1,749 matches
-
adolescentin aproape. Îndrăgostit nebunește de ea, Simon o duce pe Paule la concert. În clipa în care un "sunet de vioară se avântă deasupra orchestrei, fremătând deznădăjduit într-o notă sfâșietoare, apoi se prăbușește din nou, înghițit imediat de un șuvoi de sunete", Simon caută să-i apuce mâna. Paule se ferește. A doua zi, Simon pleacă grăbit în provincie. Ea îl îndeamnă să revină: "să vii repede-napoi...". Însă atunci când se reîntâlnesc, pe malul lacului din pădurea Boulogne, Paule se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
apară doar întîmplător, un erotism pornografic al violenței înlocuind erotismul sexual, în măsura în care soldaților ucigași din Războiul din Golf li se arătau filme pornografice înainte de a fi trimiși în misiune împotriva irakienilor total lipsiți de apărare, misiune în care trimiteau un șuvoi de bombe asupra țintelor civile și militare într-un spasm de violență ejaculatoare stimulat de fotografii în infraroșu ale dispozitivelor antiaeriene explodînd într-o splendoare orgasmică. Acest erotism al violenței, vizibil zilnic în Războiul din Golf, a fost anticipat în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
spectacolul "Girlie" din 1993, Madona a fost recunoscută drept un superstar de primă mărime și chiar drept "cea mai pricepută femeie de afaceri a Americii". Mecanismul publicitar și de marketing care a susținut-o a continuat să reverse asupra publicului șuvoaie de reclamă într-un ritm susținut, publicul fiind ca urmare fascinat de orice detaliu referitor la viața ei. Probabil însă că Madona a determinat cea mai extinsă controversă culturală, atrăgînd atenția criticii academice și a teoreticienilor culturii cu videoclipurile rock
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
utilizării noilor tehnologii la anumite grupuri privilegiate, care au resurse pentru a și le achiziționa. Însuși conceptul de "autostrăzi informaționale" prezintă un nucleu democratic care poate face loc dezbaterii. Ideea că "autostrăzile informaționale" vor garanta în mod automat existența unui șuvoi de informații abundente și folositoare are în mod evident un caracter ideologic și este un discurs promoțional superficial destinat să vîndă programele produse de corporații; pe de altă parte însă, această metaforă a "autostrăzilor informaționale" are o anumită semnificație pentru
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nord erau inundate de o lumină feerică, aidoma celei de basm; strălucea până și perdeaua de neguri încremenită în zare, spre miazănoapte.” p.73), iar sunetele proiectate pe fundalul unei liniști apăsătoare creează iluzii auditive: „Vântul, care făcea să tremure șuvoiul prelung, tainicul joc al ecourilor, sunetul schimbător al pietrelor lovite înfiripau laolaltă un glas omenesc care vorbea neîncetat: erai mereu cât pe-aici să le prinzi înțelesul, dar care îți scăpa de fiecare dată.” (p. 77) Chinuindu-se să înțeleagă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Totul, absolut totul este trecător: anotimpurile, oamenii, norii; și nu slujește la nimic să te cramponezi cu disperare de pietre, să reziști pe vârful unei stânci - degetele obosite se desprind, brațele cad inerte pe lângă trup, suntem târâți din nou de șuvoiul ce pare lent, dar nu se oprește niciodată”. (p.192) La fel ca păstorul Santiago, eroul lui Paulo Coelho din Alchimistul, care străbate deșertul pentru a-și găsi comoara și pentru a-și împlini „legenda personală”, Giovanni Drogo străbate „deșertul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
semantice (de exemplu: „Mort de viu” sau „Mort pe picioare”; „Curat murdar, coane Fănică”; „Drept ca funia În sac”; „Drag ca sarea În ochi” etc.). Μ Din perspectivă pur psihologică, iubirea este În afară de bine și de rău: este doar simțire, șuvoi de simțire; este o suferință a tensiunii trăirii. Din perspectivă etică Însă, iubirea poate să Însemne multe Înălțări sau coborâșuri, În funcție de scopul care o animă (de exemplu, poate să Însemne șantaj, minciună, desfrâu disimulat sau, dimpotrivă, devotament, inocență, sacrificiu altruist
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
scripturală conștientă de propriile convenții și deci autosubversivă. Din perspectiva teoriei literaturii o disciplină foarte nouă și totuși muribundă astăzi Michel Houellebecq nu este un scriitor postmodern, nu este un scriitor cultiva: deci inactual, ba chiar desuet. Narațiunea curge În șuvoaie limpezi, neologismele, puține, au Întotdeauna o funcție explicativă, niciodată estetică, nici o adiere de giumbușluc tehnic nu se face simțită, spre plăcerea sau Îngrijorarea eventuale ale cititorului. Asta pentru că pe scriitor Îl interesează sau cel puțin reușește să convingă de acest
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și reprezentarea ei literară În exercițiul conversiunii acestuia În timp printr-o sintaxă incantatorie și hipnotizantă. Spațiul Înseamnă descriere; timpul, narațiune. Autoficțiunea este reprezentarea literară a unei dialectici cu un efect verificat În altă parte, În filozofia subiectului. Absorbit de șuvoiul autobiografic inițial, cititorul Îi urmează mecanica, convins de autenticitatea relatării și, În consecință, de faptul că nu se află În fața unei simple povești (teza). Pentru aceasta, naratorul recurge tacit la o tehnică testimonială formulată magistral de Beckett: “Ainsi de temps
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ironiei, prea În serios. Nu altfel se Întâmplase În La Compagnie des spectres, satira se Îngroșa și monologul galopa prea repede pentru a fi oprit la timp. Alături de Lucienne, naratorul schițează câteva portrete de personaje caragialești, stinghere Însă, Înecate În șuvoiul ironico-satiric ca niște figuranți meniți a sublinia doar formidabilele piruete ale protagonistului. La fel se Întâmplă și cu publicul fictiv ale cărui voci se aud din Întuneric, În regie ionesciană, amintind de Scaunele: naratorul vorbește, dansează, se Încruntă, vituperează, glumește
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a ales din ea? Frazele frumoase nu mai sunt bune la nimic, nu se mai potrivesc. Ce păcat. Asta Înseamnă că de acum Încolo trebuie să spunem lucrurilor pe nume.” Așa, crima Irènei capătă motivație, așadar și justificare istorică, iar șuvoiul confesiv care pune cap la cap fragmente colate doar prin tehnica fluxului conștiinței se constituie În expresia modulată de convențiile romanești a unei mari dezamăgiri, Întinse pînă la limita disperării, o experiență ce debordează individul și cuprinde victimele Sistemului. Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poporului, în conștiința lui. Vor rămâne în poezie dârzenia și tenacitatea țăranului, entuziasmul, exprimate într-o artă poetică ce ne trimite la Hașdeu: Când voi izbi odată eu cu barda/ această stâncă are să se crape/ Și va țâșni din ea șuvoi de apă/ băieți aceasta este arta". În acest univers dur, colțuros, de pământ și semințe în germinație, cu un acut sentiment al comunității cu istoria, poetul, dacă nu va rămâne Ceahlăul sau Vezuviul de altădată, simboluri ale firii lui mărețe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu oasele de plumb/ loviți în suflet dulce". Lumea își suspendă clipa în somnul de amiază, căpătând alte contururi, îndreptându-se spre alt infinit: "La umbra ce se rupe lângă spini/ un om își trage o frunză peste frunte/ ștergând șuvoiul galbenei lumini/ căzută-n porii feței/ Ca-n niște gropi mărunte". Poemul "Amiază" se desfășoară meticulos, într-o imagistică rară, dantelată în afara fabulosului: "porumburile mari bat întunecate/ esențele luminii iuți de vară/ umbrele trec dune peste gleznele copacilor". Poezia "Ruinile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a lumii omenești care aude,/ dar pare adesea a nu auzi." Poetul este conștiința trează, lucru pe care îl pretinde și semenilor, reașează obiectele în gravitatea lor esențială, așa se explică lipsa de metafore, stilul direct, revărsarea tulburătoare în puternice șuvoaie culminând prin sublinierea necesarului traversat de un fior existențial. Critica l-a situat pe Adrian Păunescu în descendența lui Heliade Rădulescu, Macedonski, chiar a lui Minulescu, dar în poezia lui stăruie și lirismul lui Goga. Păunescu renunță însă la solemnitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în universu-ntreg”)7) și la Al. Macedonski („Materia în față-i fierbe și se cerne”)8). Rescriind de mai multe ori „Lacustră” și înlocuind (după informația dată de Aurelia Batali lui Ion Caraion)9), într-una din variante, versul „Aud șuvoaiele plîngînd” cu „Aud materia plîngînd...”, Bacovia a avut intuiția enormei puteri evocatoare pe care o are acest cuvînt. „Cuvîntul «materie» - remarca Blaga, care îl folosește în «Lucrătorul» - este plin de rezonanțe mitologice: el vine dintr-o epocă cînd materia era
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un discurs din 1910, erau deseori fără temei, în spatele lor stînd fie profesori nemulțumiți, fie studenți escroci. A nu te pasiona de așa ceva, a-ți ține cumpătul cînd aproape toți din jur sînt inflamați, a nu sta nici măcar la marginea șuvoiului era o dovadă de imunitate la microbii agitațiilor, ca să nu zic de luciditate politică. E iarăși motiv de mirare și de laudă că pe Bacovia nu l-a cuprins febra războiului, dobîndită brusc de nu puțini dintre confrații săi după
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a cunoașterii absolute: "doar povestite,/ toate mi se supun/ și de teroarea lor mă curăț.// noaptea, când galopul inimii/ sub coaste mă umple de forță,/ scriu despre un bărbat/ pândindu-mă zile și zile/ dintr-un clin al casei:/ un șuvoi de sânge curge atunci/ din țevăraia spartă în mine.// obosesc de parcă aș trage la jug,/ dar femeia plutind cu fața în sus/ în băltoaca roșie de la picioare/ ca soarele strălucește:/ abruptă și clară". Altădată, acest drog se antropomorfizează, apărând sub
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
drept o ,"Beție de spații/ nici o-ngrădire atotputință". Față în față cu divinitatea, subiectul poetic se definește practic ca o sumă de energii, de stihii transfiguratoare, de "flăcări cu tron". Starea sa cea mai caracteristică este jubilația, exaltarea, ek-staza. Bineînțeles, șuvoaiele sale enegetice se revarsă și asupra elementelor, regnurilor și obiectelor care populează lumea, fie ele din categoria aproapelui ori aceea a departelui: "Așa, orice suflare-a mea și gând/ vibrează pân' la marginile lumii,/ schimbându-i mersul după pulsul meu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și cu priveliștile din munți, începu Leon. Am un văr care-a călătorit anul trecut prin Elveția și care îmi spunea că e greu să-ți imaginezi poezia lacurilor, farmecul cascadelor, impresia grandioasă pricinuită de ghețari. Vezi, de-a curmezișul șuvoaielor, pini de-o mărime de necrezut, cabane atîrnate deasupra prăpăstiilor, și, la o mie de picioare dedesubt, văi întregi, prin luminișurile norilor. G. Flaubert, Doamna Bovary, pp. 72-73 De la G. d'Haucourt pînă la Flaubert, citîndu-l pe L. Frappier-Mazur (1980
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fenomene solare se intensifică considerabil (este o valoare medie, care poate varia de la 7 ani în 1830-1837 și până la 17 ani în 1787-1804). În cromosferă, cel de al doilea strat important al atmosferei solare, apar protuberanțe de forme variate: evantaie, șuvoaie, bolți, jerbe, nori, fântâni arteziene care ating înălțimi ce depășesc raza astrului. Acestea își schimbă în câteva minute forma sau rămân neschimbate luni de zile. De remarcat că nu întotdeauna anumite fenomene intense ale activității solare, cum ar fi trecerea
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
multe ori numindu-se verus Israel. În Faptele apostolilor la 1,14 se spune că în Frăția Noului Legămînt erau și fe-mei, dovadă indubitabilă că ei nu erau eseni fiindcă aceștia nu se căsătoreau, ci ivriți pîrliți și îndrăciți în șuvoaie de minciuni, pornite împotriva adevărului. Săpăturile arheologice făcute la Qumran, au scos la iveală scheletele unor femei și care confirmă aceste informații, prin aceasta dovedind că ivriții au stat puțin în acest centru iar descrierile esenilor făcute de ivritul J.
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Belial, adică Gog, Dumnezeu geților, continua să stăpînească lumea, iar lui Iahwe îi crăpa rînza de necaz, cum scriu ei plini de venin în Manuscrisul de disciplină(ii, 19-25). La capitolele iii 13 - iv 26 își lasă veninul să curgă șuvoi: ,, Cu toate acestea Elohim al lui Israel și îngerul adevărului său sînt totdeauna acolo spre a da nădejde fiilor luminii” adică întunecaților ivriți cu ideologia lor de ură, jaf și pîrjol împotriva celor netăiați la mădularul bărbăției. În cap. ix
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
brusc, se anunță devansarea vacanței studenților, pe 19 decembrie, proporțiile evenimentelor devin evidente pentru toată lumea, chiar dacă, pentru o clipă, faptul că Ceaușescu nu-și contramandează vizita în Iran reușește să demoralizeze opinia publică. În ciuda măsurilor excepționale de embargo asupra informației, șuvoiul de vești dramatice referitoare la marile manifestații ale timișorenilor și la reprimarea lor devine imposibil de controlat. Informat mai ales prin intermediul agențiilor de presă iugoslave, postul de radio Europa Liberă vorbește deja de un masacru pe treptele Catedralei din Timișoara
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
păcătos, / Tare-ai fost nesățios, / C-atâta cât a plouat, / Și tot nu te-ai săturat, / Ș-amu toată lumea plânge / Că tu te adăpi cu sânge. Adăpa-te-ai, adăpat, / Și tot nu te-ai săturat, / C-o curs sângele șuvoi / Din voinicii de la noi / Și din gospodari ca noi."100 Prezența altor variante lexicale pentru arhetipul "pământ" lut, țărnioară, rădăcini, țară, mormânt pune în evidență tragismul unui destin potrivnic, construcția lirică realizându-se gradat, secvențial, în funcție de ipostazierea semnificațiilor originare: "Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care erau aprovizionate cu apă din lacurile Trappes, St. Quentin și Bois Robert. Unul dintre cronicarii lui Ludovic remarca: „Nimic nu este mai uimitor decât imensa cantitate de apă aruncată de fântânile arteziene, când funcționează toate, în timpul plimbărilor regelui. Aceste șuvoaie de apă pot utiliza apa unui râu“. Pentru a aprecia măiestria celor care au proiectat și ornat fântânile arteziene de la Versailles, trebuie să menționăm că platoul din fața castelului era un teren arid. Cu ajutorul fântânarilor au fost descoperite sute de izvoare
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]