3,167 matches
-
pliată pe câteva fixații conservatoare, ci de fericitul acces la surse (din care ne-ar fi plăcut ca autorul nostru să se inspire mai adânc). Ortodoxia nu este conservator-orizontală, ci radical-verticală. În liturghie, doxologia nu face decât să înghită apofatic abisul lui Dumnezeu. Tradiția nu trimite la anteriorități, ci la rădăcini, deci spre izvoare. Tradiția nu te învață exhaustiv tâlcurile istoriei căzute, ci te previne asupra ispitelor risipirii sub vremi. Tradiția ne reamintește că adevărata teodicee se ascunde în mâinile noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acestei corespondențe între monoteism și monogamie, monahismul apare ca un parcurs al reintegrării omului în starea de pace și împăcare cu Dumnezeu. La capătul unei vieți de înfrânare și pocăință, fiecare monah reface experiența unității eshatologice a umanității. Fără recunoașterea abisului despărțirii noastre de Dumnezeu este imposibil de ajuns la această stare de har. Rănit în profunzimile sale de căderea adamică, omul se găsește într-o continuă căutare a unui balsam tămăduitor. Foamea de păcat ne livrează mai întâi prospectul reînsănătoșirii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de mijlocire pentru milioanele de victime jertfite în absurdul război mondial (1939-1945) s-a lipit zi și noapte de inima părintelui Sofronie, transformându-i mintea într-un altar sfânt pentru neîncetata jertfă către Domnul. Doar atingând prin răstignire, precum Hristos, abisul iadului făcut de mâna omenească, Sofronie avea să cunoască slava învierii și a înălțării întru cunoașterea veșnicului Dumnezeu 1. Această necondiționată dăruire de sine l-a făcut să-și pericliteze îngrijorător de mult sănătatea, așa încât, după șapte ani de retragere
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fire”. Convergențe teologicetc "Convergențe teologice" Aceste impasuri nu compromit meritele reale ale eseului lui Christos Yannaras. Ele pot fi puse în lumină printr-o comparație a operei sale cu gândirea teologică a lui J.-L. Marion 3 și Ioan Zizioulas. Abisul apofatic relevat de caracterul ec-static (agapic sau erotic) al persoanei umanei este tema care subîntinde un întreg proiect teologic „neopatristic”. Ireductibilitatea persoanei la definițiile substanțialiste ale scolasticii este marca antropologiei creștine. Opera lui J.-L. Marion 1 comportă câteva importante
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
termeni elogioși, o carte din colecția respectivă. Roman de actualitate, a cărui acțiune se consumă în timpul războiului și în anii imediat următori, menționând unele evenimente înregistrate simultan cu desfășurarea lor, Ora 25 este realizat prin procedeul modern al „punerii în abis”, în care în structura unui roman - cel al lui Johann Moritz - se înscrie un al doilea, cel al naratorului, Traian Koruga, a cărui viață se intersectează în multe momente esențiale cu aceea a personajului principal. Țăran sărac din Fântâna - sat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
metodologiei: “Am optat pentru o lectură a lui Nerval, Baudelaire, Rimbaud și Verlaine dintr-o perspectivă care, după mine, le este adecvată - din perspectiva profunzimii. Mi s-a părut că aventura lor poetică ar consta dintr-o anumită experiență a abisului, abisul contingentului, al conștiinței, al aproapelui, al sentimentului ori al limbajului.” În Literatură și senzație, Richard Își propune să exploreze “toate viețile reale și imaginare, la toate nivelurile experienței” lui Stendhal. El definește atât personalitatea scriitorului, cât și nota dominantă
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
Am optat pentru o lectură a lui Nerval, Baudelaire, Rimbaud și Verlaine dintr-o perspectivă care, după mine, le este adecvată - din perspectiva profunzimii. Mi s-a părut că aventura lor poetică ar consta dintr-o anumită experiență a abisului, abisul contingentului, al conștiinței, al aproapelui, al sentimentului ori al limbajului.” În Literatură și senzație, Richard Își propune să exploreze “toate viețile reale și imaginare, la toate nivelurile experienței” lui Stendhal. El definește atât personalitatea scriitorului, cât și nota dominantă a
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
tipărite postum își trag seva, cum s-a observat, „din încordata veghe a minții și a sufletului, ostatecii unui trup condamnat să-și convertească prea devreme dorințe și bucurii de tot felul în neliniști, în presimțiri și sumbre chemări dinspre abisurile neființei” (Geo Șerban). Suferința sublimată devine, în proiecție poetică, laudă melancolică a vieții. Versurile configurează un lirism al șoaptei, al discreției, în pasteluri transparente, în cântece de leagăn, în notații succinte, în delicate alegorii miniaturale. În universul său poetic, marcat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286910_a_288239]
-
integrală; o colajul realizat prin juxtapunere vs. colaj realizat prin inserție. Anne Claire Gignoux (2005) trasează câmpul intertextualității departajând: intertextualitatea în texte: o la nivel microstructural: citatul, referința și aluzia; o la nivel macrostructural: parodia, pastișa, plagiatul și punerea în abis. intertextualitate în jurul textelor: o paratextualitate și metatextualitate: critica genetică, critica literară; o arhitextualitatea: raportarea la gen; o intersemiotica artelor. În termenii Ecaterinei Mihăilă, intertextualitatea implică o discuție despre structura de suprafață, respectiv structura de adâncime ale textului 43. (În Mitul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
va fi completat bogăția de intertexte antologizate. Selectăm câteva dintre ele: "Imnul Creației" din Rig-Veda Scrisoarea I "Nici ceva nici nimic nu exista". "La-nceput pe când ființă nu era, nici neființă" " Ce acoperea totul? Ce adăpostea? Ce ascundea? A fost abisul fără fund al apei?". "Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de ape?" (p. 172) " Întuneric era și totul la început era ascuns". Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns..." (p. 172) Germenul ce încă zăcea acoperit în umbră
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
rostul artei, ca poartă către adevăr, depășește retorica. Pentru intertextualitate, ekphrasis-ul complică puțin mecanismul: opera literară verbalizează piesa artistică non-verbalizată. Distanța intersemiotică dublează practic diferirea din motorul (repe tare/diferire) mecanismului intertextual (Gignoux: 2005, 105). Dacă vom considera punerea în abis ca un efect intertextual, "Căderea îngerilor" este un tablou fictiv -, ne vom trezi în fața unui fals hipotext. După consumarea evadării în Paradis și soluționarea situației telurice, nuvela Sărmanul Dionis trimitea la Théophile Gautier pentru a face înțeles mesajul nostalgiei inverse
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Sărmanul Dionis trimitea la Théophile Gautier pentru a face înțeles mesajul nostalgiei inverse pe care cititorul ar trebui să îl deslușească. Intertextualitatea explicită (poate prea, o fi capcană, avatarii celor doi scriitori nu aparțin aceleiași familii mitologice) realizează punerea în abis (ideea hipotextului lămurește, retroactiv, ce a rămas confuz din mesajul hipertextului), în ipostazierea primului tip din cele trei evocate de L. Dällenbach: reduplicare simplă, la infinit și aporistică 22. Însă, în cazul Cezarei, deși portretul îngerului căzut întregește imaginea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la infinit și aporistică 22. Însă, în cazul Cezarei, deși portretul îngerului căzut întregește imaginea lui Ieronim, adăugând trăsăturilor fizice (descrise de narator) semnificații mitice, totuși hipotextul nu presupune un referent real. Rămânem la cele trei tipuri ale punerii în abis și ne mutăm atenția de la tablou la insulă (toți suntem datori cu o interpretare a Insulei lui Euthanasius...). Identificăm reduplicarea la infinit, a doua categorie speculară, ce provine dintr-un mimetism: secvența (motivică) răsfrânge un spectru de semnificații peste întreg
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
eminescian (ekphrasis geometric care complinește vizualizarea conceptului Ieronim, ahtiat să-și reprezinte totul în schițe, este poetul însuși) descrie un vârtej "în rotire maiestuoasă și calm urcătoare" (George Munteanu) a cărui forță centrifugă presupunem că este considerabilă așa se adâncește abisul 81. Se instituie "tensiunea centrifug-centripet (s.a.), cu necesara observație că, în egală măsură, alături de sugestia "închircirii", desenul eminescian conține și sugestia generării (s.a.), a unui polimorfism de deschideri simultan-eclatante. Caz în care unitatea centripetală se risipește în schimbul multiplului și diferenței
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
au second degré), Paris: Éditions du Seuil. * transtextualitatea: intertextualitatea; paratextualitatea; metatextualitatea; hipertextualitatea; * arhitextualitatea. GIGNOUX Anne Claire (2005) Initiation à l'intertextualité, Paris: Édition Ellipses, Collection "Thèmes et études". * nivel microstructural: citatul; referința; aluzia. * nivel macrostructural: parodia; pastișa; plagiatul; * punerea în abis. (1997) Retorica poeziei. Lectura lineară, Lectura tabulară, Prefață și traducere de Marina MUREȘANU-IONESCU, București: Editura Univers (Rhétorique de la poésie. Lecture linéaire, lecture tabulaire, Paris: Éditions du Seuil). * lectura lineară; * lectura tabulară; * proto-ritm/cvasi-ritm. HĂULICĂ Cristina (1981) Textul ca intertextualitate (Pornind
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
eminescologi și traducători din întreaga lume, București: Editura Eminescu. o Eminescu și Einstein. CIMPOI Mihai [2003] (2007) Esența ființei: (Mi)teme și simboluri existențiale eminesciene, Ediția a II-a revăzută, Iași: Princeps Edit (Chișinău: Editura Gunivas, pentru prima ediție). o abisul; o timpul; o spațiul. COSTA-CHE Iulian (2008) Eminescu.Negocierea unei imagini (construcția unui canon, emergența unui mit), București: Cartea Românească, Colecția "Critică și istorie literară". o masca lui Eminescu. CRĂCIU-NESCU Pompiliu (2000) Eminescu Paradisul infernal și transcosmologia, Iași: Junimea, Serie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și Dan PETRESCU, Iași: Polirom. o Insula lui Euthanasius. DEL CONTE Rosa [1961] (1990) Eminescu sau despre Absolut, Ediție îngrijită, traducere și prefață de Marian PAPAHAGI, Cluj: Editura Dacia, Colecția "Bibliotheca Romanica" (Mihai Eminescu o dell'Assoluto, Modena: STEM). o abisul; o cercul. DUMI-TRESCU BUȘU-LENGA Zoe (1976](2000, 2012) Mihai Eminescu. Creație și cultură, ediția a doua, revăzută și adăugită, București: Editura Doina (prima ediție, Mihai Eminescu cultură și creație, București: Editura Eminescu; ediția a treia, îngrijită de Cristina și Dumitru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și Einstein se întâlnesc într-o dimensiune care nu ține strict de fizică ori de literatură: la nivel ontologic, fapt evidențiat și de Theodor Codreanu (Eminescu. Dialectica stilului, [1984], precum și Modelul ontologic eminescian, [1992]) și de Svetlana Paleologu-Matta (Eminescu și abisul ontologic, [1988]). 74 Apud Solomon Marcus "Scrisori către și de la Albert Einstein", România literară nr. 28/14 iulie 2006, 16. 75 Stephen W. Hawking 9 " Sensul timpului", în Scurtă istorie a timpului. De la Big Bang la găurile negre. "Părintele" teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o perioadă în care tendința era de a sonda tot mai adânc inconștientul, introducerea eului li se părea suspectă multor specialiști. Or, A. Freud susținuse ideea că poziția psihanalistului „trebuie să fie echidistantă între sine și eu, între suprafață și abisuri”. „A fost o eroare, scria ea, să credem că trebuie să explorăm numai adâncimile și să considerăm că aceasta este psihanaliza. Abisurile singure nu pot produce niciodată o nevroză, care nu poate apărea decât printr-o interacțiune cu suprafața” (Sandler
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
A. Freud susținuse ideea că poziția psihanalistului „trebuie să fie echidistantă între sine și eu, între suprafață și abisuri”. „A fost o eroare, scria ea, să credem că trebuie să explorăm numai adâncimile și să considerăm că aceasta este psihanaliza. Abisurile singure nu pot produce niciodată o nevroză, care nu poate apărea decât printr-o interacțiune cu suprafața” (Sandler, 1985/1989). Fără a se îndoi de justețea poziției sale în plan teoretic, A. Freud recunoaște totuși că, pe fondul atmosferei care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vieții sociale cu canoanele evlaice, cu teologia. Prin instinct, el a înțeles comportamentele direcționate spre un scop, realizat din interior, cu reacții a căror formă de manifestare este înnăscută. Organismul este dotat cu astfel de instincte, care sunt mânate din abisul viscerelor, care nu numai că pun în funcțiune organismul, ci fac posibil ca acesta să și "trăiască". Aceasta este forța care pune în funcțiune conduita, care la om se manifestă ca o conduită socială, determinată social-istoric. Nu există imagine sau
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a psihologiei care pe vremea studenției tale era interzisă și cenzurată de sistemul social totalitarist în care trăiai. Este vorba de psihanaliză, de un curent al psihologiei care ia în considerare rădăcinile reactive adânci ale organismului, care se nasc în "abisurile" reflectării conștiente realizată în raport cu condițiile stimulative, încărcată de simboluri de diferite feluri existente în viața de relație curentă. Sistemul totalitarist comunist sancționa psihanaliza ca metodă generală de explorare a psihismului uman, căreia îi nega aplicațiile asupra conștiinței, pe cele psihoterapeutice
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
conceptului de umbră este central și esențial în terapia jungiană. Umbra este cea care mediază transformarea anumitor visuri în realități, care trasează drumul spre descoperirea rădăcinilor în arhetipurile ființei, unde sunt refulate dorințelor egoiste ale eului. De aici, din aceste abisuri arhetipice își are originea ceea ce la Jung este esențial în vis. Teoria jungiană deosebește două tipuri de vise: pe de o parte cele reprezentative pentru conflictele pe care subiectul le are cu sine însuși, pe de altă parte, cele care
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de sublimare de care este capabil un individ, ca și inconștientul colectiv, ca fiind suportul imaginilor mitologice, al arhetipurilor care intră în joc în astfel de situații. Este un cadru bine elaborat pentru reprezentarea rolului experienței umane, adesea tăinuită în abisurile psihismului inconștient, cu influențe asupra vieții emoționale celei mai rafinate. Jung recunoaște că acest conflict debutează din fragedă copilărie, de unde își extrag rădăcinile o serie de reacții nevrotice. Faptul că el recunoaște fundamentele experimentale ale psihologiei aduce pentru el un
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
materia abordării unor aspecte ale spiritualității dereglate. Această concluzie a lui a fost sursă de neînțelegeri, de critici la adresa empirismului său, deși aceasta n-a fost decât o încercare de a atrage atenția asupra rolului simbolismului în raport cu mecanismele aflate în abisurile inconștiente. Psihanaliza lui Jung a dovedit un spirit larg enciclopedist, cu influență puternică în caracterologice, grafologie și psihosomatică. Studiile sale au penetrat puternic în domeniul mitologiei, în fenomenologia sacrului, în diverse domenii ale teologiei. Ele au stimulat studiile de antropologie
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]