cred că băiatul meu
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
nr. 1941 din 24 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Atunci când... Ești singură, Vorbește cu cerul și te va imbrățisa Cu lumină! Atunci când... Plângi, Trimite mării lacrima ta, ți-o va spăla Cu valuri! Atunci când... Nimeni nu-ți spune : -Ești frumoasă! Șoptește-i Luceafărului, te va desăvârși Cu strălucire! Atunci când... Îți lipsește zâmbetul, Caută-n templul adâncului tău și împrumută-l Cu bucurie! Atunci când... Vrei să fii iubită, Privește-n inimile oamenilor,să fii cea care se oferă Cu iubire! Atunci când... Toate
ATUNCI CÂND... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384840_a_386169]
-
ceașca pe masă și o urmez, descotorosindu-mă de haine. Se lipește de mine înfrigurată. - Ești rece ca gheața! exclam. - E frig acolo, la infirmerie! Vreau s-o sărut pe buze, dar își ferește gura. - Fără sărut, te rog! îmi șoptește încet. Iartă-mă!
DRUMUL APELOR, 17 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384875_a_386204]
-
vis, Acum toate zările de lumină-mi sunt pline, Odihnit, fericit, ca un mire promis! Nici nu mai știu cât de frumoasă erai! Se-nfiorase și aerul când mi-ai atins vederea, Nici nu mă mai doare „izgonirea din rai”, Șoptindu-mi învinsă: facă-ți-se vrerea! Trupul tău dulce, ca un murmur de-albine Era plin de cuvinte, nespuse vreodată, M-am culcat singur și m-am trezit cu tine, Minunea mea sfântă și adevărată... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Cu
CU TINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384882_a_386211]
-
mie eu îmi ucisesem visarea cedând spațiu teamei de eșecuri. El nu! Era chipul omului de succes optimist ce-mi dorisem odinioară să fiu eram fericită revăzându-mi icoana mi-a surâs l-am privit drept în suflet I-am șoptit telepatic: ,,Tu esti omul ce eu pot încă să fiu să mă-nalț aș putea renăscând din apusuri!” M-a privit lung...mi-a surâs, mi-a șoptit: ,,Daa! Încă poți! Nu-i târziu cât trăiești și mai crezi în
OMUL CE-MI DORISEM SĂ FIU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384958_a_386287]
-
icoana mi-a surâs l-am privit drept în suflet I-am șoptit telepatic: ,,Tu esti omul ce eu pot încă să fiu să mă-nalț aș putea renăscând din apusuri!” M-a privit lung...mi-a surâs, mi-a șoptit: ,,Daa! Încă poți! Nu-i târziu cât trăiești și mai crezi în tine în curaj în năzuințe și-n iubire.” Referință Bibliografică: OMUL CE-MI DORISEM SĂ FIU / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1947, Anul VI, 30
OMUL CE-MI DORISEM SĂ FIU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384958_a_386287]
-
care învie ”duminicile neîmplinite”. Caută esența existenței lor în unicitatea firii. În prezența izvorului, jocurile se învolburează, deznoadă furtunile, esența bolborosește în cei doi ca lava în vulcan. Cuvântul se metamorfozează, șterge unghere împăienjenite, se spun tare adevăruri, până acum șoptite în taină. Este o decopertare a sufletelor la întâlnirea cu Dumnezeu. Fiecare privire aruncată în oglindă este întâlnirea cu noua personalitate care aștepta cuminte să intre în rol. Dedublarea face victime atât în real cât și în ireal. Pasiunea dintre
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
cu urgie tot mai toarnă Cuvintele nespuse mă rănesc Atâtea frunze veștede privesc... Dar cine poate oare să-nțeleagă Când în imagine apar totuși întreagă?... Eu duc povara muntelui de sare... Și lacrima tăcerii rău mă doare! Un înger îmi șoptește că se poate Să porți în suflet clipele curate, Un semn frumos să lași în urma ta, Chiar de povara ți se pare grea... foto sursa internet Camelia Cristea ... Citește mai mult Simt inima în două cum se rupeCând un vulcan
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
de toamnă, Iar cerul cu urgie tot mai toarnăCuvintele nespuse mă rănescAtâtea frunze veștede privesc...Dar cine poate oare să-nțeleagăCând în imagine apar totuși întreagă?...Eu duc povara muntelui de sare...Și lacrima tăcerii rău mă doare!Un înger îmi șoptește că se poateSă porți în suflet clipele curate,Un semn frumos să lași în urma ta,Chiar de povara ți se pare grea...foto sursa internetCamelia Cristea... XXIX. AM CREZUT..., de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2080 din 10 septembrie
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
tot ce s-a întâmplat de la balconul vilei... - Domnule profesor, dar ce a fost în acest loc? Pare atât de straniu, atât de misterios... am senzația că nu suntem numai noi în încăpere... că nu existăm numai noi aici, singuri... șopti un băiat înalt, brunet și subțirel. Profesorul, un bătrânel înalt, cu figură comică, simpatic, cu părul și mustățile albe afișă un zâmbet ironic, pe fața sa lungă și roșie și explică: - Aici a fost un cămin de copii. Ĩntr-un bombardament
DESTINE INTERSECTATE PARTEA I de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385036_a_386365]
-
adiere de zefir, îmi alungă iubirea, Întinsei mâna, urmărindu-l cu privirea, Însă, făcându-i-se milă, la mine se întoarse, Pe-obrazul meu în lacrimi, el se așezase, Apoi, se-opri în palma mea fierbinte, Îl mângâiai și îi șoptii două cuvinte, El îmi răspunse, bătând din aripioare, Clipind din ochișori , mi-aduse-n dar o floare. Miresmele-nserării, mă găsiră la fereastră, Micuțul fluturaș, zbură spre zare-albastră, Pe aripioare, c-o lacrimă, am scris două cuvinte, Spune-mi! Oare le vei
DOUĂ CUVINTE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385057_a_386386]
-
Frumusețea s-o slăvesc cum ți-ar place ție, Un vers al vieții fără de închipuire Ce simte prin el că poate da a lui trăire. Gândul fior mă trece, penița mi-o pornește, Încercarea mi-i grea dar ceva parcă șoptește: -Cuteză și scrie-i, dăruiește-te pe tine Dovadă a iubirii și-a dragostei divine! Gândeam că va fi simplu a-i scrie inimii, Coborât-am in mine dar golul mi-l găsii, Atât de firavă trăire în adevăr simții
SERAFICĂ POEZIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385070_a_386399]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CÂNTEC DE LEBĂDĂ Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului Sufletu-mi refuză să mai scrie, Vrând a fugi de această agonie, Îi șoptesc dulce că totul trece Neînțeles de gând, dar mă contrazice... De ce el vede frumusețe-n jur Și versul unui trubadur fără cusur? Iubirea lui pare mai mult un chin Și-un suspin decât mierea darului divin... O fi dragostea destinată
CÂNTEC DE LEBĂDĂ de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385079_a_386408]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > VOM RE-INTRA ÎN EDEN Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Mi-a șoptit Muza că-i fericită, Nici nu vrea s-audă de poezie... Bagajul și l-a făcut grăbită, Pleacă-ntr-o mistică călătorie. -De ce, o întrebai cu glas sfios, Nu vrei să mai stai în versul meu frumos? Nemuritoare zeiță
VOM RE-INTRA ÎN EDEN de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385084_a_386413]
-
ce vin, ce pleacă uneori mă ridic mă amestec în țipătul timpului printre norii albi,visători o sclipire nebună de dor aici sau poate în alt vis vântul mătura aprig trupul pribeag rătăcit pe un tragic meleag pe cer păsări șoptesc încet, ușor pe limba lor trec clipe, trec ore... ce lung este sfârșitul acestui început nu am știut nici azi nu știu cum a venit, cum a trecut arunc o ultimă privire cobor pe stradă la joacă în jurul unui cerc Referință Bibliografică
CERCUL de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385143_a_386472]
-
Căci ochii-i erau triști, înlăcrimați Pierduse undeva, pe drum de zbucium Iubirea dintre oameni...dintre frați... Cutremurat de-atâta suferință Am vrut cumva...ceva să-I dăruiesc Și-atunci un gând s-a strecurat în minte Și I-am șoptit fierbinte: Te iubesc! O, ce surâs a luminat o clipă Divinul chip...ce sfântă fericire A strălucit în ochii-nlăcrimați Când am rostit o șoaptă de iubire... Și parcă tot pământu-a tresărit Și un ecou, cu miile de gânduri Rostea
OMAGIU DIVIN 20 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385154_a_386483]
-
l-ai atins Și m-ai purtat spre cer...departe... Mi-ai arătat acolo Doamne O casă sfântă, minunată Ce-ai construit-o pentru mine Cu dragoste de Veșnic Tată! O, câtă pace mă-mpresoară În rugă când Îți pot șopti: Da...Te iubesc cum niciodată Nu am crezut că pot iubi! O, Tată coboară prin Duhul! Sunt zile în care îmi pare Că drumul e greu și e lung Și cad și sunt spini ce rănesc Când vreau pân' la
OMAGIU DIVIN 20 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385154_a_386483]
-
la mine, Vei reuși fruntea să-ți ștergi. Tu, gândul meu să-l iei cu tine, Să te-nsoțească unde mergi. De-ți va fi greu, de-ți va fi bine, De nu vei ști ce drum s-alegi, Îți voi șopti, să înțelegi, Cu drag, de mână te voi ține, Tu, gândul meu de-l iei cu tine. https://www.youtube.com/watch?v=EygRwgmGNxM Referință Bibliografică: Rondelul gândului bun / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2032, Anul VI
RONDELUL GÂNDULUI BUN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385183_a_386512]
-
pe corpul încordat al bărbatului. Sărutul lui cobora pe linia gâtului, sub barbie, în jos. Dantela corsajului tremura sub respirația lui fierbinte. Își lipi obrazul de pieptul ei: - Cândva ... lucrurile acestea se vor întâmpla firesc într-un cadru intim, a șoptit și Alma i-a zărit ochii plini de dorința. S-a înfiorat și el i-a simțit tremurul: - Este alegerea ta! Nu știa, ce să-i răspundă. Replică se pierduse, ea era amețită. A trezit-o brusc strigătul lui Marge
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
trecuse cu lordul. - Da...da ... zmeul, o imită pe Annie. - Ești ciudată. Faunul din pădure te-a vrăjit? “Greu de spus” - Copiii și lady Abigail au întrebat de tine. Se alăturară grupului. M.Joseph nu era cu ei. Marge îi șopti la ureche: - Nu cumva faunul tău are un nume? Lipsește un personaj din peisaj. - Încetează, Marge! Iar începi cu fanteziile tale? - Ihmmm ... să știi că nu m-aș da înapoi.L- aș ciufuli puțin pe “faun”, știi tu despre cine
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
Desigur, dacă toată lumea este pregătită, mergem. Mătușă Annie, ești bine? - Întotdeauna. La datorie, să trăiți! începu să fredoneze o melodie militară. Abigail își dădu ochii peste cap. - Dacă știam că te duci la râu, te însoțeam, să facem baie împreună! șopti Mary și îl apucă de braț. Almei îi venea să râdă de Annie. Atitudinea lui Mary începea să o agaseze. va urma Camelia Constantin Referință Bibliografică: MY LORD (VIII) / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2151, Anul VI
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
ce vin, ce pleacă uneori mă ridic mă amestec în țipătul timpului printre norii albi,visători o sclipire nebună de dor aici sau poate în alt vis vântul mătura aprig trupul pribeag rătăcit pe un tragic meleag pe cer păsări șoptesc încet, ușor pe limba lor trec clipe, trec ore... ce lung este sfârșitul acestui început nu am știut nici azi nu știu cum a venit, cum a trecut ... Citește mai mult CERCULgânduri se scurgeau încetprea încetpe pământul umedjilav de gânduri
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
mă iubești. Măcar sărută-mi chiloțeii cum făceai pe vremuri, voi ști că iar mă dorești, dacă de iubit nu mai poți sau nu mai vrei. - Ce prostii poți să spui,că mă faci să roșesc în văzul lumii, îi șopteam discret cu speranța că va înțelege. Aliana însă s-a deslănțuit într-un jet de reproșuri din care eu nu mai aveam nicio șansă de scăpare. -Mereu ai stat înroșit și înroșit ai rămas. Eu am crezut că te-am
FEREASTRA UNEI NOPȚI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384350_a_385679]