130,509 matches
-
al patrulea. Dar și așa, fără cele două amintite secțiuni, ediția d-lor Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hîrlav este cu adevărat un monument editorial reprezentativ, demnă de toată lauda, care, de acum încoace, va putea fi utilizată cu folos științific netăgăduit. Editorii merită toată stima și arpecierea nu numai a cititorilor dar și a editorilor de meserie care știu aprecia travaliul onest, prob și mult profesionist. Bucuros că am găsit, aici, un corpus atît de bogat și lămuritor de note
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
hotărâtă înspre pregătirea academică în sistem de dublă și triplă specializare, care ar fi în acord cu flexibilizarea curriculară. Părerile au fost împărțite, pentru că din punct de vedere al standardelor academice, tripla specializare poate duce la o diminuare a standardelor științifice de pregătire. S-a propus chiar un sistem diferențiat de evaluare academică finală, prin înființarea licenței în educație. Cum reforma nu constă doar în reglementări, ci și în monitorizarea consecventă și evaluarea periodică, trebuie asigurată în continuare funcționarea independentă a
Școala românească și reforma by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15655_a_16980]
-
un Creangă pur, acela din poveștile pentru adulți, și nu un Creangă care l-a citit și l-a ascultat pe misteriosul său comentator de mai tîrziu. Mai captivante ar fi pasajele în care scriitorul folosește rețeta discursului de registru științific. Modelul pare să fie același Vestibul, recondiționat cu orbitoarele descrieri anatomice de la Mircea Cărtărescu. Dar aceste descrieri nu au nici răceala de la Ivasiuc, și nici fastul baroc de la Cărtărescu. Sînt mai democratice, în sensul că personajul care le emite, așa
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
Z. Ornea, se rezumă, în fond, la ,,vechii" noștri editori, iar șansele de a o spori cu tineri sînt minime. Lipsa de ,,spectaculozitate" a acestui tip de activitate vitală pentru orice spațiu cultural, necesitatea însușirii (prin studiu îndelungat) a normelor științifice, a asumării instrumentelor, cum se spune, alternativa (singura!) de a frecventa zilnic (și cu folos) sălile de lectură ale bibliotecilor (unde media de vîrstă a cititorilor e în continuă creștere) - iată cîteva motive pentru care meșteșugul versificării, însăilarea unor povestiri
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
ameliorate. Dar, în noiembrie 1945, să-i reproșeze epistolar: "Iată să iau a bună carte a dtale: Arta prozatorilor români. Este acolo totuși o confuzie de preocupări, încît nu știe omul unde să te așeze. În fond e o carte științifică fiindcă aplici o metodă urmărind obiectiv rezultatele. Critica e un gen independent, care deși presupune preparația științifică, se desprinde ca și literatura pură de mișcarea strict investigativă, făcîndu-și un scop nu dintr-un adevăr abstract, cît din unul viu"... (Scrisori
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
Arta prozatorilor români. Este acolo totuși o confuzie de preocupări, încît nu știe omul unde să te așeze. În fond e o carte științifică fiindcă aplici o metodă urmărind obiectiv rezultatele. Critica e un gen independent, care deși presupune preparația științifică, se desprinde ca și literatura pură de mișcarea strict investigativă, făcîndu-și un scop nu dintr-un adevăr abstract, cît din unul viu"... (Scrisori către Tudor Vianu, vol II, 1994, p. 280). Cum se vede, Călinescu îi reproșa, și în noiembrie
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
dintr-un adevăr abstract, cît din unul viu"... (Scrisori către Tudor Vianu, vol II, 1994, p. 280). Cum se vede, Călinescu îi reproșa, și în noiembrie 1945, că n-a scris o carte de critică literară (în portrete), ci una științifică. Dar asta dorise chiar Vianu, ținînd să realizeze o carte de istorie literară pe fundamentele clare ale stilisticii moderne, în care esteticianul era un efectiv specialist, iar Călinescu nu era. De aceea, tocmai hrănind ideea că singura îndeletnicire valabilă e
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
și menită să rămînă mai puțin completă decît aceea care se exercită asupra datelor naturii moarte." Și, cu toate aceste precizări conjuncturale, repet, cred că, azi, putem considera vestita carte a lui Vianu drept o istorie literară, nu critică, ci științifică, călăuzită de aspectul pur și primordial aici al stilisticii. Viziunea sau metodologia cărții, examinînd proza românească timp de un secol de manifestare, e perfect unitară, cum se și cuvenea. Heliade, ca și Bălcescu și Russo, oricît de deosebite ar fi
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
stîrnit de acea relatare care tot nu dezvăluia ce anume se arătase în film și nici de ce impactul asupra unuia dintre spectatori fusese atît de profund și imediat. La fel de misterios era un articol vechi de opt ani dintr-o publicație științifică din Canada, pe nume The Quarterly Review of Urinary Medicine. în paginile sale se descria cazul unui reprezentant (pensionat între timp) al unei rețele de difuzare italiene, care văzuse filmul și care, deși refuzase vehement să-i dea în vileag
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
ar fi orice persoană care scrie, regulat sau ocazional, într-o publicație (respectiv are materiale publicistice la radio ori TV). Lucrurile sunt puțin mai complicate. Nu cred că pot fi considerați ziariști specialiștii din diverse domenii care asigură rubrici medicale, științifice, de sfaturi practice, de astrologie etc. În același timp, cred că doar la limită îi putem considera ziariști pe cei care nu fac altceva decît să-și dea cu părerea asupra unor subiecte (politice, în special, dar și culturale), oricît
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
Saul devenit, apoi, Pavel. Și încă altele la fel de înnoitoare. Dar, încă o dată, de ce comunica aceasta, în plin 1953, președintelui Academiei R. P. R., Traian Săvulescu? Îi luase Dumnezeu mințile, le păstrase, era o frondă calculată de a încunoștința înaltul forum științific al țării cu ce îndrăznește să se ocupe un academician de vreme nouă? Cine ar putea răspunde? Textele din Sionismul la prieteni sunt o dovadă peremptorie că, iată, un preot cu aplecări teoretice teologale, a iubit sincer poporul evreu, îmbrățișînd
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
pagină de calculator, link-urile necesare. Lumea contemporană este prezentă, nu doar prin citările de evenimente verificabile istoric (Holocaust, războiul din Vietnam, catastrofa nucleară de la Cernobîl) ci și prin ,,eroii" săi, amenințările ce o pîndesc sau cele mai recente descoperiri științifice. Astfel Sean propune un joc în care fiecare invitat este rugat să numească un element indezirabil al lumii reale, instaurînd un fel de ,,embargo" sui-generis. Unii participanți iau jocul în serios și aleg: Sean - internet, Katie - clonă, clonaj, Leonid - nuclear
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
Elena Lazăr Titlul de mai sus reprezintă tema simpozionului internațional organizat între 5 și 8 octombrie în Germania, la Würzburg, de Centrul European pentru Cooperare Științifică, Ecumenică și Culturală cu sediul în acest oraș, în colaborare cu Centrul Național al Cărții din Atena (reprezentat chiar de președintele acestei instituții, Rena Patrikiou). Ideea acestei întreite întâlniri între sciitori greci, confrați și cititori germani și neoeleniști din câteva
,,Dimensiunea europeană a literaturii neoelene" by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15737_a_17062]
-
moral. Privim ca un miracol faptul că în mijlocul unei epoci de bîjbîieli și de apetențe pur materiale, a unei dorințe de parvenire și de îmbogățire, a unui politicianism fără frînă morală și a unei lipse de cultură și de seriozitate științifică, s-au găsit cîțiva oameni, reuniți nu numai de un mănunchi de idei comune căpătate în universități străine și de o identitate de idealuri, ci și ceea ce e mai presus decît orice, de o identitate de caracter, a cărei notă
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
nou, și în procesul creației el constituie ceea ce numesc unii esteticieni elementul "mistic", pe care îl afirm însă și la critică, firește cu rezerva aceleiași experiențe personale și, din necesitatea proiectării de sine, îl presupun valabil și în procesul creațiunii științifice". E oare cu putință o ,,teorie" unică, o sumă estetică supraindividuală, cărora să ne supunem, obedient, cu toții? Luminatul relativist E. Lovinescu respinge o atare teză dogmatică: ,,Estetica se pulverizează, (...) în principiu, în tot atîtea estetice cîți indivizi sînt: punct extrem
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
mai multor volume, Nicolae Bălașa este doctor în filosofie și autor de proză. Acesta a semnat câteva romane, printre care: „Blesteme”, „Pe apa sâmbetei” și „Puntea frântă și căderea spre niciunde”. Acestora li se adaugă și două cărți cu caracter științific, și anume „Organizarea și funcționarea mass-media în Oltenia”, precum și „Comunicare și înțelegere”. Ultimul său „copil” este „Acvariul cu fâțe”, un volum care incită la lecturare”.Gorjeanul Dorina Cioplea
Lansare de carte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/82_a_221]
-
sate românești, coordonată de Golopenția, Miron Constantinescu a fost printre echipieri, realizînd monografia satului Bogați din Argeș). E, această perioadă, cea mai bună pentru Golopenția, pentru că stătea ziua toată la Biblioteca Academiei, unde gîndea la realizarea unor mai vechi proiecte științifice ale sale. Dar Comisia de Stat a Planificării "obosește" să-i mai dea de lucru în calitate de colaborator extern, și Golopenția, alarmat, își caută de lucru pentru întreținerea familiei (avea doi copii mici). Dar, deodată, totul se curmă brusc și tragic
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
și declarațiile altor inculpați sau martori, au apărut și primele puncte nevralgice. În 1947 Pătrășcanu, ca ministru al Justiției, participînd, ca delegat, la o consfătuire la Bruxelles, acel Betea i-a cerut lui Golopenția scrisori de recomandare către unele personalități științifice din Occident, pentru că anturajul lui Pătrășcanu îl sfătuia să nu se mai reîntoarcă în țară, alegînd calea exilului. Golopenția a redactat două astfel de scrisori de recomandare, neștiind nimic despre scopul căruia urmau să-i servească. A fost, în consecință
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
stînci și defilee. Un drum, în cursul căruia strigătele deznădăjduite (și mai mult imaginate) alternează cu o liniște terifiantă și cu ecoul auzit din văi. Natura îi joacă feste omului, oricît de rațional ar fi acesta și cu oricîtă detașare științifică ar fi înzestrat. Călătorul/pelerinul/cititorul se confruntă, periodic și circular, cu spaime atotcuprinzătoare, însă nu disperă în a-și căuta un echilibru interior, oricum precar - chiar și în rarele momente de respiro. Ne aflăm, aproape permanent, la margini de
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
idei de ordin general se dovedesc perfect valide. Chiar primul capitol în care tratează despre "rasa" evreiască și "specificitatea" evreiască, este demn de toată atenția. E valabilă, desigur, opinia că însuși conceptul de rasă, confundat cu națiunea nu rezistă analizei științifice. Antropometria și chimismul sangvin, pe care se sprijină "știința" raseologiei, sînt pure născociri. Toate analizele și experiențele au demonstrat definitiv că metisajul social este atît de profund și generalizat în lumea civilizată încît același indice cefalic și același indice sangvin
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
de George Pruteanu, numeroase intervenții și comentarii ale altor politicieni și ziariști, reproduse din presa anilor 1997-1998. Cartea este, de fapt, un dosar de presă, referitor la campania dusă de George Pruteanu, ca președinte al Comisiei pentru învățământ și cercetare științifică a Senatului, împotriva încercărilor UDMR de a introduce limba maghiară, ca limbă de predare, în școli de pe teritoriul României. Disputa a luat, după cum ne amintim, proporțiile unui război mediatic și s-a soldat cu excluderea incomodului senator din PNȚCD și
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
Și cum cititorul de azi nu are îndoieli în privința adevărului teoriei, va avea răgaz să remarce "eleganța expunerii" și desăvârșitul talent al autorului de a se face înțeles prin alegerea unui exemplu de o superbă simplitate, devenit scenariu de teorie științifică: "De la fereastra unui vagon de tren în mișcare uniformă las să cadă o piatră pe terasament fără a-i da un impuls... voi vedea piatra căzând în linie dreaptă. Un pieton care, de pe o potecă laterală, vede fapta mea urâtă
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
Einstein, un model propriu al organizării Universului. Cu siguranță nu atât de fascinantă ca scrierile lui Einstein, Scurtă istorie a timpului e totuși o carte interesantă și, pentru a o citi, nu e nevoie decât de imaginație și de curiozitate științifică sau culturală - cititorul nespecialist va întâlni aici o singură ecuație, una celebră: E=mc2. Cartea pare, de altfel, o încercare de a găsi, prin ipotezele formulate, un răspuns la întrebarea lui Einstein dacă Dumnezeu a avut alternative în crearea Universului
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
fapt imposibile, fiindcă cunoașterea e prea vastă, fiindcă nu mai putem fi niște oameni ai Renașterii - însă modelul e totuși acesta. Când facem ceea ce facem, e întotdeauna pentru a refuza specializarea și a aborda un maximum de discipline, fie ele științifice, literare, filosofice, chiar dacă în realitate, o facem cumva în viteză. E bine pe de altă parte, că există specialiști... Eu nu sunt specialist în nimic, și în același timp, fiind vorba de cosmopolitism, mă străduiesc de vreo douăzeci de ani
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
această ipoteză privește istoria literaturii în globalitatea ei, ca parte a istoriei civilizației. Comparînd un roman de Dostoievski cu invenția motorului cu aburi, Steiner constată actualitatea operei literare, imună la trecerea timpului, la progres și evoluție, în contrast cu inactualitatea unei descoperiri științifice, pe care oricînd o altă descoperire o poate face total inutilă. Nu e firesc să acordăm privilegiile cuvenite Creatorilor, mai presus de Inventatori? (Se-nțelege, scriitorii și artiștii sînt Creatori, iar oamenii de știință Inventatori.) Pledoaria lui Steiner nu are
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]