1,895 matches
-
cuvintele mele așa cum sunt, nu le răstălmăcește niciodată. Nu are păreri. Sunt seniorul ei. Un adevărat stăpân, fiindcă doar eu emit. Formulez tot: enunțuri, întrebări, soluții (foarte rar). Egoismul meu, astfel, e satisfăcut pe deplin; pot construi sistemele cele mai aberante (care, la urma urmei, au o logică: să o numim contralogică - un fel de negativ al plăcii fotografice); foaia de hârtie, se spune, suportă orice. Uneori se întâmplă ca paginile copiate de Erika să îmi dea o altă înțelegere asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
declanșarea și susținerea acțiunii printr-un efort continuu. Incapacitatea omului (tânăr sau matur) de a-și înfrâna atracția spre tentații, îl împinge, în cele din urmă, spre viciu (fumat, consum de alcool, de droguri, spre lene, abuzuri și practici sexuale aberante etc.). Simpla dorință de a le abandona, după ce viciile s-au instalat și înrădăcinat, nu este operantă în absența unui efort voluntar susținut. Dependența de un agent nociv (nicotină, alcool, drog) are o asemenea putere de dominare asupra individului, încât
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
amărâți nu mai au timp să se gândească. Dezastru fotbalistic (2-5 cu Danemarca la București) Microbiștii așteptau să vadă un regal, În confruntarea cu un adversar egal. Abordând partida în stil dâmbovițean, Naționala a fost umilită pe propriul maidan. Cerere aberantă Etnicii maghiari „uită” un lucru crucial, Că România-i Stat Unitar și Național. Cererea lor de a crea o zonă etnico-economică, Este o pretenție absurdă și diabolică. Înainte și după război Când războiul din Irak s-a declanșat, Parteneri marcanți
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Mediu a fost un timp privilegiat pentru reprezentările urâtului utilizate în scop moralizator. Reputația de “ev întunecat” i se trage de la iraționalismul vremii, de la caracterul închis al acestei lumi ce se hrănea din propriile imagini, din propriile deformări arbitrare. Ființe aberante, monstruoase decorează catedralele, făpturi de coșmar invadează artele vizuale; în fine, arta este din ce în ce mai puțin un obiect al contemplării, nu mai există idealuri, ci doar spaime. Concepția dualismului forțelor binelui și ale răului devine principiul de bază al religiei creștine
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
burgheze” sau efortul de a aboli frontierele dintre roman și poem (ultimul fiind - în linie postromantică - „genul esențial”). O „poveste de dragoste” în decor de circ („Povești pentru bolnavii de ochi“, de F. Brunea) devine pură halucinație urmuziană, imaterialul materializîndu-se aberant: „ceea ce-mi amintesc e un parfum în formă de șolduri și o privire deasă și complicată ca un nod de corabie”. În „mitul” „Absint anonim“, evadarea onirică din realitate e provocată de magia absintului, viața e cînd vis, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Scriu ca și cum aș respira aerul ploii. Mă recompun din insule rătăcite pe un arhipelag inundat de cuvinte,am matricea tinereții fără bătrânețe. Anotimp închis pot fi liniștea ungherului în care se strâng firele pânzei de păianjen gata să prindă loviturile aberante ale dinților sparți într-o nucă din nemiloasa ploaie ce acoperă încet cupola tainică a oaselor colorând-o în toamnă nu mă pot ascunde în acest ungher ca într-o apă infestată cu ierburi toxice respir prin toți porii ființa
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
doar la a reduce orice formă de cunoaștere la cea a științei și, astfel, a oricărei culturi la o cultură științifică; ea extinde la scara lumii și a societăților în totalitatea lor autonegarea vieții în care se transformă proiectul său aberant. De aceea ea trebuie să lase să transpară în ea, în același timp cu această autonegare, patosul care o susține. În cele din urmă, autonegarea vieții se înfăptuiește în două moduri: pe planul teoretic, odată cu această afirmație că nu există
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Astfel de moduri în care se înfăptuiește singura cunoștință posibilă a vieții în calitate de experimentare a sa de către ea însăși, în calitate de praxis, nu sunt nimic altceva decât modurile tradiționale ale culturii, adică arta, etica și religia. Sau, dacă proiectul în sine aberant al unei cunoștințe obiective a vieții nu poate fi totuși îndepărtat în totalitate, nu se întâmplă oare aceasta din unicul motiv că el este indispensabil vieții și găsește astfel în ea o ultimă justificare? Aceasta poate fi formulată rapid după cum
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
părinți. Au fost nevoiți să plece și să rămână în Suedia. Restul familiei mele trăia unită în Norvegia pe undeva. Îmi pare râu. Familia mea a fost întotdeauna unită. O familie mare, cu tradiții. În timp ce el povestea, ignorând amănuntele prea aberante, își amintea totul. Ca înainte de moarte. O, dar el nu-și simțea moartea aproape, oh, nu! Asta-1 seca la culme. Iubitoarea lui familie, mult râvnitul său cămin. Avusese o copilărie și o maturitatea într-o armonie și o înțelegere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tradiția dandy. Nu doar celebra-i cravată, garoafa verde (artificială) de la butonieră, vestele țipătoare, ciorapii colorați, nici freza stil Nero, care pune capăt modei părului lung, nu doar frazele care, prin absurdul lor, amuțesc de uimire asistența, nu doar gesturile aberante și nici măcar succesul de public al unei comedii de serie din 1882, unde Îi e ridiculizată afectarea, nu pot explica, toate la un loc, notorietatea amețitoare a lui Wilde. Unii istorici ai dandysmului - Giuseppe Scaraffia, de exemplu - cred că succesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
căruia pot să subziste, deviate, unele valori tradiționale aristocratice: onoarea, singularitatea, distincția, mândria ș...ț De obicei, dandy-ul deturnează noțiunea de rău și pe cea de păcat, corelându-le cu niște considerații pe care morala clasică le-ar judeca drept aberante. Pentru Brummell, răul nu e faptul de a nu-și fi plătit datoriile, ci neglijența vestimentară, o neîndemânare, un gest prea spontan sau prea impulsiv. În societate, impolitețea, absența curtoaziei față de invitați, ingratitudinea pentru gazdă nu au mare importanță; În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dar unde? Pe teritoriul Franței? În Belgia? În Germania? Cloroformul odorizant Își făcuse perfect efectul: dormisem tun, iar În patru ore se pot Întâmpla multe. Îmi zburau prin minte felurite gânduri, care de care mai năstrușnice, nici unul Însă cu totul aberant sau imposibil În circumstanțele date, când granițele a ceea ce numim Îndeobște normalitate se dovedeau atât de laxe. De pildă: unde scrie că mă aflam departe de Paris? N-aveam nici o dovadă că, pe timpul cât mă găseam sub efectul substanței morfeice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vertij satisfăcut În care mă aruncase teribila revelație (sau ceea ce mi se păruse mie a fi o revelație teribilă), mi-am dat seama că nu avansasem nici măcar un milimetru pe drumul elucidării enigmelor ce mă Împresurau la fel de compacte și de aberante ca la Început. Dimpotrivă, misterul devenea mai dens și mai adânc, indiferent că pirpiriul chelios scăpase din greșeală cuvântul care Îmi incendia creierii sau Îl rostise intenționat. Și, În plus, cu ori fără legătură cu asta, senzația că situația mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Încerc. Eram gata Îmbrăcat, ceea ce mi s-a părut de bun augur. Mi se mai Întâmplase și altă dată să fac inconștient lucruri aparent lipsite de logică sau chiar Împotriva oricărei rațiuni, care, ulterior, se dovedeau a nu fi deloc aberante, dimpotrivă. După ce ieșisem de la duș, de exemplu, nu Îmbrăcasem pijamaua, așa cum s-ar fi cuvenit, ci mă echipasem pentru părăsirea camerei, deși gândul că acest lucru ar fi posibil nu-mi trecuse deloc prin cap la momentul respectiv. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mele și crimă, dar pe ei asta nu i-a impresionat câtuși de puțin: erau convinși că joc teatru. Mi-au pus o sumedenie de Întrebări legate de fiecare pas și gest din noaptea aceea, plus altele, pur și simplu aberante, Însă nu pentru a afla adevărul: lucrurile erau, din punctul lor de vedere, perfect clare, astfel Încât strădania mea de a mă dezvinovăți și de a-i convinge de absurditatea acuzației a rămas fără rezultat. - Veți rămâne la dispoziția Centrului până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu trecerea lor În revistă. De altfel, nici nu cred că ar fi nevoie, cu un minimum de bunăvoință, ți le poți imagina singur. Faptul că, În fine, știam ceva - respectiv, că mă aflu sub o acuzație, așa excentrică și aberantă cum era - m-a liniștit oarecum. E un fel de a spune „liniștit”, dar măcar aveam habar pe ce picior dansez, și asta mi-a dat ceva curaj. Inșii nu erau niște handicapați, așa că mi se părea doar o chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu spun de-a dreptul șocantă. Într-un număr semnificativ de cazuri, am constatat că evoluția lor este, la un moment dat, curmată brusc și ireversibil, fără o motivație valabilă, fără logică și fără sens, Într-un mod inexplicabil și aberant, pentru că fracturile, accidentele sau cum vrem să le spunem, nu numai că nu sunt anunțate de nimic, așa cum ar fi normal, dar nici justificări raționale post-factum nu au, oricât te-ai strădui să le găsești. Pur și simplu, se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Știu, e foarte greu, dar ai o zi Întreagă la dispoziție și nu e imposibil. Orice voce poate fi imitată, e problemă de perseverență, nu de talent. Te rog, te implor... Trebuie să poți, oricât ți s-ar părea de aberant sau de caraghios ce-ți cer. Putem mult mai multe decât ne imaginăm, crede-mă. Corzile noastre vocale sunt un instrument capabil să scoată orice sunet. Nu te strădui să ajungi să vorbești ca doctorul Wagner, nu, e o prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pune mai bine în evidență categoriile specifice ale unei existențe religioase de tip arhaic și tradițional (presupunînd cititorul într-un fel familiarizat cu iudeo-creștinismul și islamul și chiar cu hinduismul și cu budismul), nu am mai stăruit asupra unor aspecte aberante și crude, precum canibalismul, vânătoarea de capete, jertfele omenești, excesele orgiastice, pe care le-am analizat de altfel în alte scrieri. Nu am vorbit nici despre procesul de degradare și de degenerare de care nici un fenomen religios nu a fost
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la îndemînă mai multe modele exemplare pentru comportamentele și acțiunile sale. De asemenea, cu cât omul este mai religios, cu atât este mai integrat în real, riscând mai puțin să se risipească în fapte neexemplare, "subiective" - în cele din urmă aberante. Există un aspect al mitului care se cuvine subliniat: mitul înfățișează sacralitatea absolută, pentru că relatează activitatea creatoare a zeilor, dezvăluie sacralitatea lucrării lor. Altfel spus, mitul înfățișează izbucnirile diverse și adesea dramatice ale sacrului în lume. Din acest motiv, la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
imi-tatio dei nu este concepută, la primitivi și în civilizațiile paleo-orientale, în chip idilic; dimpotrivă, ea implică o mare responsabilitate umană. Chiar atunci când considerăm o societate "sălbatică", nu trebuie să uităm că faptele cele mai barbare și comportamentele cele mai aberante urmează modele transumane, divine. Aceasta este însă o altă problemă, pe care nu o vom aborda aici, pentru că nu ne propunem să aflăm cum anume, în urma căror degradări și neînțelegeri, unele comportamente religioase ajung să se deterioreze și să devină
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
urmează modele transumane, divine. Aceasta este însă o altă problemă, pe care nu o vom aborda aici, pentru că nu ne propunem să aflăm cum anume, în urma căror degradări și neînțelegeri, unele comportamente religioase ajung să se deterioreze și să devină aberante. Ceea ce trebuie subliniat este că omul religios dorea să-i imite pe zei și credea că o face chiar atunci când faptele sale ajungeau la nebunie, josnicie și crimă. Istorie sacră, Istorie, istoricism Omul religios cunoaște, așadar, două feluri de Timp
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
al culesului. Ca să putem pătrunde în universul mental al lui homo religiosus, trebuie să ținem seama în primul rând de oamenii care alcătuiau aceste societăți primitive al căror comportament religios ni se pare astăzi excentric, dacă nu de-a dreptul aberant, dar oricum greu de înțeles. Un univers mental străin nu poate fi însă înțeles decât dacă te situezi înăuntru, în centrul lui, ca să poți ajunge, de acolo, la toate valorile pe care le implică. O dată așezați în perspectiva omului religios
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
toate nivelurile arhaice de cultură. Trebuie adăugat însă că valorizarea sexualității ca mijloc de participare la sacru (de dobândire, în cazul Indiei, a stării supraomenești a libertății absolute) nu este lipsită de primejdii. Tantrismul a prilejuit chiar în India ceremonii aberante și josnice. În alte părți, în lumea primitivă, sexualitatea rituală a fost însoțită de orgii. Exemplul de mai sus își păstrează totuși o valoare sugestivă, pentru că ne dezvăluie o experiență care nu mai este accesibilă într-o societate desacralizată: experiența
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ne gândim nicidecum la nenumăratele "religii mici" care au răsărit precum ciupercile în orașele moderne, la biserici, secte și școli pseudo-oculte, neospiritualiste sau așa-zis ermetice, pentru că aceste fenomene țin tot de sfera religiozității, deși reprezintă, aproape fără excepție, aspecte aberante de pseudomorfoză. Nu facem câtuși de puțin aluzie la numeroasele mișcări politice și profetisme sociale, a căror structură mitologică este ușor de ghicit, ca să nu mai vorbim de fanatismul religios. Ajunge să dăm un singur exemplu, amintind structura mitologică a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]