4,216 matches
-
glăsui cântecul, al artistei Maria Stroia, creează o emoție absorbită din poetica melancoliei săteaști, stăpână cândva a trăirilor hunedorenilor, dar atinsă azi de aripa entuziastă nu în zbor ideal, în retransmisia striată, metalizată și zgomotoasă a cântecului modern, ca un țipăt de alarmă! Maria Stroia, dincolo de imaginativ și romantic aduce aminte de mentorul ei, neuitatul artist, cântăreț alipit de inima pădurenilor, Drăgan Muntean. Cu voia și fără voia sa, în spiritul artistei s-au zidit cărămizile temeliei dragostei de folclor, ale
MARIA STROIA. FRUMOASĂ CÂNTĂREAŢĂ CU PUTERI ARTISTICE ÎN URCARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382061_a_383390]
-
Inventăm frumoase jocuri, Cu ecoul mă strigam Și-n rostogoliri din deal, Amețita mă lăsăm . Și-afundată-n iarbă crudă, Ațipind, visăm că zbor Și că sunt zână cea bună, Adormita la izvor. Și prin visul meu cel verde Auzeam în depărtare, Țipetele cristaline Care se pierdeau în zare. Dorul de mirosul verde Mă-mbăta și o porneam Spre livada-mbietoare, Cu cireșe de pe deal. Fericită-mi prindeam pofta Stând pe burtă fără gânduri, Dar de-mi aminteam de casă Le-nghițeam cu tot cu
COPILARIA-MI VERDE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382115_a_383444]
-
-l copleșise cu atâta dragoste și dăruire ca această făptură necunoscută”, ca și trăirea pământeană a ființei fantastice, a fetei: „Uită pe moment de propria-i existență și se lăsă pradă acelor minunate clipe de iubire. Deodată femeia scoase un țipăt de plăcere și-și înfipse unghiile în mușchii săi puternici”, după care scriitorul surprinde veșnica tranformare a vampirismului, o trăire pe vecie în captivitatea acestuia „apoi gura îi căută gâtul și doi canini îi străpunseră vena. Cavalerul simți cum sângele
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
apreciem descrierea scenelor derulate de scriitorul Nălbitoru, fiind convinși că asistăm la secvențele unui film, așteptând cu nerăbdare imaginile următoare: „Bărbatul îi sărută buzele pline de sânge, apoi îi prinse lobul urechii între dinți și-l perforă. Femeia scoase un țipăt de satisfacție, în timp ce el simți în gură gustul plăcut al sângelui vampiric. Pe nesimțite fură înconjurați de cavaleri eleganți și domnișoare senzuale ce pluteau într-un dans amețitor. - Oare cine zicea că vampirii sunt făpturi rele? - exclamă tânărul. Vampiricele chiar
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
anchetă. Și-a luat inima-n dinți, a urcat la etaj, a găsit camera, apoi a luat loc pe banca de lângă ușă. Timpul trecea greu, părea o clădire pustie, o liniște grea, apăsătoare, plutea asupra clădirii. Într-un târziu un țipăt puternic de durere, care venea dintr-una din încăperi, a sfâșâiat acalmia care pogorâse asupra clădirii, părea că liniștea ruptă-n fâșii se pierdea în neant. Al doilea țipăt mai puternic ca primul a rupt definitiv pacea din clădire. Un
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380292_a_381621]
-
o liniște grea, apăsătoare, plutea asupra clădirii. Într-un târziu un țipăt puternic de durere, care venea dintr-una din încăperi, a sfâșâiat acalmia care pogorâse asupra clădirii, părea că liniștea ruptă-n fâșii se pierdea în neant. Al doilea țipăt mai puternic ca primul a rupt definitiv pacea din clădire. Un fior la străbătut pe șira spinării.Dintr-o dată ca la un semn ușile birorilor au început să se deschidă, oameni preocupați mergeau pe hol cu dosare sub braț. Ușa
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380292_a_381621]
-
delicat. Îi spun că sunt de acord, numai să nu mă doară. Și el îmi promite acest lucru. Pune aparatul în priză și când mă atinge cu el, simt o durere insuportabilă, că-mi vine să leșin. Am tras un țipăt înfiorător! Când mi-am revenit din durere, am mers acasă. A trebuit să-i spun mamei, să mă ducă la un ginecolog, să mă trateze. Apoi a vorbit imediat la telefon, cu mama lui Răzvan, care mi-a aranjat urgent
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
practic ceea ce pe mine mă scoate din minți doar când le văd la distanță, dar dacă se mai urce și pe piciorul meu...îmi pierd controlul dea dreptul. Se poate imagina deci, reacția mea în acest caz. Am scos un țipăt teribil de spaimă și dintr-un salt eram pe masa de marmură ce se întindea de-a lungul peretelui între chiuvetă și aragaz în timp ce castronul în are trebuia să pun salata l-am aruncat instinctiv în direcția agresorului, în același
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
fără strălucire/ doar c-un fir de vânt nebunatic,”; „trupul tău de ceară /arzândă”; „înmugrind petale de lacrimi”; „lacrimă a nopților pătate cu stele,”; „sunt încătușat în ploile de /Curcubeu”; „ninse cu foșnet de petale de crin”; “e inundă cu țipete ninsorile de vise,”; “dăltuind flăcări de sânge”; “înzăpezit în nopțile stelare,”; „cânt fluturii colindă spasmodic prin/ venele mele”; „suspinele mele/ se-aud clocotind în frunze,”; să mă-mbrac cu Toamne de-argint/într-o albastră dimineață,/ născută din nopțile cu
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
cât un bob de fasole, îi inspiră aroma, o duse la buze, după care închise ochii și se lăsă legănată. Într-un târziu, după ce se sătură să o privească, Letiția se retrase în aerul răcoros al sufrageriei. Scoase un mic țipăt de spaimă când dădu de umbra proiectată pe peretele opus terasei. Căpitanul Gherman intrase neauzit, se apropiase de masă și privea încruntat cioburile fine ale termometrului de cameră zdrobit de colțul mesei. O picătură de mercur cât gămălia unui ac
DULCEAŢĂ DE TRANDAFIRI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379343_a_380672]
-
chiciură. Dincolo de negura străvezie a zorilor, peste biciuiala Crivățului își înalță frunțile, Crinii aceia plăpânzi și răsăriți printre miile de zăbrele reci și sinistre. Neaua era și atunci, dar parcă mai puțină. În locul urărilor se auzeu sudălmile gardienilor însoțite de țipătul cucuvelelor și de croncănitul corbilor înfometați. Colindele se cerneau mai rar. Mai des se cerneau sufletele și trupurile lor atât de chinuite. Viețile la toți cei dinlăuntru și la toți cei de-acasă le erau furate, le erau interzise. Din
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
obișnuiască cu ”întunericul” din jur. Cineva se chinuia să aprindă o lampă. Chiar de atunci am înțeles că lumina nu e dată oricui. Biata mama! Nu bănuia că voi arde pe același altar al deșertăciunii. Mai târziu am învățat că țipătul nu rezolvă nimic. Cel mult, poți primi o palmă... în mijlocul nedumeririi. Și destinul m-a lovit din toate părțile, chiar și în acea zi de 13 octombrie. Nu-mi plăceau spitalele, dar cineva mi-a bătut la ușă... Nu! Așa
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
obișnuiască cu”întunericul” din jur.Cineva se chinuia să aprindă o lampă.Chiar de atunci am înțeles că lumina nu e dată oricui.Biata mama! Nu bănuia că voi arde pe același altar al deșertăciunii.Mai târziu am învățat că țipătul nu rezolvă nimic.Cel mult, poți primi o palmă... în mijlocul nedumeririi.Și destinul m-a lovit din toate părțile, chiar și în aceazi de 13 octombrie.Nu-mi plăceau spitalele, dar cineva mi-a bătut la ușă...Nu! Așa de
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
umezit, pădurea foșnește, Minunata natură trăiește, trăiește. Cobor cu nepoții în valea de piatră, Cu pietre grezoase, clocite pe vatră. Pe mal, iarbă mare și plin de urzici, Și mișună-n ea colonii de furnici. Sub un falnic stejar, un țipăt de prunc Mă cheamă, degrabă acolo s-ajung. În groapa cu tină, râmată de-un godac, Un pui de căprioară zăcea ca un colac. L-am scos din groapă. Să umble nu putea. Din frageda-i lăbuță, sângele curgea. Unde
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
umezit, pădurea foșnește,Minunata natură trăiește, trăiește.Cobor cu nepoții în valea de piatră,Cu pietre grezoase, clocite pe vatră.Pe mal, iarbă mare și plin de urzici,Și mișună-n ea colonii de furnici.Sub un falnic stejar, un țipăt de pruncMă cheamă, degrabă acolo s-ajung.În groapa cu tină, râmată de-un godac,Un pui de căprioară zăcea ca un colac.L-am scos din groapă. Să umble nu putea.Din frageda-i lăbuță, sângele curgea.Unde o
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
-i sămânța să răsar eu- întâiul tău cuvânt 16 pentru tine pot fi doar o umbră fără stăpân pe un perete cu suflet vânturile mă lovesc din patru zări vreau să-mi fii tu al cincilea punct cardinal când porți țipătul primăverii pe gulerul cămășii 17 și chiar de-mi întorc ochii invers când trag perdeaua peste zi făcând pace între rațiune și simțire aruncând între ele un curcubeu de fluturi obraznici eu tot pe tine te vreau 18 în negura
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
ori de câte ori prindea ocazia, se bucura acum de hăinuța nouă de nea, ca de un veșmânt neprețuit. O liniște de piatră plana ca o regină peste întinderea albă și pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște tulburată, din când în când, de țipete și râsete de copii, care se auzeau din interiorul casei. Deodată, ușa de la intrare se deschise cu un scârțâit scurt, izbindu-se cu putere de perete. O mogâldeață de băiețel cu ochii mari și verzi, ascunși sub gene lungi și
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
părțile. Deodată, se auzi o împușcătură. Pistolul se descărcă brusc în abdomenul lui Niculaie, străpungându-i ficatul. În secunda următoare, acesta căzu ca secerat, iar cămașa de pe el se îmbibă de sânge, un sânge negru și gros. Ilona scoase un țipăt și se prăbuși pe podea, lângă soțul ei. Copiii începură să plângă în cor, iar Măriuca îl strângea de mână, rostind printre lacrimi: - Tati, trezește-te, tati! Nu înțelegea ea prea bine ce se întâmpla, dar după reacția celor din
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
ori de câte ori prindea ocazia, se bucura acum de hăinuța nouă de nea, ca de un veșmânt neprețuit. O liniște de piatră plana ca o regină peste întinderea albă și pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște tulburată, din când în când, de țipete și râsete de copii, care se auzeau din interiorul casei. Deodată, ușa de la intrare se deschise cu un scârțâit scurt, izbindu-se cu putere de perete. O mogâldeață de băiețel cu ochii mari și verzi, ascunși sub gene lungi și
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ori de câte ori prindea ocazia, se bucura acum de hăinuța nouă de nea, ca de un veșmânt neprețuit. O liniște de piatră plana ca o regină peste întinderea albă și pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște tulburată, din când în când, de țipete și râsete de copii, care se auzeau din interiorul casei.Deodată, ușa de la intrare se deschise cu un scârțâit scurt, izbindu-se cu putere de perete. O mogâldeață de băiețel cu ochii mari și verzi, ascunși sub gene lungi și
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
sângele ce sunt, Ai grijă, ai grijă, iubită La fulgerul ce scapără cuvânt. Dintr-o plăcere de vers Scurg pe chindie neînțeles Și așez pe hârtie Sângele ce mă învie. O, atunci și atunci, Când se răstoarnă marea în tuci Țipătul se clocotește În marea năvalnică ce o definește. Nimic nu trece... Doar marea trece prin paharul cu apă rece Ce scapără vânt, cât sunt. Referință Bibliografică: Când se răstoarnă marea în vene / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CÂND SE RĂSTOARNĂ MAREA ÎN VENE de PETRU JIPA în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381450_a_382779]
-
întâlnirii hotărau sorții. Se pomeni răcnind. Nici nu-și recunoscu vocea. Să strigeee! S-o stăvilească pe fiară! Uită că e o mână de om, că e și rănită. Prinse un curaj nebun, dar și forță. Și repetă mai viguros țipetele. În vremea asta ursoaica o cântărise-ndelung. Mirosul de sânge adulmecat de la atâta distanță o încredințase c-avea de-a face c-un animal rănit, deci cu o pradă ușoară. Totuși, arătarea de dinaintea-i o țintuise în loc. Nu mai văzuse
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
valurile mării se învolburau mânioase. Chiar dacă noua lui locuință nu avea geamuri, prin gurile de aerisire înguste, făcute parcă să nu poată trece prin ele nimic mai mult decât un pui de șarpe, feciorul împăratului, Ador pe numele lui, auzea țipetele pescărușilor acoperind mugetul apei lovite de stâncile abrupte pe care era construit turnul. Închidea ochii și își imagina că era și el un pescăruș liber care zbura în înaltul cerului, printre norii înspumați, purtat de curenții de aer, cât vedeai
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
mine golesc frică și chin Și după oricare sfârșit vine un nou început. Deseori viața mi se transformă în vis Iar visul întreg mi se transformă în viață Cred în sine, în tăcere spun: Oare mai e aici vreun adevăr? ȚIPĂTUL MEU Deschide-te cerule, ca Tatăl meu să mă vadă, Deschide-te tu, țară veșnică, ca Tatăl să mă audă. Te rog, Domnule, ruga mea acceptă, Țipătul meu către Tatăl meu să ajungă! Ah, durerea în suflet azi m-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
viață Cred în sine, în tăcere spun: Oare mai e aici vreun adevăr? ȚIPĂTUL MEU Deschide-te cerule, ca Tatăl meu să mă vadă, Deschide-te tu, țară veșnică, ca Tatăl să mă audă. Te rog, Domnule, ruga mea acceptă, Țipătul meu către Tatăl meu să ajungă! Ah, durerea în suflet azi m-a cuprins, Mica mea inimă în piept s-a rupt, Respirația s-a stins, cuvântul s-a oprit, Lacrima s-a scurs din ochi pe fața fierbinte. O
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]