10,571 matches
-
agricole, iar din 1909 în comerțul cu cereale, pentru ca in 1938 la vârsta maturității depline (69 de ani ), să-l întâlnim acționar al firmei “Filsar”S.A.R., cu sediul în București,str. Verzișori 14, pentru producția de fire de vigogne și țesături de bumbac. Aronescu Samoil care în 1901 vindea cherestea în 1905 vinde și mașini agricole. Și exemplele pot continua. Din cele prezentate legat de negustorii evrei se evidențiază amploarea foarte mare a afacerilor unor comercianți că: Feslau Leibu, Kamerling Mendel
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93399]
-
generații și epoci. Mafiotismul era caracteristica sa de bază. În sensul, că, tot ce făcea, era la întuneric. La îmbrobodeală. Afaceri și iar afaceri. Unde se întorcea, afacerile curgeau, după el, ca niște pârâiașe otrăvite. Sub formă de încrengătură, de țesătură, precum pânzele de păianjen. Sub motiv că prin tot ce întreprindea, trebuia să aibă și el un cât de cât profit, își ascundea, cu dibăcie, furturile. înșelătoriile. Minciunile. În ducerea în eroare a tuturor, cu scopul de a-și spori
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
răspuns Pilat. 23. Ostașii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele, și le-au făcut patru părți, cîte o parte pentru fiecare ostaș. I-au luat și cămașa, care n-avea nici o cusătură, ci era dintr-o singură țesătură de sus pînă jos. 24. Și au zis între ei: Să n-o sfîșiem, ci să tragem la sorți a cui să fie." Aceasta s-a întîmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: "Și-au împărțit hainele Mele între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
până când el o va contrazice. E gata să creadă în el, chiar dacă nu are încredere. Trebuie să spună ceva. Dar n-are cum s-o îndulcească, nici măcar dacă nu-i dă importanță. Totul se reduce la credință. Credință într-o țesătură prea efemeră ca să poată păcăli pe cineva. Acesta va fi Sfântul Graal al cercetării neurologice: să aflăm cum e posibil ca zeci de miliarde de punți chimice logice, care se încing și se domolesc unele pe altele, să dea naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se accelerează. Seamănă cu acel caz din ultima carte a doctorului Weber, femeia cu demență frontal-temporală care a început brusc să producă cele mai somptuoase tablouri. Un fel de compensație: când o parte a creierului e copleșită, alta preia controlul. Țesătura pe care o întrevede e atât de complicată, atât de amplă, încât oamenii ar fi trebuit de mult să se facă mici și să moară de rușine. Singurul lucru decent pe care ți-l puteai dori era ceea ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
credea că dacă spune poveștile altora, i-ar putea face să redevină reali. Iar poveștile celorlalți îl reconstruiau. Iluzie, pierdere, umilire, rușine - dacă pronunți cuvintele, se și întâmplă. Omul însuși se născuse din relatări cârpăcite; Weber îl inventase, din toată țesătura asta. Istoricul complet și examenul fizic - fabricate. Acum, textul se clarifică. Până și numele cazului - Gerald W. - pare un pseudonim dintre cele mai neizbutite. Se pomenește în picioare, lângă patul lui Mark, căutând izbăvirea. Băiatul stăruie pe lângă el. — Dom’ doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aduce aminte de dinainte de a-l auzi. El și femeia se ghemuiesc la pământ. Șira spinării îi zbârnâie de frig. Un al doilea firicel plutește în aerul încremenit. Apoi încă unul. Fibrele de păsări se prind și se îmbină- o țesătură destrămată care se țese la loc. Din toate punctele cardinale apar fire, iar cerul purpuriu e săgetat de vinișoare negre. Aripile se îngrămădesc și se împletesc, alunecă sau patinează iar în sus, înainte să se încolăcească din nou într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de nenumărate specii. Creaturi zburătoare, scormonitoare, târâtoare, fiecare potecă sculptându-le pe toate celelalte. Un război de țesut electric sclipitor, sinapse mari cât niște străzi formând un creier cu gânduri întinse pe kilometri întregi, prea mari ca să fie înțelese. O țesătură de semnale, formulând o teorie a ființelor vii. Celule care, în soare și în ploaie, și în selecție nesfârșită se adună într-o minte mare cât continentele, imposibil de conștientă, omnipotentă, dar fragilă ca ceața, celule care mai au răgaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
duh care umblă prin văzduh peste ce-i ușor sau greu peste ce nu are nume; numai bunul Dumnezeu mi-a dat aripi ca sa zbor peste câte sunt în lume. Jilava 1956 Doar minunile iubirii Timpul face și desface multe țesături și noduri; drumul are-atâtea poduri cu spărturi prin care unii cad în apele vieții agitate-ntotdeauna când nebunii sau furtuna le lovesc de toți pereții. Malurile sunt abrupte orice val stârnește valuri și n-ai cum ieși la mal în
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
mănăstiri reîntorc filele tradiției, aducând din nou la lumină frumusețea și trăinicia broderiilor cusute cu fir de migală și mult suflet, însuflețind noi catifele ce vor îndemna suflete calde să nu și uite datina. Câtă pioșenie și dăruire ascund aceste țesături, câtă răbdare și iscusință aduc de peste veacuri și câte mărturii sfinte vor duce mai departe, numai ele știu ! E drept că și Dumnezeu a picurat mult har și dar peste mâinile și în inima smeritei maici ce a lucrat firele
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Vechiul Testament. Este purtat de înalții ierarhi ai Bisericii Răsăritene. Sacosul Sfântului Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei este confecționat din catifea de mătase verde decorat pe margini, părțile laterale și la mâneci cu motive vegetale și florale inspirate din repertoriul decorativ al țesăturilor orientale care circulau în Moldova secolului al XVII-lea. În jurul gâtului este brodată inscripția de danie și data. Acest sacos, cusut cu aur și împodobit cu pietre prețioase, cu clopoței de argint auriți la mâneci și margini, a fost dăruit
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Îndrumarea lui George Pierce Baker, fondatorul Atelierului 47. În scurt timp a trecut Însă la proză, considerînd-o forma de exprimare optimă pentru stilul care-l caracterizează, o explozie violentă de adjective și adverbe care captează realitatea Înconjurătoare ca pe o țesătură senzorială robustă și densă. În timpul vieții i-au apărut doar patru cărți: romanele Look Homeward, Angel (Privește, Înger, către casă, 1929; În pregătire la Editura Polirom) și Of Time and the River (1935), culegerea de povestiri From Death to Morning
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mizerabile, Înalte, cu hidoșenia și frumusețea ei de nedescris, și-ți amintești cum ai trecut Într-o zi pe strada aceasta În amurg și-ai văzut toate culorile soarelui și portului sclipind, strălucind, Într-un dans de scîntei, Într-o țesătură de lumini și culori ce Împodobesc pentru o clipă bordul unui mîndru vapor alb. Și Începi să-i povestești gazdei cum a fost și ce aspect avea seara și ce senzație Îți dădea - și-i povestești despre mirosul și gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și ce aspect avea seara și ce senzație Îți dădea - și-i povestești despre mirosul și gustul amețitor al uriașului dig pustiu, despre lumina ce murea pe zidurile de cărămidă tocită ale caselor dărăpănate și despre frumusețea orbitoare a acelei țesături de lumini și culori proiectate pe prora marelui vas, dar cînd Începi să-i povestești, simți că nu poți, nu poți nici măcar să retrăiești sentimentul de mister, bucurie și tristețe sfîșietoare pe care l-ai trăit atunci. Da, ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spre marginea orașului pe Fifth Avenue. Era o zi minunată, senină și strălucitoare, lumina uriașă și delicată a cerului albastru și fragil era puternică și aproape materială. Parcă respira, parcă se transforma, parcă se mișca Încolo și Încoace pe o țesătură vrăjită, unduitoare, alcătuită din fire cristaline și luminoase, parcă dansa și clipea pe turlele uriașelor turnuri sclipitoare, pe tot Întinsul fațadelor arzătoare ale marilor clădiri, peste mulțimea fără număr ce forfotea și umplea neîncetat strada, scăldîndu-le În lumină și culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vine din depărtări și totuși poartă În murmurul său glasul cu mii de tonuri al vieții, se hrănește cu viață și totuși trăiește departe de ea și deasupra ei și rodește necontenit precum curgerea unui rîu În jurul BÎlciului. Așa că privind țesătura inutilă a acestei clădiri, În ziua aceea strălucitoare și știind că barele de oțel șlefuit, că blocurile netede de calcar care Îmbrăcau deja la bază fațada clădirii - și care În eleganța lor semănau cu șoldurile femeilor care se vor Împodobi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de păianjen al rochiilor pariziene, fuseseră distilate din cele mai scumpe parfumuri ale lumii, modelate din viclenia minții de bărbat și din vraja mîinilor de femeie - totul mi s-a părut bun și minunat. Căci acolo sus, departe, printre firele țesăturii de oțel, deasupra pulsetului și valurilor vieții de pe strada cea mare, deasupra valurilor strălucitoare și a forfotei din marele BÎlci, am zărit deodată imaginea luminoasă a chipului vesel, delicat și trandafiriu al iubitei mele. Iar imaginea acestui chip unic parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și mișcătoare lume de forme și fantome, dar n-am reușit. N-am reușit să ajung la izvorul său palpabil, n-am reușit să ajung la o certitudine fatală. Cuvinte, șoapte, rîsete, chiar și o fărîmă de carne trădătoare, toata țesătura uriașă și mișcătoare a acelei lumi crude și fantomatice era intangibilă și zbura pe lîngă mine, legenda veșnică și invincibilă a disprețului și a Înfrîngerii. Apoi, chiar cînd stăteam acolo, În stradă, groaza oarbă mă părăsi cu iuțeala de basm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și animalică a pîntecelui și cu fiara din om. Toate erau ale lui, toate făceau parte din viața lui. Și era conștient că nu vor dispărea nicicînd din el, așa cum nimeni nu poate elimina din trupul său sîngele tatălui său, țesătura strămoșească statornică a timpului Întunecat. Iar din acest motiv, acum, În timp ce privea pe fereastra trenului, zăpezile alpine singuratice și pădurile Întunecate vrăjite, trăi sentimentul firesc al recunoașterii imediate, sentimentul că locurile acestea Îi fuseseră totdeauna cunoscute, că se afla acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pămîntului veșnic și pustiul atotcuprinzător al Americii? Oare n-au simțit, cum am simțit și noi, pe cînd așteptam În noapte, pămîntul uriaș și singuratic al Americii, pe care sînt presărate În noapte mii de orășele adormite? N-au văzut țesătura delicată a luminii, rețeaua destrămată de șine mici, Întinsă pe tot cuprinsul țării, pe care aleargă În Întuneric trenulețe singuratice, lansînd cîteva ecouri răzlețe la malul rîului, lansînd un ecou Între stîncile răsunătoare ale muntelui, ca mai apoi să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sînt femei În răsărit... și tărîmuri necunoscute, dimineți și un oraș strălucitor! SÎnt nori uitați, de fum luminos, ce se Înalță și peste Manhattan, o pădure de catarge ce se Înalță peste insula aglomerată, desprinderea mîndră a vapoarelor ce pleacă, țesătura zveltă, zborul de aripă și bucuria marelui pod și bărbați cu pălării care vin pe pod să ne salute... veniți, fraților, haideți să căutăm toate acestea! Căci vuietul uriaș al orașului cu o mie de picioare, Îndepărtat ca un zumzet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sălile aglomerate de teatru, stradă scăldată În valuri de fețe iluminate de mii de lumini, neobosite și nesătule, prinse În goana lacomă după plăceri, stradă a Îndrăgostiților cu pas lent, privindu-se pierduți În uitarea iubirii În mijlocul eternei Împletituri și țesături a mulțimii, stradă a fețelor albe, a buzelor vopsite, a ochilor strălucitori și iubitori... ah, stradă a nopții, plină de muște, bucurie și groază, ne-am gîndit mereu la tine, mîndră stradă! Și seara, vom călca pe covoare moi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fu aceea că nu se afla unde ar fi trebuit să se afle. În acest scurt răstimp, deveni conștient de câteva lucruri în legătură cu el: stătea întins pe ceva moale, ca un pat. Era gol pușcă; dar era acoperit cu o țesătură foarte ușoară. Simțea ceva pe tot corpul, și pe mâini și pe picioare, ca și cum, pe anumite porțiuni, ar fi avut aplicate niște dispozitive absorbante. Această senzație, că era legat îi întârzie impulsul de a se ridica în capul oaselor. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ridice; capul i se izbi de ceva, tot moale, așezat aproape, deasupra lui. Se întinse la loc, speriat. Dar imediat exploră suprafața de deasupra, cu degetele. "Tavanul" cușetei sale lungi și înguste era făcut dintr-un material moale, ca o țesătură. Și se afla la mai puțin de un picior deasupra lui. Pereții, de pe părțile laterale, și cei de la cap și de la picioare, erau tot ca niște perne și la distanță de un sfert de metru depărtare de el. Situația nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
făceau picioarele mai scurte. În plus, fiecare dintre ei purta un fel de căciulă peste părul galben-auriu. Aceasta părea foarte umflată. Ceea ce dădea căciulii un aspect atât de voluminos era un instrument complicat instalat în vârful ei. Sau în ea: țesătura și metalul păreau tot una. Brațele lor arătau normale ca formă și mărime, dar erau acoperite cu ceva din același material ca ciorapii. Țesătura aceea albă se oprea la încheieturile mâinilor. Mâinile și degetele nu erau acoperite și păreau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]