1,909 matches
-
anul apariției; impresum, după toate aparențele, rupt); Schițe și anecdote ale Împăratului Aleksandr I, Moscova, 1826; Scrisorile lui M.A. Volkov către Lanski, Moscova, 1874; P.M. Bykov: The Last Days of Tsardom, London (fără dată); Confesiunile lui Napoleon Bonaparte către abatele Maurie, traducere din franceză, Moscova, 1859; I.P. Skobaliev: Daruri pentru camarazi sau corespondența ofițerilor ruși, Sankt‑Petersburg, 1833; Marmont: Mémoires 1772‑1841, Paris, 1857 (primele trei volume cu autograful „Marmont, maréchal, duc de Raguse“); Denis Davidov: Documente privind istoria războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de la Întemeierea Imperiului, a fost constrâns să‑și disimuleze atacurile... Brusc mi‑am amintit de o carte care mi‑a lăsat o impresie de neșters, carte de care au cunoștință doar inițiații și care poartă titlul Dialog despre grâu, de abatele Galliani. Așa mi‑a venit ideea unui dialog Între vii și morți, având ca temă politica contemporană. Într‑o seară, plimbându‑mă pe malul râului, aproape de Podul regal, cugetu‑mi va fi Însuflețit de spectrul lui Montesquieu, numele aceluia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aș numi-o vineri, m-am pomenit din nou umblând pe străzi. Voiam să-l întâlnesc pe Cornelius Agrippa, în legătură cu o ulcică de lut. Pentru Agrippa, a cărui corespondență de artificier nenorocit (mă refer în special la scrisorile lui către abatele Tritheim) mi-a căzut în mâini mult mai târziu, făcând să-i pălească nimbul și așa destul de ofilit, nutream pe atunci o oarecare simpatie : latina mea rudimentară adăuga latinei sale nu prea strălucite câteva tainice subînțelesuri în stare să-mi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
catolice medievale și totodată la agitata istorie florentină din veacul al XIII-lea și la luptele dintre Pontificat și Imperiu. E întru totul adevărat că Dante nu-i altceva, potrivit susținătorilor poeziei pure - am citit de curând comentariile estetice ale abatelui Bremond - decât un poet de circumstanță. După cum Evangheliile și epistolele pauline nu sunt altceva decât scrieri de circumstanță. Și acum, parcurgând „Portretul“ lui Cassou și privindu-mă în el, nu fără uimire, ca într-o oglindă, dar într-o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Ediția de față nu include și textul lui Jean Cassou, foarte pertinent de altfel; voi cita în notă unele dintre pasajele comentate mai jos de Unamuno, restul discuției putând fi lesne urmărit chiar și în lipsa textului care a provocat-o. Abatele Henri Bremond (1865-1933), La poésie pure, 1926. „Saint Augustin s’inquiète, avec une sorte de frénétique angoisse, de concevoir ce qu’il pouvait bien être avant l’éveil de sa conscience. Plus tard il s’étonne de la mort d’un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fapt, o simplă și umilă creatură a lui Dumnezeu. Si totuși, liturghia aceasta te poartă spre ceruri. Simt în ființa mea Duhul lui Dumnezeu și pe Cristos care se jertfește pentru mine, aici, acum. Câtă reculegere în cei prezenți! Iar abatele prezidează Euharestia cu o solemnitate care trezește admirație și respect. Imposibil de descris momentul Împărtășaniei, rugăciunea de mulțumire, îngenuncheat pe piatra șlefuită de atâția care au îngenuncheat aici. Liturghia se încheie solemn, iar călugării se întorc în sacristie în hainele
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și respect. Imposibil de descris momentul Împărtășaniei, rugăciunea de mulțumire, îngenuncheat pe piatra șlefuită de atâția care au îngenuncheat aici. Liturghia se încheie solemn, iar călugării se întorc în sacristie în hainele lor albe, simple și solemne în același timp. Abatele rămâne ultimul, purtând și cârja, asemeni episcopilor. Doamne, îți mulțumesc pentru acest mare har, de a fi fost prezent măcar pentru puțin timp în această biserică dedicată sf. Fecioare, protectoarea și patroana ordinului cistercian. Pentru câteva clipe măcar am fost
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
1859, când proprietarul de atunci, un pastor anglican, a retrocedat-o diecezei de Arles. De la aceasta, zece ani mai târziu, ordinul cistercian a cumpărat-o, reluându-se astfel o tradiție care venea de la sfârșitul antichității. Aici au fost mulți abați sfinți, între care și Odon de la Cluny. Acum sunt 20 de călugări, dintre care șapte sunt și preoți. Viața lor se împarte între rugăciune, meditație și muncă. Observ că au porțiuni mari cu viță de vie. Sunt apoi multe plante
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
aș putea eu mulțumi talentului meu lăuntric, ce-mi conduce adesea condeiul cu atâta siguranță și avânt!” Iar aceasta fu adeziunea supremă, pe care o făcu el față de sine însuși și de la care simțea că nu se mai poate nicidecum abate, până când nu va izbuti a o duce, cu bine, până la capăt. Din acest moment, fu reconfirmat că în el era cum nu se poate mai prezentă râvna unică de a scrie cât mai mult și cât mai bine, altoită cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
doua a Principiilor... trimite abundent la noțiuni din sfera sacrului: invizibil, virtualitate, extaz, secret interior, ubicuitate inefabilă. Ele nu au însă o finalitate spirituală, soteriologică, ci estetică. Sîntem - după cum s-a mai arătat - în proximitatea teoriilor despre poezia pură ale abatelui Brémond și a concepției lui Benedetto Croce despre lirism; este discutabil însă că o propoziție precum: „Poemul e rezultanta tuturor artelor: muzica, plastica, literatura, - sunetul, materia, verbul - se rezolvă în poezie” ar trimite doar la sincretismul wagneriano-simbolist, cum afirmă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cunoscută. Că patriotismul constructiv al lui Vinea și cel al lui Goga se întîlnesc - iată! - prin intermediul unui „modernist atipic” rămîne însă la fel de adevărat... Mai participă la această anchetă Tudor Vianu (care vorbește despre „miracolul” arghezian), Claudia Millian (care, pe urmele abatelui H. Bremond, se grăbește să vorbească despre „poezia pură” a lui Arghezi), gazetarul H. St. Streitmann, Jacques G. Costin și, nu în ultimul rînd, Perpessicius. Ultimul nu se ferește să vadă în Arghezi „cel mai mare poet de la Eminescu”, reluînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
puicuța se uită cu nebunie. Suferințele lui Werther se urmează-n pieptu-i toate, De și nu ca el eroic vrea cucoșul să s-ucidă; El iubește - ea socoate cum portița să-i deschidă, Dar rușinea-i virginală de la scopu-i o abate. Nu, nu! Ca din întîmplare, ca dincolo rătăcită, "Să mă afle cumva noaptea și să-mi caute chichiță". Și când luna împle noaptea, trist, ea urcă o căpiță, Sare gardul și timidă lin pășește îndrăgită... Rămâneți cu bine toate a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de dinaintea dandysmului, un englez al Franței. Cât un roman de Stendhal!”1. Travestitc "Travesti" Chiar dacă nu la fel de cunoscut precum Lauzun, nu mai puțin demn de a deveni personaj de roman e, În același veac al XVII-lea, bizarul François Timoléon, abate de Choisy, prins În scandaloase afaceri de amor și Într-atât de efeminat, Încât travestiurile sale ajung să nu mai surprindă pe nimeni. Deși uneori dorește să i se spună „contesa de Barres”, Memoriile Îi sunt semnate bărbătește, François Timoléon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cuvântului, să Îl cităm pe F. Brunot, autorul unei reputate Histoire de la langue française: „Nu se știe exact cine s-a gândit să facă din acest mod de a se Îmbrăca o distincție politică, dar și socială. Să fi fost abatele Maury sau marchizul de Laqueille? În orice caz, spune Aulard, atunci când a triumfat partidul motagnard, republicanii ardenți, militanții, și-au dat În general numele de sans-culotte”1. Deoarece nu peste multă vreme vom intra, alături de Balzac sau Carlyle, În culisele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
A fi singur, pentru un dandy, Înseamnă a nu fi nimic. Romanticii n-au vorbit atât de magnific despre singurătate decât pentru că aceasta era durerea lor reală, durere de nesuportat. Revolta lor Își are rădăcini profunde, Însă de la Cleveland al abatelui Prévost până la dadaiști, trecând prin freneticii anului 1830, Baudelaire și decadenții de la 1880, mai bine de un secol de revoltă se astâmpără În mod ieftin În Îndrăznelile „excentricității”. Dacă toți au știut să vorbească despre durere este pentru că, În disperarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
profesorului Langdon (coleg de-al dumneavoastră, nu?), ci povestea cu Isus și Maria Magdalena, plus deducțiile privitoare la Sfântul Graal, care nu sunt foarte cinematografice... În sfârșit... Să știți că a avut mare succes, inclusiv În Franța, unde istoria adevăratului abate Saunière - sau, dacă preferați, adevărata istorie a abatelui Saunière - era destul de cunoscută, au apărut numeroase cărți pe tema asta sau pe altele adiacente, s-a scris În ziare, au fost emisiuni de televiziune - tot tacâmul. Probabil că sunteți În cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
povestea cu Isus și Maria Magdalena, plus deducțiile privitoare la Sfântul Graal, care nu sunt foarte cinematografice... În sfârșit... Să știți că a avut mare succes, inclusiv În Franța, unde istoria adevăratului abate Saunière - sau, dacă preferați, adevărata istorie a abatelui Saunière - era destul de cunoscută, au apărut numeroase cărți pe tema asta sau pe altele adiacente, s-a scris În ziare, au fost emisiuni de televiziune - tot tacâmul. Probabil că sunteți În cunoștință de cauză cu Întreg tămbălăul... Eram, sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ci unui detaliu colateral, survenit la un moment dat În desfășurarea, Într-adevăr halucinantă, a evenimentelor. Înainte Însă de a-ți spune despre ce e vorba, sunt dator să te Întreb dacă știi ceva despre comoara de la Rennes-le-Château și despre abatele Saunière - vorbesc despre veritabilul Saunière, Bérenger, preotul din acel sat din departamentul Aude, nu despre Jacques Saunière, custodele Muzeului Luvru din Codul lui Da Vinci al lui Dan Brown. A trebuit să-i mărturisesc profesorului Adam că eram cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
complet, stâlpul mișcat de la locul lui se dovedește a fi excavat pe dinăuntru și plin cu pergamente scrise Într-o limbă necunoscută. Sunt Întrunite toate condițiile pentru nașterea unei legende, cu atât mai mult cu cât, În anii următori, pauperul abate Saunière Începe să se comporte ca un veritabil nabab, permițându-și cheltuieli de-a dreptul exorbitante pentru un biet preot de țară. Concluzia imediată: biserica din Rennes-le-Château adăpostea o comoară pe care norocosul abate și-a Însușit-o fără remușcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu cât, În anii următori, pauperul abate Saunière Începe să se comporte ca un veritabil nabab, permițându-și cheltuieli de-a dreptul exorbitante pentru un biet preot de țară. Concluzia imediată: biserica din Rennes-le-Château adăpostea o comoară pe care norocosul abate și-a Însușit-o fără remușcări. Odată declanșată, se produce și o escaladare de proporții, conjugată cu ramificarea deconcertantă a Întregii nebunii. Modesta biserică rurală este asimilată unui enigmatic templu francmasonic, cele câteva monede de aur găsite de zidari se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unui enigmatic templu francmasonic, cele câteva monede de aur găsite de zidari se transformă În tezaurul Îngropat aici de supraviețuitorii Ordinului Templierilor, decimat de regele Filip cel Frumos, sau În comoara „bunilor creștini”, cunoscuți sub numele de catari, iar cuviosul abate Saunière se metamorfozează, la rându-i, Într-un membru de vază al consiliului unui ordin rozacrucian care cochetează cu cultul luciferic și care ar putea fi, ai ghicit, misterioasa La Prieuré de Sion, societatea supersecretă Întemeiată la finele primului secol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
document cu autenticitate indiscutabilă - despre Dosarele Secrete vorbesc - este considerat un fals grosolan, o mânărie intelectuală deplorabilă, confecționată prin o mie nouă sute șaizeci și ceva și introdusă fraudulos În rafturile Bibliotecii Naționale a Franței. Ce legătură au toate astea cu abatele Saunière? O să-ți spun Îndată, nu Înainte de a remarca găselnița onomastică Îndrăzneață a domnului Dan Brown, care nu se sfiește să Împrumute numele inocentului preot din Rennes-le-Château personajului Jacques Saunière, custodele Muzeului Luvru, cel care deține teribila taină a Sfântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Împreună cu Întreaga familie, mai puțin unul dintre fii, Sigibert al IV-lea, salvat ca prin minune. Descendenții acestuia sunt succesorii de drept ai monarhiei franceze legitime, eroina din Codul lui Da Vinci, Sophie Neveu, numărându-se printre ei. Ei bine, abatelui Bérenger Saunière i se pune În seamă deținerea nu numai a tezaurului Templierilor, ci și a unui mare secret preluat din textele descifrate ale pergamentelor găsite În biserica parohiei sale. Un secret teribil, capabil să facă să tremure Întreaga Biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
scrisoare În care - se presupune - amenință cu dezvăluirea cutremurătorului secret aflat În posesia sa, iar șantajul dă roade, Întărind astfel supoziția că secretul există și că marii capi ai Bisericii Catolice sunt vital interesați În păstrarea lui. Cert este că abatele Saunière rămâne la post, Își vede liniștit de treburi și moare În patul lui, la o vârstă venerabilă, ducând (și nu prea) În mormânt cumplitul secret al celui mai misterios ordin religios-militar din istorie, Templierii, și al organizației din umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la Biblioteca Națională din Paris, printre niște suluri de pergament care au fost denumite ulterior Les Dossiers Secrets. Corect. Titlul Întreg al documentului sună Însă astfel: Genealogia regilor merovingieni și originea diferitelor familii franceze și străine de stirpe merovingiană, după abatele Pichon, doctorul Hervé și pergamentele abatelui Saunière din Rennes-leChâteau (Aude). Elocvent, nu? Să ne Înțelegem: nu este nici o acuzație, nici un reproș În ce spun eu acum despre sursele Codului, care este un roman, cu toate că mulți au căutat și chiar cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]