198,372 matches
-
Eugenia Vodă Pînă la acest Avignon, nu știam cine sînt așa-numiții “intermitenți”. Acuma știu. Sînt cei în jur de 100.000 de francezi (de cele mai diverse specializări -actori, cîntăreți, sunetiști, decoratori, tehnicieni, paznici, secretare, șoferi etc.) angajați temporar în teatru, cinematografie și audiovizual, și care au intrat în conflict
Avignon, Of(f), Of(f), Of(f) ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13643_a_14968]
-
de marile spectacole ale secțiunii oficiale, nu ar fi frecventat Off-ul, s-a reorientat spre spectacolele mici... Important e că orașul a ieșit din starea de stupoare și că, la Avignon, în ciuda tuturor intermitenților, s-a jucat teatru. Și așa, în 2003, Off-ul a salvat Avignon-ul.
Avignon, Of(f), Of(f), Of(f) ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13643_a_14968]
-
în anul 2000 Critica, ce uneori pare excesivă, are și o contrapondere a calităților, care pot fi și ele, unele, discutabile: românii sunt discreți, răbdători, ființe sociabile. Deși nu-i lipsește umorul, românul "e serios, măsurat. Zeflemeaua nu-i place. Așa se explică de ce opera lui Caragiale, spre mirarea multora, nu e gustată îndeajuns pe toată întinderea nației". Ceea ce, adaug eu, nu-i spre lauda ei. Afirmând în alte contexte că românul nu este edil, nu are simț arhitectonic, G. Călinescu
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
încă o dată pe autorul lor, așa cum am spus și altădată. Lasă că n-au aproape nimic în comun cu temele abordate, dar sunt pline de sofisme adesea de mistificările ideologiei comuniste. C. Schifirneț recunoaște în prefață lucrul acesta nu chiar așa de tranșant, însă, nu știu cu ce rațiune le include cu duiumul în sumar. Cui servesc azi articole în care se afirmă calomnia că Iuliu Maniu lupta contra unui "opresor inventat " ( adică ocupantul străin), că partidele istorice erau șovine și
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
comuniste. Din aproape în aproape, ajungem la o singură întrebare. De ce a produs scandalul inițial dl Iliescu? Unii sînt de părerea că președintele a încercat astfel să pună surdină cererilor evreilor care au fost deposedați de proprietățile lor. Dacă era așa, dl Iliescu ar fi spus însă pur și simplu că nu sînt bani sau ceva de soiul ăsta. Cred însă că nu la asta s-a gîndit dl Iliescu, ci la cum să ia din voturile PRM-ului pentru partidul
Scandalurile președintelui Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13675_a_15000]
-
Fernando Meirelles ( co-regizoare: Katia Lund) se numește, în original, "Cidade de Deus" ( în traducere: "Orașul Domnului") și a fost, peste tot, tradus ca atare - "City of God" etc. La noi, probabil, "s"-ul din titlu a jucat unora feste - și-așa se face că ne-am pricopsit cu acest "zeilor" total aiurea Nu este singura eroare de traducere: unul din personajele principale se numește "Z pequeno" ( "micul Z", sau... "Z-ulețu’"), numai că în versiunea românească este preluat, din engleză, ca "Li
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
în egală măsură - una din acele opere care marchează un moment și care-ți marchează viața pentru totdeauna. S-a spus despre Cidade... că are acel amestec de adrenalină și virtuozitate formală care transformă un film oarecare într-unul "cult"; așa este. Dar așa era și Născuți asasini, mult-prea comentatul film al lui Oliver Stone care dădea crimei un nume bun, televiziunii unul rău, iar autorului său, o conștiință liniștită... Amestecul de crimă și teribilism există și-n Cidade de Deus
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
una din acele opere care marchează un moment și care-ți marchează viața pentru totdeauna. S-a spus despre Cidade... că are acel amestec de adrenalină și virtuozitate formală care transformă un film oarecare într-unul "cult"; așa este. Dar așa era și Născuți asasini, mult-prea comentatul film al lui Oliver Stone care dădea crimei un nume bun, televiziunii unul rău, iar autorului său, o conștiință liniștită... Amestecul de crimă și teribilism există și-n Cidade de Deus, doar că el
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
va avea probleme să explice străinătății aberațiile de-acasă, dar Occidentul a închis el ochii la bandiți mai mari. Un prim punct pe harta de activități a lui Năstase a fost furnizat de francezi. Copii de suflet ai Parisului ( sau așa ne închipuiam noi), am ajuns ca doar paisprezece la sută din urmașii lui Voltaire să ne dorească în Uniunea Europeană. Hoardele de rromi infractori, ciopoarele de copii ai străzii, buletinele de știri despre spitalele românești au jucat, desigur, un rol important
Octav-Baba și cei patruzeci ori patruzeci de hoți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13761_a_15086]
-
nădușit în postura de vechil al partidului. El a agitat harapnicul cînd Adrian Nastase se încrunta și a știut să-i ia pe baronii locali pe limba lor, cînd același Nastase se deda la considerații critice asupra activității acestora în așa-numitul teritoriu. Cînd și-a dat seama că a fost jucat, Cozmin Gușa a dovedit o dată în plus că nu are stofă pentru funcția cu care l-a cadorisit premierul și că în 2000 i-a pus Dumnezeu mîna în
Si, totusi, de ce a demisionat Cozmin Gusa? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13758_a_15083]
-
lângă gardul care-l despărțea de alt câmp, femeia a exclamat: Ar fi trebuit să culegem câteva mere ca să le luăm cu noi. Nu știm unde suntem, nici cât vom avea de mers până să mai găsim ceva de mâncat. Așa e, a răspuns bărbatul. Și, întorcându-se, au pornit spre pomul care se decupa, rotund, în mijlocul câmpului. Dar, când au ajuns lângă pom, au văzut că de pe ramuri, printre frunze, dispăruseră toate poamele. A trecut cineva pe aici, a trecut
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
străvezie și verde. Păstrăvi albaștri lunecau pe lângă gesturile lor. Pe urmă s-au întins, în umbra aurie a pădurii, pe iarba de pe mal. Profilul femeii se decupa printre flori. Aici e ca în ținutul unde ne ducem, a spus ea. Așa e, a răspuns el, dar aici e doar un loc de trecere. Și amândoi s-au sculat și s-au îmbrăcat. ( ...) Și au mers înainte. Acum ziua începea să scadă. Mi-e foame, a spus femeia. Avem mure, a spus
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
au început să alerge amândoi spre dreapta. Dar pe măsură ce alergau, vocile se auzeau tot mai departe. Merg mai repede decât noi s-a plâns femeia. Dar, a răspuns bărbatul, dacă vom putea măcar să mergem pe urmele lor, vom fi salvați. Așa au făcut, ascultând și alergând, în timp ce umbrele asfințitului creșteau. Până ce vocile nu s-au mai auzit și s-a lăsat noaptea, o noapte deasă și întunecată. Luna încă nu răsărise. Din toate părțile îi înconjurau umbre, zgomote, murmure pe care
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
putin manifestă , pentru că noii colecționări nu se dau în vînt după artă ,,proaspătă. Ei caută maeștri și vînează mitologii. În mod paradoxal, singurul domeniu în care moartea poate fi percepută pozitiv este acela al artei. Sună sinistru, dar, din păcate, așa este: se considera în mod tacit că un artist bun este un artist mort. Sînt, evident, si colecționări care caută artă contemporană fără nici un fel de prejudecată, însă ei sînt puțini și, oarecum, nereprezentativi în economia generală a climatului nostru
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
cu tot felul de chestii frivole cum ar fi fetele de vîrsta ta. De-ai mai putea-o face astăzi... Atunci toată lumea îți prevestea un viitor strălucit și te asigura că împlinirea lui nu e decît o chestiune de timp. Așa este și astăzi, doar că e o chestiune de timp ce trebuie dat înapoi. Ceea ce nu se prea poate. Cel puțin deocamdată. Miles a ajuns la piesa 22 ( Diner au Motel), ritmul s-a mai înveselit. Îi trece repede. Și
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]
-
Dora Pavel DORA PAVEL: Dragă , încep cu o întrebare care s-ar cuveni să fie de final: ai terminat de curînd o nouă carte, Filosofia lui Caragiale. Cum, adică, filosofia lui Caragiale? MARTA PETREU: Uite așa! Ca orice operă literară de rangul întîi, și opera lui Caragiale e susținută de o filosofie, de o viziune despre lume. Așa că am făcut și păcatul ăsta. Mă ocup de foarte mulți ani de Caragiale, este autorul pe care îl
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
și fără prejudecăți, găsești, în textele lui teoretice și în epistole, propria lui filosofie. Mi s-a părut extraordinar, de pildă, să descopăr la el o filosofie a misterului, care anticipează filosofia lui Petrovici și a lui Blaga. Sau, tot așa, ce relație caldă, filială, senină, are cu Dumnezeu. D.P.: Și asta, bineînțeles, te-a impresionat... M.P.: Da, m-a emoționat. D.P.: Te-a și influențat? M.P.: Ar fi fost bine să mă influențeze Caragiale, cea mai strălucită inteligență pe care
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
au toate datele s-o facă. D.P.: Cu Eliade vrei să închei proiectul despre generația ’27? Simți nevoia să duci pînă la capăt această recuperare critică? M.P.: Da, vreau să ajung la o viziune rotundă, rotunjită și în scris - pentru că așa, ca pură cunoaștere, o am -, despre Nae Ionescu și generația care s-a cristalizat în jurul lui. E o generație pe cît de strălucită din punct de vedere intelectual, pe atît de încîlcită în culpabilități. Dar care nu epuizează, în nici un
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
de strălucită din punct de vedere intelectual, pe atît de încîlcită în culpabilități. Dar care nu epuizează, în nici un caz, bogăția culturală a perioadei interbelice. Epoca interbelică a fost mult mai nuanțată. Ca întreaga cultură română, de altfel. D.P.: Numai așa putem fi vindecați, prin asumarea trecutului? M.P.: Eu cred că noi trebuie să ne studiem tot trecutul, să ne asumăm în întregime binele și răul din trecut. Și binele, și răul. Pentru că, în perioada interbelică, la fel ca în secolul
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
vestea. Așa că am și amintiri luminoase, însă domină cele întunecate, nu știu cum o să le luminez. D.P.: Extrapolînd, de la relația cu tatăl, oare relația ta cu Dumnezeu s-a mai ameliorat, și ea, între timp? M.P.: Cum să-ți spun, astea sînt așa, ca spațiul mioritic: ondulatorii. Cînd mai bune, cînd mai rele. Dar cu Dumnezeu am altă poveste. E clar că e Dumnezeul tatălui meu, dar cu el am altă poveste. Relația mea cu el se modifică mereu, pentru că este o relație
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
Ionescu - în care ne mîncăm unii pe alții, asta e și o idee schopenhaueriană, că ne mîncăm unii pe alții, că mîncăm ceea ce e viu, și acel ceva viu a mîncat, la rîndul lui, ceva ce e viu, și e așa, un lanț, de fapt, e un circuit al materiei într-un spațiu foarte mic, un circuit al aceleiași materii într-un spațiu foarte mic. Uitasem că am scris versurile astea. D.P.: Tot eul tău poetic vorbește, la un moment dat
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
surprindere, uneori. M.P.: Da, ăsta e un rîs manierist... D.P.: Un rîs instinctiv, foarte sănătos, pînă și aici se simte vitalitatea ta extraordinară. M.P.: Și de prisos... (rîde) D.P.: Și în poeme spui că totul e de prisos. M.P.: Păi, așa și simt, Dora. Așa simt. D.P.: În același timp, afirmi: "Eu adun cunoașterea". Care sînt binefacerile "vîrstei de fier"? Iată, luciditatea ți-e intactă. M.P.: Slavă Domnului, nu vreau să mai trăiesc după ce nu o să mai fiu lucidă. D.P.: Și
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
ăsta e un rîs manierist... D.P.: Un rîs instinctiv, foarte sănătos, pînă și aici se simte vitalitatea ta extraordinară. M.P.: Și de prisos... (rîde) D.P.: Și în poeme spui că totul e de prisos. M.P.: Păi, așa și simt, Dora. Așa simt. D.P.: În același timp, afirmi: "Eu adun cunoașterea". Care sînt binefacerile "vîrstei de fier"? Iată, luciditatea ți-e intactă. M.P.: Slavă Domnului, nu vreau să mai trăiesc după ce nu o să mai fiu lucidă. D.P.: Și forța ți-o păstrezi
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
venit din Bărăgan, de la Urziceni, Brașovul a fost o chestie colosală, parcă eram în străinătate. Mă atrăgeau, în special, săsimea și civilizația germană. Nimeni nu știa că scriu poezii și erau, ce e drept, proaste. Și culmea, plimbându-mă eu așa, singur, mă întâlnesc cu directorul liceului, profesorul Bălăceanu, de limba română. Îl salut, luându-mi șapca neagră cu bentiță galbenă de pe cap, și el zice: Băiețică, dar tu ce cauți aici?. Eu m-am pierdut și am tăcut, lăsând capul
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
o evreică basarabeancă; traducea de zor o istorie universală și îi tot dădea cu Alexandru Macedonski. Eu văd și îi atrag atenția că Macedonski e un poet român... puțin altul decât cuceritorul Alexandru Macedon. Și ea îmi răspunde: Aveți voi așa un poet?. Cum poți să reacționezi în asemenea situații? Așa că eu trăiam într-o continuă uluială că ăștia existau cu adevărat, că exista guvern, poliție, în fine. Eu l-am văzut pe A. Toma. Am intrat la el în birou
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]