18,836 matches
-
înainte de punerea în întârziere a debitorului. Este un caz de eliberare de datorie a debitorului. Dovada imposibilității plății datoriei de către debitor revine acestuia, având totdată obligația să notifice creditorului existența evenimentului care provoacă imposibilitatea plății datoriei. În legătură cu dreptul de preempțiune Abordăm acest subiect în baza prevederilor art.1730 din Codul civil și următoarele datorită faptului că încălcarea acestui drept generează multe supărări și nemulțumiri între vecini, atunci când vânzătorului i se oferă același preț cu cel dat de cumpărător, care locuiește pe
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
era mai la îndemână să amâne. Deși strânsese o mulțime de fișe, articole și analize, deși datele esențiale ale studiului au fost deja evaluate, el nu scrisese nici un cuvânt. Ceea ce îl preocupa era modul în care ar fi trebuit să abordeze un domeniu familiar, astfel încât să nu rateze ocazia de a prezenta lumea romanescă ramaniană într-o lumină favorabilă care s-ar putea revărsa și asupra propriei cariere. Trebuia să urmeze planul unei cărți atrăgătoare și interesante fără a-și transforma
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
În ultimul timp, Însă, atât pe plan internațional, cât și În cel național, se simte un reviriment, menit să redeștepte interesul pentru astfel de discipline, absolut necesare În pregătirea juriștilor și filosofilor. Autoarea lucrării, Vanda Vlasov, de profesie avocat, a abordat o temă de actualitate și de reală complexitate conceptuală: Filosofia dreptului la Giorgio del Vecchio. Adevărat model de cugetare neokantiană, filosoful italian al dreptului Giorgio del Vecchio s-a impus În creație, printr-o Operă distinctă, de mare valoare teoretică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se opune un alt subiect. Djuvara apreciază că un mare merit al lui Giorgio del Vecchio este faptul că el a formulat acest adevăr esențial inspirându-se din Fichte, dar punându-l Într-o perspectivă kantiană, Îndeosebi În lucrarea Giustizia. Abordând corelația dintre drept și obligație, pe care Giorgio del Vecchio o situează exclusiv În domeniul juridic, Mircea Djuvara se Întreba: dacă nu cumva această corelație ar ține și de domeniul moralei? El răspunde convingător: „Morala, cu tot caracterul său activ
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de detaliu istorico sistematică a categoriilor fundamentale ale eticii (bun-rău, bunul suprem, datorie, virtute, fericire, libertate etc.). În ceea ce privește raportul dintre morală și religie, Paulsen păstrează ideea că „o moralitate perfectă este imposibilă fără religiozitate”. În sistemul său de etică, Paulsen abordează și problemele social-politice. Astfel, după studiul datoriilor și al virtuților (domeniul deontologiei), el analizează „formele vieții sociale”, Îndeosebi familia și societatea. 3. Deontologia neokantiană Deontologia lui Fr. Paulsen pornește, În mod firesc, de la Imm. Kant, de la Întemeierea metafizicii moravurilor, precum și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de a vesti dreptatea lui Dumnezeu contra dreptății și reglementării omului. Predica de pe Munte este exemplul cel mai Înalt al unei asemenea transformări a cerințelor morale, fundamentată pe ideea unei morale superioare a unei dreptăți divine. Fără Îndoială, nu putem aborda această chestiune decât urmărind opoziția existentă și instaurată În construcția lumii morale, opoziție care străbate Întreaga istorie a filosofici. Este Înfățișată prin opoziția concepțiilor privind relația dintre normele și scopurile morale, dintre datorii și valori morale (Güter). Decizia este dată
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
personalității Statului, care se supune pe sine Însuși propriilor sale legi. Aceasta se exprimă pe scurt, spunând că Statul și celelalte entități politice au, pe lângă personalitatea de drept public, și o personalitate de drept privat. 5. Despre autonomia conștiinței juridice Abordând tema autonomiei conștiinței morale și juridice, Mircea Djuvara mărturisea În mod esențial, Împotriva oricărei prestații pozitiviste, că În ședința de la 6 noiembrie 1937 a Institutului Român de Filosofie Juridică, unul dintre membrii Institutului, Radu Goruneanu, autorul unei remarcabile scrieri despre
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
identificată o chestiune pur științifică, „cu o chestiune de ortodoxie politică”. Adică: „recunoașterea și demonstrarea originii parțial extra statale a Dreptului, nu conține, nicidecum, intenția de a diminua unitatea și autoritatea Statului”. În argumentarea sa foarte strânsă, Giorgio del Vecchio abordează tema Crizei Statului pornind, cu exemplificarea istorică, de la Imperiul carolingian al lui Carol cel Mare (m. 888 d. Ch.) În care Începe să se manifeste „anarhia feudală”, când unitatea Statului Începe să dea semne de slăbiciune și oboseală: „Indivizii, pierzând
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Statul nu poate face, altceva, decât să ratifice printr-o formulă generală, ceea ce s-a manifestat deja În fapt, ca producătoare de efecte juridice, a mii de feluri diferite, „Înainte chiar ca Statul să fi fost constituit”. Giorgio del Vecchio abordează, cu o vocație de incontestabilă actualitate istorico-politică, problema atitudinii Statului vis-à-vis de „grupele de indivizi” și de „organizații sociale”, precum „organizațiile religioase”, „sindicatele” și „corporațiile”, elemente sociale care au ridicat și ridică o „problemă și mai gravă”: tendința de a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ton imperativ îi înghețară ființa fetei ce radiase până atunci de căldura unei tinereți neînfrânate. Dezumflată, Lili fu aproape gata să scape din mână întreaga mapă pentru a se debarasa de sumedenia de hârtii. Intui că șefu’ nu poate fi abordat. Se întoarse în biroul ei, trânti înciudată dosarele doldora de hârtii din brațe și se îndreptă în grabă spre ușă, cu gândul că poate, poate, l-o mai ajunge din urmă pe șef. Dar Alex, după ce îi spusese un la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
se așezară, la poalele Piscului Doamnei. Nicoară, nemaiavând ce face, deschise vorba, către criminal. Cum, domnule, chiar dumneata, cu mâinile dumitale, s o omori? Da. Chiar eu, cu mâinile mele. Așa cum v-am povestit, în câteva cuvinte, când v-am abordat, și v am rugat să anunțați la 112. Ne iubeam foarte mult. și ea mă iubea, dar, cred că eu o iubeam și mai mult, pe dânsa. De câțiva ani. De mai multe ori, am vrut să ne căsătorim. Ea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să...fumeze pe scenă! Hm... În curînd, spectatori hachițoși ar putea merge mai departe cu interdicțiile ; și nu se va mai bea pe scenă, nu se va mînca, nu se vor săruta actorii, nu se va cînta, nu se vor aborda probleme biblice... Ciudată situație : cenzura vine dinspre public, după ce montarea a trecut de celelalte cenzuri, tradiționale... Toată lumea știe că realizarea unui spectacol Începe de la text : se taie textul, se adună actorii, se citește piesa, se discută viziunea regizorală etc. Ei
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mari actori?!... După Oliver a venit un la fel de interesant prinț al Danemarcei, Mel Gibson; sau Branagh; ori VÎsoțki. La noi, după Hamletul lui Manolescu, au apărut Forry Eterle, Cozorici, Caramitru, Iureș, Pintea, Leoveanu...Iar după Ștefan al lui Calboreanu au abordat rolul, lipsiți de complexe, Teo VÎlcu, Costel Constantin, Cornel Nicoară, Petrică Ciubotaru. CÎt privește indispensabilitatea marilor interpreți, vreau să aduc la cunoștință celor ce nu știu, că În programa de Învățămînt superior, există ca obligatoriu, pentru secțiile de actorie, un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a șaptea tentativă Creangă. Lucrez cu plăcere, căci am un feeling inexplicabil de longeviv pentru humuleștean. La un moment dat, mă-ntreb dacă Lorca a citit po vestea : fiindcă ce-i Bernarda Alba a lui, decît o soacră terifiantă, aparent(?) - abordată În alt registru din alt spațiu și timp?!... Găsesc un interviu mai vechi, din 2000, cu cel care a fost marele comedian Dem Rădulescu. Spicuiesc din el o frază aparent oțioasă : „Ce urăsc mai mult pe lume? Urăsc gara! Nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
unanim acceptată, oriunde bine primită, precum Elisabeta Pop. E un dar ? E o strategie ? ZÎmbetul ei greu descurajabil, fanatismul cu care s-a a runcat În ...scotocirea străfundurilor scenelor și a observării nesănătoaselor culise, dar mai ales simplitatea cu care abordează creatorii, Îi acordă un loc privilegiat În istoriografia teatrului național. Cum pot Încheia mai inspirat acest crochiu senti mental, decît citînd dedicația (tipărită! a) autoarei : „Artiș tilor, pe care uneori i-am iubit cu patimă și fără măsură, al teori
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fi vehiculate decât tacit, cu atât mai mult cu cât politica partidului comunist nu tolera, precum nu tolerează nici astăzi, nicio urmă de misticism, ca de altfel tot ce nu era întemeiat pe demonstrații științifice, cât pasiunea cu care era abordat și trăit acest subiect, de către te miri cine, pe la colțuri de stradă. Toate acestea nu împiedicau însă pe nimeni să nu se simtă mai ales în sala de lectură a bibliotecii orășenești, deosebit de confortabil, nu atât pentru liniștea pe care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mele. Da, trupul zeiței câștiga o tot mai mare impozanță în modestul și frigurosul meu apartament din Berceni. În acele momente, privirile mele setoase, dornice de a contempla perfecțiunea corpului uman, parcă erau voci. Vocile arhicunoscute ale amanților care o abordaseră pe cea mai frumoasă, pe cea mai irezistibilă dintre zeițe. Privirile mele refăceau practic, parcurgeau periplul privirilor acelor pretendenți, dar și ai admiratorilor ei, care colectaseră o mulțime de bani în contul caselor de toleranță din acea vreme, pentru a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
documentezi prea mult, dar e și mai periculos să povestești ceea ce ai citit. Dar tot ceea ce spuneam eu de fapt aservea cauzei neamului nostru, nu? Se făcuse tăcere. Aș fi dorit să ne întoarcem repede acasă și să nu mai abordez asemenea discuții cu nimeni niciodată. Nu era prima oară când regretam o afirmație făcută pripit, fără să mă gândesc, cât de cât, la repercursiuni. Tot așa mi se întâmpla deseori să jignesc pe cineva neintenționat, vorbind de dragul logicii sau de dragul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
numai de el. Părea și ea un aranjament meticulos ticluit. Părea un fel de monitorizare. Sau doar eram eu obsedat de așa ceva. Mai mult ca sigur. Mă privea cu înfrigurarea celui care așteaptă cu nerăbdare finalizarea unei discuții greu de abordat. Repede toarnă ceva în pahare. Ciocnim. Gustăm. Apoi Valy începe să-mi explice pe îndelete, în ce parte a imobilului Casei de Cultură se află acest „țimăr”, cam la ce distanță față de sala de spectacole, la ce distanță de biroul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
întrebat ceva, d-le Henri. A! Da. De iapă... Pe alocuri, Valy cam exagera cu gluma. Trecea mai binezis, ușor de la măgulirea exagerată la gluma proastă, tot exagerată și ea. Trec din nou cu vederea modul lui de a mă aborda. Încerc să-i fac pe plac. Ca și cum nu eram eu în întregime acolo, lângă el. Îi imit râsul: Da, de iapă. Cum e iapa care ar trebui să priceapă, domnule? Ha, ha, ha! (Valy avea, când era interesat, un râs
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fatală. Ha, ha, ha! Parcă spui o poezie la grădiniță. Le-ai învățat pe de rost, d-le Henri? Valy nu se aștepta la o schimbare radicală de ton. Observasem pe parcursul întrevederilor noastre, că-i place lui Valy să-l abordezi cu numele personajului pe care-l va interpreta pe scenă: Henri. Așa ne învățase regizorul Ilea încă de la primele lecturi ale textului, ca să ne familiarizăm cu numele personajelor. Și parcă era mai fericit și el când îi spuneai Henri. Valy
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
întâi drept în ochi, pufăi, ca și când ar fi zis: Hai s-o spun și pe asta. Ce ar putea să-mi facă? Să-mi taie capul?, apoi rosti cuvintele tot mai intens, așezându-le într-un iminent crescendo: Să mă abordeze, să mă pipăie, să mă sărute și să-mi propună ceva ce nu se poate spune aici cu glas tare... Se făcuse liniște deplină. Parcă toate gurile paralizaseră la un singur semn. Abia atunci își întoarse Gerard, privirile descotoșmănate de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tocmai o admiram pe Iozefina cum își despletea părul, cum își lepăda lenjeria dezvelindu-și cu atâta artă picioarele și dându-și fusta în sus și-mi ziceam ce mult mi-ar curge ochii după ea și ce aș mai aborda-o într-o noapte în fosă, dacă n-ai fi dumneata. Știi ce mi-a zis? Pe mine nu va mai pune nimeni mâna. Numai și numai castelanul Mihai. Nici măcar soțul meu nu va mai pune mâna. Baliverne... - făcu Gerard
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
capului, niciodată, dacă ea însăși nu m-ar fi provocat într-o zi, după revenirea acasă de la o cabană din munți, unde petrecuserăm de un 23 August (dacă nu mă înșel la cabana Podragu din Munții Făgăraș). N-aș fi abordat, zic, un astfel de subiect, deoarece aș fi dorit ca Iozefina să rămână pentru mine, ca un lucru de mare preț tăinuit, ceva numai al meu și nepângărit de nimeni. Simțeam că, vorbind cu cineva despre ea, aproape mă vedeam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
interes și fără vicleșug. Dar nu asta voiam să-ți spun. Voiam de fapt să mă descarc recomandându-ți să nu mai schimbi persoana la care scrii ce scrii, în funcție de subiectul mai mult sau mai puțin ortodox pe care-l abordezi. Bunăoară, recitesc aici, la Karin-Tante, ceea ce-ai scris la persoana a III-a, după ce toate capitolele din jurnal le scriseseși narând la persoana I. Da, într-un fel e bine. Înțeleg că, prin relatarea la persoana a III-a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]