3,115 matches
-
că nu trebuia să vorbească, ci doar să privească. Să observe și să tragă concluzii. Dar ce concluzii să tragă? O durea întregul corp. Se simțea pe malul unei prăpăstii. Îi era teamă ca cineva să nu o împingă spre abisul din care abia a fost scoasă de acest bărbat interesant, chiar deosebit de frumos, ai putea spune. Își revedea mereu mental zborul peste parapet și apoi se așternea liniștea. Luminile farurilor reflectate în picăturile de ploaie ce cădeau peste crengile brazilor
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
seamănă cu o clepsidră în care, poate, într-o zi n-o să mai ai loc... Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e-un bulgăre ce zace-n stare latentă, la o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții, se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin focul patimii, în ceață și umbre, amintiri calde, lumina și zâmbetul, spre a uitarii lui Lethe... Clepsidro, ciudato, fă-te bulgăre sau incertitudine, apoi fă-te că zaci peste noi
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
falnic de pe coastă, Care rămâne verde și-atunci când iarna-i aspră, Care aduce-n casă atâta bucurie, Și -n jurul lui se-adună copii cu veselie... Ce este omul? E- un înger ce trăiește pentru a sa menire, Coboară din abisuri pe aripi cu iubire, Din dragoste de semeni învață ce-i iertarea, În dor și în iubire remodelând chemarea... Omul...o picătură mică din bunul Dumnezeu E lacrima-I ce-o varsă peste pământ mereu, E-a Lui speranță multă
CE ESTE OMUL? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375207_a_376536]
-
chiar o plăcere deosebită să descopere secretele celorlalți, persoane importante sau doar cunoscuți, pe care le lipesc apoi pe un glob de zăpadă și îl rostogolesc până devine prea mare și prea greu ca să-l mai oprească din goana spre abisul unei vieți distruse prin nesăbuința lor... Îmi amintesc acum surâsul trist al tatălui meu, atunci când se apropia de pensie. Un surâs depresiv, un surâs nostalgic, un surâs ce nu mai avea forță să se șteargă imediat după ce momentul se consuma
SINGURĂTATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372584_a_373913]
-
NENUNTIRI Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1723 din 19 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului -Știi? Alegoria Moarte-Nuntă... îmi desface penupțial perdelele să vină Lumina Ta! Dinainte de a fi Albul scrumierei din vis a fost Albastrul ceainicului din Abis ----------------- -Cât e ceasul? Din zbor de paseri corbul ciripește prin lumini în șiraguri... Acum îți vorbesc sacadat ca un Dans tandru, diamantin-E noapte-zi? Referință Bibliografică: ALEGORICEI MELE NENUNTIRI / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1723, Anul V
ALEGORICEI MELE NENUNTIRI de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372606_a_373935]
-
poetică, determinată ontologic! Asimilând „eterna reîntoarcere“, desprinsă din focalizarea lentilelor eliadești, poeta simulează glasul destinului, încărcat de linii sintactice bogate în volute. Desfășurarea polivalenței semantice în care trăiește succesiv, poemul „De câte ori te-ai întors?“ (poem înrudit în subsidiar cu mistica abisului) consacră pluritatea neîndoielnică a unei amprente inconfundabile a umanității universale: „Ai băut din izvorul uitării /și ai crezut că ai să scapi de tainele/ și tainițele memoriei,/ fără să-ți pese de vârtejul destinului / ce-ți conduce / eterna întoarcere, / naștere
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
înaintat Un an a trecut de la ... Un prim vers, o primă poezie Un an de la prima mare despărțire De El, de Ea , o parte din copilărie Înaintez, încet înaintez În spate... rămâne el Cu mine... nemuritoarea amintire, Un gol, un abis de nedescris În spatele meu rămâne... Rămâne un simplu vid Rămâne... veșnic rămâne dus Și o data cu el, o parte din mine 21.12.2016 10:15 Autor: Chiricea Ciprian Ionuț ( CCI Poezii) Referință Bibliografică: În urma ta / Chiricea Ciprian Ionuț : Confluențe Literare
ÎN URMA TA de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372687_a_374016]
-
DE IARNĂ Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Dacă viața întreagă ar fi doar un vis, Aș alege să fie al unei nopți de iarnă... În care, înaintând în propriul abis, Aș rătăci departe, în sunete de goarnă... În călătoria pe pământul înghețat, Magia castelelor și-a nămeților prin munți, A potecilor ce, prin ele, cu greu răzbat, E dintr-o lume care leagă miracole-n punți! Lăsând în urmă orice
UN VIS AL UNEI NOPŢI DE IARNĂ de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372701_a_374030]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > N-AȚI VĂZUT TREI LUMINI? Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului N-ați văzut trei lumini pâlpâindu-mi prin vis? Undeva s-au pierdut într-o gură de-abis. Reaprindă-se lin toată stingerea, dar, Cu suspine ce ard în al dragostei jar. N-ați văzut trei copii cu mânuțele reci Tresărind prin zapezi, dispărând pe poteci, Ei mă strigă și-acum din adâcuri de gand Și prin inima
N-AȚI VĂZUT TREI LUMINI? de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372702_a_374031]
-
credința rămâne o convingere teoretică, cultul o lucrare de formă externă, cercetarea Părinților o cronologie seacă. Fără rugăciune, lucrării noastre morale îi lipsește profunzimea religioasă, fără rugăciune iubirea lui Dumnezeu nu se manifestă în toată plenitudinea ei, se deschide un abis între Dumnezeu și om” - Reliefează Părintele Ioan Bunea în cartea sa „Psihologia Rugăciunii”. Ținând seamă de faptul că, prin rugăciune omul pășește înaintea lui Dumnezeu, pentru a vorbi cu El despre sufletul său, despre desăvârșirea și despre mântuirea sa, rugăciunea
SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372659_a_373988]
-
credința rămâne o convingere teoretică, cultul o lucrare de formă externă, cercetarea Părinților o cronologie seacă. Fără rugăciune, lucrării noastre morale îi lipsește profunzimea religioasă, fără rugăciune iubirea lui Dumnezeu nu se manifestă în toată plenitudinea ei, se deschide un abis între Dumnezeu și om” - Reliefează Părintele Ioan Bunea în cartea sa „Psihologia Rugăciunii”. Ținând seamă de faptul că, prin rugăciune omul pășește înaintea lui Dumnezeu, pentru a vorbi cu El despre sufletul său, despre desăvârșirea și despre mântuirea sa, rugăciunea
MODERNĂ ŞI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA VIEŢII SECULARIZATE DE ASTĂZI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372969_a_374298]
-
DRACULA) Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Prințesa vampirilor și prințul trăiau fericiți în palatul lor undeva în creierii munților, într-o sălbăticie unde doar vulturii ajung. De jur-împrejur se deschideau abisuri amețitoare. Zidurile măreței construcții se aflau în prelungirea abrupților stâncoși, fiind parcă suspendate de toarta cerului. Picior de om nu trecuse prin acest ținut. Paloș și Prințesa de ceva vreme nu mai părăsiseră palatul și așteptau nașterea prințului moștenitor al
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
TOAMNĂ Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Amor în toamnă- Templu singuratic, În jur pământul E o plutire de vis... Cad frunzele, într-un delir tomnatic Și cerul se cufundă în abis. Nici o mișcare-n cer, la rădăcini- În frunze doar sclipesc pojaruri de lumini. Privirea întomnaților e lacrimă în Templu Decorul dinafară ascunde dor tenebru; Sunt reci prezențele iubirii ca și cum o altă supărare le-ar fi amicul bun. Se uluiesc copacii-
AMOR ÎN TOAMNĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373097_a_374426]
-
a presentimentului apariției iubitei, moment ce-l consideră poetul, edenic. Există o serie de lucruri montaliene care circumscriu tematicii profetice, acel difuz presentiment obscur care ne conduce spre edenul imaginarului poetic. Spre deosebire de Montale, la Fernando Pessoa edenul se află între abis și oglindă. Este acelaș peisaj care, în realitate poetul și-l creiază, prin limbajul poeziei dat de expresia recognoscibilă. Paradoxul implicit al lui Pessoa este acela de a instaura un discurs poetic adecvat, uneori ironic, fiindcă la poet iluzia de
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > ÎN ABIS Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1612 din 31 mai 2015 Toate Articolele Autorului Gânduri, dureri înăbușite, speranțe zădărnicite Clocotesc în străfunduri întunecoase Și erup în cuvinte fierbinți, Dureroase, ce rânesc. Îmi dezbrac straiele sufletului și rămân goală în fața
IN ABIS de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373253_a_374582]
-
Secătuita de forțe, Descurajata de neputința De a-mi îmbracă sufletul cu straie noi, Care să reînvie iubirea, setea de viață, Să-mi însenineze față, Să-mi redea speranța- Că viața ar putea fi frumoasă În doi! Referință Bibliografica: În abis / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1612, Anul V, 31 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eleonora Stoicescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
IN ABIS de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373253_a_374582]
-
firelor albe din par. Închid ochii și respir adânc Aerul amețitor al cutezanței sfidătoare, orgolioase, Mă agat de speranțe, suspendate pe bucăți de roci, Ființe reci și alunecoase Ale înălțimilor, Ce mă fac să cad în gol Țipând de spaimă abisului. Sunt vie, inima îmi bate încă, Soarta îmi aruncă funii salvatoare. Le prind recunoscătoare, Dar urcușul e greoi. Nu pot să nu tânjesc spre vârf, Desi pasii-mi sunt mici, trupul obosit, Sunt atâtea popasuri de făcut, Atâtea priveliști de
IN ETER de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373272_a_374601]
-
fii! S-au rătăcit în beznă visele Și au rămas doar umbre ce nu știu Că am ajuns să număr clipele Ce trec și mă veghează în pustiu! Tu mă-nsoțești în nopțile târzii Și nu mă lași pierdut într-un abis, Dar nici zălog în brațe de stihii Ori adormit de vraja unui vis! Mi-am dorit să mă chemi printre stele Purtat către zări pe aripi de vânt Doar așa, să mai uit de-ale mele Și să m-alinți
PARFUMUL UNEI TOAMNE TÂRZII de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373297_a_374626]
-
Acolo, pe o poieniță, era așezată în trei corturi o șatră de lăieți. Șaorii, cum o văzură, veniră spre ea să cerșească. Mergea împleticindu-se, îi auzea, dar nu-i mai vedea. În spectacolul real, visa că plutește într-un abis, că dincolo de el se află limanul norocos al făgăduinței, un pustiu confuz de unde un Rabin sau un Moise, cu toiagul în mâini, îi făcea semne să se apropie. Șatra i se păru a fi un trib izraelit în pustiu, așa cum
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DESPRE TOAMNĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1729 din 25 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului toamna ceremonie de galben eșarfă la glezna codrului deasupra abisului, culoarea zăvoaielor, frunze-amurgind în lințolii de platină peste plopii triști ai toamnei, arpegii de greieri sub bolțile albastre ale cerului cântând pe scripeții de fulger ai lunii; iarba a intrat în nesomn de brumele reci ce înveninează văzduhul; ce frumos
DESPRE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372166_a_373495]
-
stele cu mintea lasată să lunece pe cuvintele tale curate furate ratăciri nesfârșite călcând poteci din șipote vii crista.line orânduite de vremuri uitate de vânturi de foc ino.rog arzătoarele spații distanțe de vorbe columne de clipe rădăcini de abis reclădite din fum de rășină tămâie și descopăr că uit cum mă cheamă fiorul din Umbră El una cu Totul e Unul cu Gândul Foto tehnica - Art Colaj Media- realizat de autor din imagini preluate - sursa Internet poem publicat inițial
POEM HIERATIC XVIII TOAMNA APRINSĂ DE FRUNZE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372203_a_373532]
-
și mâhnire multă,/ Aruncăm credința peste paravan.// Suflete de gheață, ca-ntr-o bibliotecă,/ Zeci de pagini goale lin își răsfoiesc,/ Ofilita soartă-și plimbă pe potecă,/ Avansând rănită, zâmbetul grotesc.// În oglinda vie ne privim cu teamă,/ Îngroziți de-abisul ce-l putem vedea,/ Respirând cuminte, ne-ndreptăm spre vamă,/ Croșetăm fantasme după o perdea.// Stăm zidiți în ocne de singurătate,/ Îmbrăcați în straie de circari banali,/ Deghizarea-n iarnă n-am pus-o deoparte,/ Ne-am rămas, în viață
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372212_a_373541]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > CUVINTE ARUNCATE ÎN CRATERE DE UITARE... Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1388 din 19 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Înot pe portativul stelelor, revăd abisul ochilor tăi învăluit de focul veșnic, absorbită în eternitatea dintre cer și infinit, unde ieri va fi mâine, iar azi... azi te mângâi cu sufletul norilor în șoapte de valuri alungite în ecou legănat. Gust cu încăpățânare din fructul dezmierdat
CUVINTE ARUNCATE ÎN CRATERE DE UITARE... de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372303_a_373632]
-
doare, Mă tem că n-am cuvinte să-ți spun cât te iubesc, Mă tem că vine toamna și-mi plouă peste visuri, Mă tem că-n ochi vor crește petale de argint, Mă tem că simt căderea către adânci abisuri, Mă tem că aripi frânte de umeri mi se prind, Mă tem că te vei teme de mine și vei plânge, Mă tem pe tine însăți în brațe să te strâng, Mă tem de foc iubito, căci el îmi arde
CÂNTEC ANONIM de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376257_a_377586]
-
printre frunzulițe verzi, albe lebezi stau pe lac și serafi le ține hangul, sug din subțioara pală doar o notă muzicală din fantastice fanfare printre parcuri funerare, neperechi albe de fluturi, mută visul în alt vis, tot dansând într-un abis, fără arme, fără scuturi, stelele clădesc incendii printre păsări călătoare, în pustiul lor de toamnă, scuturând zborul în mare, soarele stă să se-nchidă prin ferești de crisalidă, numai noi, pribegi mereu, ne-nchinăm la Dumnezeu toamna noastră ca să fie
DANSEAZĂ TOAMNA PRIN LIVEZI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376286_a_377615]