KorAP: Find »[drukola/base=țigară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...659 >

16,458 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

pediatrului, figurează, evident, în notele mele. Și Duncan zice: — Ești bun, dom’le, ce să mai! Scuipatul lui mi se usucă pe piele și pe buze. Podeaua bucătăriei era acoperită cu linoleum cenușiu. Blaturile erau roz, cu urme negre de țigară insinuându-se dinspre margini. Pe blatul de lângă chiuvetă era o carte luată de la bibliotecă. Versuri și poezii din lumea-ntreagă. Cartea era închisă și, când am așezat-o pe cotor, când am lăsat-o să se deschidă singură, sperând că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
florale pe maro și albastru. Pe pardoseala băii e un prosop ud pe care se văd pete de sânge și gel de bărbierit verde. Cineva a uitat să tragă apa la toaletă. Așternuturile sunt bleumarin și miros a fum de țigară. Nu văd nicăieri nici o carte. Întreb dacă familia a luat ceva de la fața locului, iar polițistul zice că nu. Dar a venit cineva de la serviciile sociale, care a luat niște haine. — A, da, zice, și niște cărți de la bibliotecă, le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de asfaltul fierbinte, în timp ce mașinile și camioanele vâjâie în ambele sensuri, și-și freacă obrazul de mormanul de blană maronie. Se ridică și se uită în lungul autostrăzii, în amândouă părțile. Se întoarce în cabina camionetei și-și aprinde o țigară. Așteaptă. Așteptăm și noi, dom’ sergent și cu mine. Asta este; am ajuns o săptămână mai târziu. Întotdeauna cu un pas în urmă. După ce s-a întâmplat deja. Prima apariție a Mântuitorului de pe Șosea a fost semnalată de o echipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
plac tradițiile străvechi. Îmi pun speranța că, nu știu cum să spun, călătoria asta va fi pentru mine ca o căutare de sine. Și că o să mă aleg cu un nume indian și, zice, că o să sufăr o transformare. Stridie scoate o țigară din săculețul Hopi și zice: — Vă deranjează? Și-i zic că da. Și Helen zice: — Nu, deloc. Și doar e mașina ei. Și încep să număr: 1, 2, 3... Lucrul pe care noi îl numim „natură“, zice Stridie, nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
roz din carte. O duc la nas și-mi închipui că părul Monei are același miros. Răsucind pana între degete, îl întreb pe Stridie, care vorbește acum la telefon - a sunat la ziar -, ce face de fapt. Stridie își aprinde țigara. Își vâră bricheta și telefonul la loc, în săculeț. — În felul ăsta își face el rost de bani, zice Mona. Descurcă firele și nodurile din plasa de vise. Dintre brațe, de sub bluza portocalie, i se ițesc sânii cu sfârcuri roz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
rost de bani, zice Mona. Descurcă firele și nodurile din plasa de vise. Dintre brațe, de sub bluza portocalie, i se ițesc sânii cu sfârcuri roz. Și număr: 4, 5, 6... În timp ce-și încheie cămașa, cu buzele lipite de țigară și ochii mijiți dincolo de norul de fum, Stridie zice: — Vă mai aduceți aminte de Johnny Appleseed? Helen dă drumul mai tare la aerul condiționat. Și, încheindu-și gulerul, Stridie zice: — Stai liniștit, tati. Îmi sădesc și eu semințele. Privind cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
E împrumutat. În legătură cu bibliotecarul, detaliile ar fi următoarele: are șuvițe blond-cenușii în părul înțepenit cu gel sub forma unei copertine care-i umbrește fața. Un fel de vizieră blond-cenușie. Stă la birou în fața unui monitor și miroase a fum de țigară. Are un pulover pe gât cu un ecuson de plastic pe care scrie „Symon“. Îi spun că multe vieți atârnă de găsirea acestei cărți. Iar el zice: Nasol. Îi spun că, la drept vorbind, viața lui atârnă de găsirea cărții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
A zis: — Renunțați la consumul de carne! Vocea vacii era vocea unei tinere. Vacile care stăteau la rând în spatele ei s-au legănat de pe un picior pe celălalt, așteptând. Măcelarii au căscat gura atât de brusc, încât le-au căzut țigările pe jos, pe podeaua plină de sânge. Unul a înghițit tutunul pe care-l mesteca. O femeie a dus mâna la gură și a dat un țipăt. Vaca-fariseu a ridicat un picior, indreptând copita spre măcelari, și a zis: — Calea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de chili. Stă la o masă din fundul barului de pe Third Avenue. Barmanul e prăbușit de-a latul barului, cu mâinile încă legănându-i-se deasupra scaunelor. Doi bărbați și două femei zac într-un separeu cu fața în jos. Țigările încă mai ard în scrumieră, fumate doar pe jumătate. Un alt bărbat e întins în pragul coridorului care duce spre toaletă. Altul e mort, întins pe masa de biliard, cu mâna încleștată pe tac. În spatele barului, un radio răsună în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de etică. Sunt un criminal în serie, exact ca Waltraud Wagner, Jeffrey Dahmer și Ted Bundy, și pedeapsa mea începe în felul ăsta. Dovada liberului meu arbitru. Aceasta e calea spre mântuirea mea. Și vocea polițaiului, răgușită și mirosind a țigară, zice: — Procedura standard în cazul tuturor deținuților considerați periculoși. Și număr: 7, 8, 9... Și polițistul mârâie: — O să simțiți o ușoară apăsare, așa că vă rog să vă relaxați. Și număr: 10, 11... Și futu-i. Futu-i! — Relaxați-vă, zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
facem asta ca să te salvăm. Stridie e prăbușit pe banchetă, prea nemișcat, prea desăvârșit ca să fie viu. Părul blond și ciufulit i s-a răsfirat pe spătar. Săculețul de leacuri indian e tot la gâtul lui și din el cad țigările. Obrajii-i sunt brăzdați de cicatricele roșii de la cheile lui Helen. E mort? întreb. Și Mona zice: — Ai vrea tu. Nu, o să fie bine, zice. Se urcă la volan și pornește masina, zicând: — Mai bine te-ai grăbi să dai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

care Radu, ca pe vremuri, alege. Profund îndatorat, dom' profesor, profund îndatorat! exclamă Radu, închizînd telefonul. A plecat de-o oră spune, luînd ceașca pusă lîngă telefon -, vine cu cursa rapidă. Cred că abia aștepți rîde sonor Paula, întinzîndu-se după țigări. Am auzit cum îți dădea sfaturi profesorul; ar fi trebuit să nu te primesc azi la mine... Ca să-ți tihnească telefoanele inginerului? pufnește ironic Radu. Proastă cafea! Mai bine făceai nes decît amestec. Un puști obraznic, zău! face un gest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îți dădea sfaturi profesorul; ar fi trebuit să nu te primesc azi la mine... Ca să-ți tihnească telefoanele inginerului? pufnește ironic Radu. Proastă cafea! Mai bine făceai nes decît amestec. Un puști obraznic, zău! face un gest evaziv Paula, aprinzîndu-și țigara ținută între dinți. Am călătorit odată cu trenul împreună..., a aflat cum mă cheamă... Prin fumul țigării, în semiîntunericul camerei cu draperia plușată trasă la fereastră, Paula pare cu mult mai frumoasă decît ziua, pe culoarele spitalului, cînd trece grăbită spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tihnească telefoanele inginerului? pufnește ironic Radu. Proastă cafea! Mai bine făceai nes decît amestec. Un puști obraznic, zău! face un gest evaziv Paula, aprinzîndu-și țigara ținută între dinți. Am călătorit odată cu trenul împreună..., a aflat cum mă cheamă... Prin fumul țigării, în semiîntunericul camerei cu draperia plușată trasă la fereastră, Paula pare cu mult mai frumoasă decît ziua, pe culoarele spitalului, cînd trece grăbită spre reanimare, unde zic gurile rele îi trezește din morți pe bărbați numai atingîndu-i. Asta răscolește în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Paula pare cu mult mai frumoasă decît ziua, pe culoarele spitalului, cînd trece grăbită spre reanimare, unde zic gurile rele îi trezește din morți pe bărbați numai atingîndu-i. Asta răscolește în Radu, violent, orgoliul masculin. Lasă-mă să-mi termin țigara înlătură ea mîna lui Radu, cu un gest scurt, care aduce, brutal și penibil, în mintea bărbatului imaginea piciorului vacii lovind găleata pusă sub ugerul plin, imediat ce țăranul atinge țîța umflată de-atîta lapte, cu degetele aspre, neunse cu seu ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de după-amiază, dezorientat o clipă, cercetînd apoi ceasul, să vadă cum își împarte timpul pînă la venirea ei. Undeva înainte, locomotiva fluieră prelung, spărgînd în două un prim val de zăpadă. *** Epuizat, cu privirea pierdută în tavan, Radu acceptă indiferent țigara aprinsă de Paula, dezlipindu-și încet buzele, cît să cuprindă între ele filtrul. O să-mi lipsești îi șoptește femeia. Și tu vine răspunsul bărbatului, împiedicat de țigara ce-o strînge între dinți. Te duci la contravizită? Nu. Urgența de azi? Mm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un prim val de zăpadă. *** Epuizat, cu privirea pierdută în tavan, Radu acceptă indiferent țigara aprinsă de Paula, dezlipindu-și încet buzele, cît să cuprindă între ele filtrul. O să-mi lipsești îi șoptește femeia. Și tu vine răspunsul bărbatului, împiedicat de țigara ce-o strînge între dinți. Te duci la contravizită? Nu. Urgența de azi? Mm... Sîngera cam mult... Cornul vacii a pătruns adînc; am făcut ce-am putut. Nu te-ai grăbit? întreabă Paula, ca o dojană. Ochii lui Radu cad

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu-și așteaptă soția... Familia ei m-a solicitat pe mine. Și ce legătură are nevastă-mea? De dimineață, de cînd ți-a telefonat că-i face ieșirea, ai devenit tot mai agitat. Chiar acum..., uite ce-ai făcut cu țigara.... Ți se pare! Da-da, ți se pare hotărăște Radu, trăgîndu-și furios halatul lăsat pe un scaun, plecînd spre baie. Paula zdrobește în scrumieră țigara lăsată de Radu pe marginea scaunului, ruptă în două locuri de cît a fost rotită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i face ieșirea, ai devenit tot mai agitat. Chiar acum..., uite ce-ai făcut cu țigara.... Ți se pare! Da-da, ți se pare hotărăște Radu, trăgîndu-și furios halatul lăsat pe un scaun, plecînd spre baie. Paula zdrobește în scrumieră țigara lăsată de Radu pe marginea scaunului, ruptă în două locuri de cît a fost rotită între degete, aprinde alta, trage cîteva fumuri, bea din coniacul rămas în sticla răsturnată pe covor, apoi se întinde leneșă de-a curmezișul patului, gemînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce mai era pe fundul sticlei, soarbe fără nici o plăcere paharul, înfuriată la gîndul că bea din sticla pe care Radu voia, inițial, s-o ducă neveste-si, primește cu plăcere arsura de-a lungul pieptului și-și aprinde o țigară, lăsîndu-se leneșă în fotoliu, închizînd ochii, să poată visa... Dacă Radu s-ar ține de cuvînt... Sigur că se va ține! I-a promis, și nu e el bărbatul care să promită numai să scape de reproșuri pe moment. Și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
arunce vîntul într-o parte. Se așază pe scaunul ghidului, în bătaia aerului cald de la radiator, să se mai încălzească, în timp ce șoferul, cu motorul ambalat, așteaptă clipa cînd viscolul va lovi mai încet, să poată porni. Lazăr își aprinde o țigară, dar cînd vrea s-o stingă, dîndu-și seama că se află în cursă, șoferul întinde mîna și-i cere. Nu spune el încet, zdrobindu-și țigara -, e multă lume, femei, bătrîne... Hai că se potolește arată spre parbrizul în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
clipa cînd viscolul va lovi mai încet, să poată porni. Lazăr își aprinde o țigară, dar cînd vrea s-o stingă, dîndu-și seama că se află în cursă, șoferul întinde mîna și-i cere. Nu spune el încet, zdrobindu-și țigara -, e multă lume, femei, bătrîne... Hai că se potolește arată spre parbrizul în care mai lovesc doar cînd și cînd fulgii. Șoferul pornește. Roțile din spate mușcă nemilos din valurile de zăpadă depuse deja în jurul lor, ajungînd la asfalt, înfig

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
stînga, îngrozit de gîndul că, la cîmp deschis, curentul venit razant cu pămîntul, oprindu-se în toată suprafața laterală a cursei, ca într-un panou, se va juca în voie, dînd-o de-a rostogolul. Auzi, spune Lazăr, aprinzîndu-și o altă țigară ține-o cît mai pe stînga iar cînd simți că vrea să ne răstoarne, calci încet frîna și tragi de volan în dreapta, să ne așezăm în lungul vîntului. *** Aproape șase murmură Vlad, sorbind din cafeaua apoasă, mai mult zaț și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întins pe trei scaune ș-apoi m-am dus prin secție. Fusesem la Săteanu și-am băut niște whisky. Veritabil. Ai băut vreodată? Da. A adus cumnată-miu. La unitățile de alimentație publică pe care le controlează se mai aduc țigări străine și, cîteodată, băuturi... Ei, rîde Ion cum ți se pare marele Theodor Săteanu? I-a trimis lui taică-su vițel, sau nu? Ce vițel?! pufnește în rîs Mihai, căscînd prelung, a somn. Ion își aprinde o țigară, pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai aduc țigări străine și, cîteodată, băuturi... Ei, rîde Ion cum ți se pare marele Theodor Săteanu? I-a trimis lui taică-su vițel, sau nu? Ce vițel?! pufnește în rîs Mihai, căscînd prelung, a somn. Ion își aprinde o țigară, pe care o fumează încet, savurînd-o. Nu-i răspunde lui Mihai, preocupat să răsfoiască o revistă literară găsită pe birou, printre cele de specialitate. E rentabil să faci literatură? E rentabil să faci copii? Noroc de televizor! N-am mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]