7,946 matches
-
al acestuia o determină pe doamnă, să strige stăpânului: ”dă-mi-l!”. A fost sentința de condamnare la moarte, cuțitul a pătruns fără milă în beregata, din care ieșeau țipete sfâșietoare ca de copil.Sângele țâșnește, iarba se înroșește, mieii țipă, oamenii cu ochii injectați strigă:”îl vreau pe acela, eu pe celălalt, dă-mi-l pe tărcat, îl vreau pe roșcat”. Măcelarul taie, sângele curge-n valuri, țipetele mieilor se răresc, ciobanii își umplu buzunarele, încă o viață curmată, alți
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
plecase la cer, nu era supărată, era bucuroasă că fiul ei cel mare va ajunge „om„. Își luase la revedere de la toți liniștită, de parcă pleca într-o excursie. El se chinuise mai mult, o săptămână trăsese să moară, se zbătuse, țipase și plânsese, era inconștient, în el pe ultimii centimetrii de viață se dădeau lupte puternice, poate nu voia să moară și se tocmea cu moartea, Ion ar fi fost în stare. Acum se îmbrăca, se pregătea să participe la propria
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385349_a_386678]
-
care nimeni nu poate scăpa și în ghearele căreia toți ne vom zbate în durere pentru o clipă - ești pur si simplu neglijată total, nedefinita, uitată. Cel mai adesea nu reprezinți nimic mai mult decât un gând trecător. Sigur, îmi țipi (nu șii să vorbești normal) - că întro-o zi - azi, mâine, poimâine - voi muri negreșit. Te-am auzit, dar scuză-mă, am câteva lucuri importante de terminat, între timp, cum ar fi să termin de mestecat în salata de cartofi cu
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
A acceptat, lucrurile au mers bine până când, a început, să se intereseze, cu cât am vândut casa. Cumpărătorul a spus adevărul, de altfel eu nici nu-i interzisesem în mod formal, ea a venit la mine și a început, să țipe, că am excrocat-o și că am vrut, să o fur. Am încercat, să-i explic, că nu făceam altceva decât, să-i strâng banii și să-i dau atunci când, va avea nevoie de ei. Ea nu și nu, că am
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385338_a_386667]
-
vă îndepărtez cu forța din dreptul ușii, apoi dvs vă veți cere scuze în fața directorului că nu m-ați putut reține. Bineînțeles că eu voi confirma totul. Vreți? -Da, vă mulțumesc! Mihai a dat-o la o parte , femeia a țipat chiar în momentul în care bărbatul pătrundea în birou. -Ce-i asta? Ce se întâmplă aici? Directorul s-a făcut stacojiu la față ca un rac fiert când a văzut ce s-a întâmplat și cine intrase în cabinetul directorial. -Ce
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
vânzare. E, aici, vre-un fel de care pe care? „S-au trezit și chioșcarii din Mizil”, cu interesele lor obtuz-mercantile! „Cum, când lumea mi-e deschisă, să ma-mpiedic de un ciot?!”-răbufnește Coaliția. Cele fix 250 de ONG țipă că din gaură de șarpe că cei aproximativ 75.000 de comercianți, cu tartorii lor cu tot (industria tutunului), pun piedici legii nobile antifumat, sub pretextul unor detalii, după părerea lor, nesemnificative. Ce spun, însă, documentele care au inundat zilele
Scopul chiar scuză orice mijloace? [Corola-blog/BlogPost/92429_a_93721]
-
sirenele ambulanțelor care aduceau pacienți. În aproximativ cinci minute, intersecția Calea Floreasca cu Ștefan cel Mare era complet blocată. Era un infern! Cei sănătoși cărau pe brațe răniții. Era un val de brațe pe care se purtau corpuri umane. Răniții țipau și plângeau și erau depuși în fața spitalului. Curtea se umpluse de bolnavii din spital care ieșiseră cu pături în cap”, mai povestește doctorul Popescu. În toată nebunia, medicul și-a amintit de pacienta pe care a lăsat-o în sala
36 de ani de la cutremurul din 1977. Mărturii [Corola-blog/BlogPost/93019_a_94311]
-
Ele s-au cristalizat ca alternativă binevenită poporului de rând. „Pe acoperișuri, pe stâlpii felinarelor, prin cele mai neașteptate locuri atârnă ciorchine flăcăi și bărbați în toată firea” - descria la 1966 Juan Goytisolo în romanul său Señas de identidad. Femeile țipă isteric, provocând taurul și ațâțând bărbații, mulțimea entuziasmată urlă în mod barbar, toată lumea combate, cu toate mijloacele. „E un public simplu, primitiv, fără turiști..., fără Señoritos cu pălării mari, cu boruri largi și țigări de foi, fără femei frumoase, cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
cenușii Acolo unde doar clepsidra are Să se ciobească-n timpuri străvezii. Tu stai alături ca în veșnicie Și-n gândul meu ce-n vreme s-a oprit Purtând o lună albă pe tărie Și-alt soare peste sufletul zdrobit. Dar țipă corbii prinși între destine Strivind tăcerea-n liniștile ei Acolo unde-s diminețile senine, Iar visele se-neacă-n ochii mei. ASTĂZI TE VAIEȚI Astăzi te vaieți, știu că nu ți-e bine Am fost departe, recunosc și zic; Ce-
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
se mutau ai lui Ernsti Binder, atunci și gardul urma să fie mutat dincoace de casa lor. O casă destul de arătoasă, bine gospodărită, nemțește. Stăteam privindu-l cum își hrănește porumbeii, așadar, și deodată am auzit-o pe maică-se țipând „Mein Gott!” și o vedeam cum se uita la hârtia aceea ca la un ordin de mobilizare, sau ca la un anunț de deces în război, atâta groază i se citea în priviri. Apoi a arătat-o tuturor, și vecinilor
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
Prin gânduri răvășite în besmetice căutări, Cu vise înșir speranțe în aleasă salbă Peste oceane întinse, mări de așteptări. Cu raze cerul sărută gândul troienit de frig Într-o lume absentă de durerea ta, Ochi-mi zâmbesc chiar și atunci când țip Topind nămeții cu căldura din inima mea. Cenușă adun... renasc din propriul scrum Cu versuri pășesc pe aleea gândurilor tale, Speranțe-n ramuri cresc pe margine de drum În ,,Poeme cu aripi de îngeri,, în noi ,,petale,, Valentina Geambaș 10
ZÂMBET DE IARNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383177_a_384506]
-
așezați îngeri în bănci. Blânzi, cuminți și drăgălași, de-ți venea să-i săruți. Cine putea crede că, în urmă numai cu câteva clipe, drăgălașii de îngeri se păruiau reciproc, își cărau pumni în nas, se mușcau de urechi și țipau cât îi țineau gurițele? Ce minuni înfăptuise strujanul părintelui Băluță!? După ce ne-a privit cu duioșie cum arătam cuminți în bănci, probabil că s-a îngrozit de minunea pe care o înfăptuise. A aruncat cât colo resturile de strujan și
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
bănci, pe catedră, pe tablă, pe după tablă. Nu! Am extins tărbaca pe coridor și apoi în curtea școlii. Doamne, ce frumoase erau zilele de iunie în anii copilăriei! Să tot alergi, să te îmbrâncești cu ceilalți, să te bușești, să țipi când ești lovit.... Am avut norocul (sau ghinionul?) că nici părintele Băluță nu era în curtea bisericii să ne miluiască dumnealui cu vreun sfânt de strujan. Plecată cu treburi era și coana moașă (soția domnului Arsu), așa că... trai pe plai
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
pe sub catedră s-o rupem, s-o facem bucățele-bucățele, să dispară definitiv amintirea ei!? - Hai, astea din banca întâi! Țineți bine de cap pe fiecare! Și „mămica”, hămesită de atâta nefolosire, a bășicat fundul fiecărui rău-făptaș cu câte patru lovituri. Țipam cât ne ținea gura, pentru că uitasem „antrenamentul” cu „mămica” din clasa întâia. Dar, mai mult sufereau cei care așteptau „mângâierile” mămicăi cea uitată când vedeau cum se zbate și cum urlă cel „alintat”. De aceea se îmbrânceau să ajungă mai
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
odată m-am rezemat de perete - un fulg de nea sprijininu-se de paradisul interior al unei cămăși de noapte aparținând contesei Du Barry, sau poate vreunei Elene din Troia. Topindu-mă repede în orgasmul implacabil de dulce-amărui al morții, am țipat ca să nu cumva să încerce careva a ma scoată de acolo. Căci - imi ziceam - ce rost mai aveau serile, si diminețile cafeau cu sau fără lapte, stațiile de metrou sau vizitele la frizer? Un maidanez se oprise, proptindu-și capul
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
preoteasă. Atunci se necăjea micul povestitor și aducea în scenariu tot felul de vârcolaci, monștri, își îngroșa vocea cu fel de fel de onomatopee, adică șuierături de balauri, urlete de vârcolaci, lupi, “mari cât casa”, cucuvele, “mari cât curcanii”, care țipau uite-așa... Râdeau coana preoteasă și copiii din clasă cu lacrimi. Pleoștit, bietul povestitor se miorlăia: - Nu te-ai speriat, coană preoteasă? Hai, sperie-te! - Bine, mă, m-am speriat! Zâmbea dumneaei. Spune mai departe! Mofluz, micul povestitor aducea în
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
mortul se răstea la mine. Atunci s-au ridicat și alți morți din morminte, care râdeau: - Hai, bă, la fricosul ăsta, că dă struguri de pomană! Și veneau spre mine. Când le-am văzut scheletele pe sub zdrențe, am început să țip și am luat-o la fugă. Morții au strigat după mine: - Stai, bă, fricosule, că nu-ți facem nimic. Tocmai când ajunsesem în partea cea mai interesantă a poveștii, un coleg se ridică și strigă: - Coană preoteasă, ăsta mi-a
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
căzuse cu nasul în zăpadă, a miorlăit: - Iartă-mă, crenguță, că nu te-am văzut. Alerg să nu mă prindă lupul! - Ce lup, moșule?! A râs creanga, plesnindu-l pe căciulă. În spatele tău aleargă o matahală de urs! - Aoleu! A țipat moșul, luând-o la sănătoasa. În acel moment, de sub bănci s-a auzit altă pâlnie, cu mormăituri: Mor, moor, mooor, moooor! Iar râsete în clasă. De data asta, coana preoteasă a tresărit și s-a uitat speriată în direcția din
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
i-a răspuns triumfătoare: “În sfârșit, cucoană, ai înțeles ce ai de făcut cu jivinele astea obraznice, care ți s-au urcat în cap!” A început să-l croiască pe nefericitul Dică, pe spinare, pe brațe, pe cap, iar el țipa ca disperatul: - Nu da! Nu mai da! Eu am spus doar “uite păsărica! Dac-ai ști cum a zis nea Mitică... - Cum a spus? A întrebat coana preoteasă, fără să gândească. Tot fără să gândească, nătărăul Dică i-a satisfăcut
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
spre taică-meu, care mânca în tăcere și se prefăcea că nu aude : -Tu, de ce taci, mă, mutulică? Nu spui nimic? -Ce să spun? a zis taică-meu mâncând liniștit. Dacă el vrea să plece cu băieții!... -Să-l las? a țipat mama. Ce mi-ai promis, mă? Să-l las, ai? Parcă n-ar fi și al tău! -Ce, mă? Dacă se duce, ce? -Cum ce, mă? Cum ce? dacă se întâmplă ceva cu el, ție nu-ți pasă? Dacă-i
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
întâmplă ceva cu el, ție nu-ți pasă? Dacă-i așa, acum nu-i mai dau eu voie să plece! Nu pleci nicăieri, mă! Iar am început să urlu. Tata s-a ridicat de la masă furios și a început să țipe : -Ia ascultă...dom’le! Îl tot corcolești!...Eu vreau să fac bărbat din el! Așa că...trebuie să se arunce în vâltoarea vieții, să se călească. Și, dacă el este curajos, tu îl oprești? Mama l-a privit năucă : -Ce tot
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
câteva ori strigătura urlată, o dădeam pe colinda țipată : „Am venit și noi odată! La mulți ani cu sănătate! Și la anul să venim! Boieri mari să vă găsim! Ne dați, ne dați ori nu ne dați?” Ultimele cuvinte le țipam și mai tare. Ca o somație, ca o amenințare (un fel de : „Vă luăm la poceală dacă nu ne dați!). Dar...”nesimțitelor” de gospodine nici că le păsa de suferința noastră. După câteva strigături la porți, Petriță a spus enervat
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
a dat o labă în căciulă de mi-a tuflit-o până la gură. Încă o labă după ceafă și m-a trântit în noroi, cu fața în jos. Apoi s-a aruncat peste mine, șuierându-mi la ureche: -Să nu țipi! că te omor! Era de țipat? Am scâncit ca șoricelul în gura pisicii, chițăind : -Da’...să-mi lași traista și bățul! -Taci, mă! a șuierat din nou namila, în timp că mă ușura de bolindeți. Apoi s-a ridicat și
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
de mi-a tuflit-o până la gură. Încă o labă după ceafă și m-a trântit în noroi, cu fața în jos. Apoi s-a aruncat peste mine, șuierându-mi la ureche: -Să nu țipi! că te omor! Era de țipat? Am scâncit ca șoricelul în gura pisicii, chițăind : -Da’...să-mi lași traista și bățul! -Taci, mă! a șuierat din nou namila, în timp că mă ușura de bolindeți. Apoi s-a ridicat și a fugit. M-am ridicat și
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
bleg! Nu! Trebuie să mai colind să umplu traista și nu le mai povestesc nimic. Dar...fatalitate! Namila mă urmărise și eu n-am observat. Iar s-a repezit la mine, iar m-a pleznit în ceafă șuierând : să nu țipi că te omor! Iar am scâncit : dar să-mi lași... De data asta, namila îmi spuse : -Îți las, mă și un bolindete, dar du-te dracului acasă că iar mă faci să te urmăresc toată noaptea! Am și eu treabă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]