26,173 matches
-
pot arunca dincolo de punctul în care au ajuns galaxiile în expansiunea lor, acolo unde spațiul-timp nu a ajuns încă, unde o va întâmpina nonexistența, ba chiar nonexistența în trecut și în viitor, încât să se piardă în negativitatea cea mai absolută, garantată, de netăgăduit. Exact cum merită, nici mai mult, nici mai puțin. În schimb, ridici cartea, o ștergi de praf; trebuie s-o duci înapoi la librar ca să ți-o schimbe. Știm că ești mai degrabă impulsiv, dar ai învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
căutând o intenție, un parcurs ce trebuie să existe totuși, ca atunci când începi să citești o carte și nu știi încă în ce direcție te va purta. Ceea ce ai dori e deschiderea unui spațiu și a unui timp - abstracte și absolute - în care să te miști urmând o traiectorie exactă, încordată; dar când ți se pare că reușești, îți dai seama că stai pe loc, blocat, constrâns să repeți totul de la capăt A doua zi, de cum ai un moment liber, alergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
clasificările, morfologia, distribuția geografică a diferitelor specii. O discuție cu domnișoara Zwida m-ar duce în mod inevitabil la scoici și nu mă pot decide asupra atitudinii pe care s-o adopt: să mă prefac că sunt de o incompetență absolută, sau să fac apel la o experiență îndepărtată și vagă; tema scoicilor mă obligă să-mi reconsider viața, făcută din lucruri neduse până la capăt și pe jumătate eliminate; de aici, dificultatea care sfârșește prin a mă pune pe fugă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-ți faciliteze înțelegerea pasajelor celor mai obscure decât să le citească în original, Pronunțarea acelei limbi necunoscute, dedusă din reguli teoretice, netransmisă prin ascultarea unor voci, cu inflexiunile lor individuale, nemarcată de urmele auzului ce plăsmuite și transformă, dobândea claritatea absolută a sunetelor care nu așteaptă răspuns, ca trilul ultimei păsări dintr-o specie dispărută, sau bâzâitul strident al unui avion cu reacție abia inventat, care se dezagregă pe cer la primul zbor de probă. Apoi, încetul cu încetul, ceva a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mă avertizează Valeriano. Nu servește la nimic s-o contrazici. — Și acum? întreb, și-l privesc pe Valeriano, așteptând să intervină ca să pună capăt glumei. Valeriano o privește pe Irina, dar privirea lui e pierdută, ca în transă: o capitulare absolută, de om fericit numai când se supune autorității ei. Intră un motociclist de la Comandamentul Militar cu o grămadă de dosare. Ușa, deschizându-se, o ascunde pe Irina, care dispare. Valeriano, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, își rezolvă treburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aerul unei scrisori de afaceri obișnuite: dar cum dracu’ a nimerit acolo o editură în limba cimeriană? Dacă aceste ediții se adresează pieței limitate a emigranților cimerieni din cele două Americi, cum poate publica editura traduceri în cimeriană, de noutăți absolute din cei mai bine cotați autori internaționali, pentru care posedă exclusivitatea mondială chiar și în limba originală a autorului? Fapt este că Ermes Marana, care pare să fi devenit managerul lor, oferă lui Cavedagna o opțiune asupra noului și mult-așteptatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Umbrei. Primii sunt convinși că în mijlocul cărților false ce inundă lumea pot fi descoperite puținele cărți purtătoare de un adevăr, poate extrauman sau extraterestru. Cei din urmă consideră că doar contrafacerea, mistificarea, minciuna intenționată pot reprezenta într-o carte valoarea absolută, un adevăr necontaminat de pseudoadevărurile dominante. „Credeam că eram singur în ascensor - scrie Marana, tot de la New York - dar cineva apare lângă mine: un tânăr cu niște plete de salcie plângătoare era ghemuit într-un colț, îmbrăcat într-o haină lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vilei romancierului. Cei din Aripa Umbrei, știind că marele fabricant de romane în serie nu mai reușea să creadă în propriile artificii, se convinseseră că viitorul lui roman avea să marcheze saltul de la necinstea de duzină la necinstea esențială și absolută, capodopera falsității ca mod de cunoaștere, deci cartea pe care ei o căutau de atâta vreme. Cei din Aripa Luminii, în schimb, credeau că din criza unui asemenea profesionist al minciunii nu se putea naște decât un cataclism de adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pot suferi, dar îmi cad mereu în mână. Iată că marele Zid al cărților, care sperai să-l țină departe de Ludmila pe acest barbar invadator, se dezvăluie a fi o jucărie, pe care el o demontează cu o încredere absolută. Râzi mânzește. — S-ar spune că tu cunoști biblioteca Ludmilei pe dinafară... — Oh, cam toate cărțile ei sunt la fel... Dar e grozav să vezi atâtea cărți împreună. Eu iubesc cărțile... — Explică-te. — Da, îmi place să fie cărți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pentru a mă împiedica să-mi iau zborul și pentru a-mi controla independența de gândire, cum făcuse cu alți elevi ai săi, obligați acum să se supravegheze și să se denunțe reciproc la cea mai mică deviere de la supunerea absolută față de autoritatea maestrului. Era necesar să mă decid cât mai curând să plec de Ia domnul Okeda; dacă amânam, era numai pentru că diminețile la el acasă, în timp ce el nu era acolo, îmi provocau o stare de exaltare plăcută, deși prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
urmei erau zuluși și-și asupriseră dintotdeauna vecinii - dar, în mod sigur, văicăreala lor necurmată nu avea nici o justificare. Ar fi mai bine să uite tot ce-a fost odată pentru totdeauna. Își aminti de Seretse Khama, omul politic, Șeful Absolut al poporului bamgwato, primul președinte al Botswanei. Iată cum se purtaseră britanicii cu el; refuzaseră să-i recunoască dreptul de a-și alege o soție și fusese trimis în exil pentru simplul motiv că se însurase cu o englezoaică. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la el, cu acei ochi rotunzi și uimiți, ochi În care se putea citi desăvîrșita stupoare și descumpănire. Nici un strigăt, nici o tînguială, nici un gest de a o rupe la fugă, și poate că tocmai această renunțare la sine și această absolută supunere l-au calmat pe Oberlus, care, văzînd că nu Întîmpină nici un fel de Împotrivire la fapta sa, păru să constante inutilitatea faptei sale, se liniști pe dată și preferară să se Îndepărteze, șontîc-șontîc, pe plajă. O primă analiză nepătimașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui mai multă supunere decît oricare dintre colegii săi, pentru că veghea invizibilă ajungea să se transforme Într-o obsesie pentru marinari, care niciodată nu Îndrăzneau să se eschiveze cînd era vorba să muncească. Acum el, Oberlus, era căpitanul, armatorul, stăpînul absolut al acelei insule care Într-o zi, cînd armata lui de sclavi va fi crescut suficient ca număr, avea să se declare independentă, căci nu pricepea de ce trebuia să accepte autoritatea regelui Spaniei cînd, probabil, pomenitul rege - oricine ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În larg. O săptămînă mai tîrziu, nimeni nu și-ar fi putut imagina că În locul acela naufragiase Într-o zi o frumoasă fregată și că singurii ei doi supraviețuitori se preschimbaseră În sclavi Înlănțuiți ce bîntuiau pe insulă cu interdicția absolută de a se apropia la mai puțin de trei sute de metri de norvegian sau chilian. Oberlus știu să se arate foarte strict În această privință. Îi strînse pe cei patru laolaltă, le arătă pistoalele grele, lămurind dintru bun Început cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de folos... Mă Înveți să scriu? - Nu cred că știu să o fac. Amenințarea sosi, seacă și fără drept de apel: - Dacă Într-o lună nu știu să scriu, Îți tai o mînă, Îl asigură Iguana Oberlus, iar francezul avu absoluta certitudine că se va ține de cuvînt. La sfîrșitul primei săptămîni, Oberlus era deja În stare să deosebească literele și să le deseneze cu ajutorul unui bețigaș pe nisipul de pe plajă, unde valurile veneau să le șteargă imediat, cu blîndețe. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întregi, ca și cum ar fi abandonat insula, În căutarea marilor albatroși, pentru a se ivi din nou, dintr-odată, din pămînt, din iarbă verde. Knut, norvegianul, tont și profund superstițios ca un bun gabier ce se afla, părea să nutrească aproape absoluta convingere că Oberlus era jumătate om, jumătate demon, o ființă himerică Înzestrată cu puteri magice, capabilă să dispară În timp ce era privită sau să se materializeze din nou În momentul cel mai nepotrivit. Trăia din pricina asta Într-o permanentă mirare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-și stăpînească mînia sau poate dorința de a plînge, ca niște oi zorite către țarc, neliniștiți că ar fi putut petrece, poate, trei zile legați fedeleș și cu căluș la gură În cea mai Întunecată peșteră și În cea mai absolută tăcere, temători și că s-ar fi putut Întîmpla ceva cu răpitorul lor și n-ar mai fi venit niciodată să-i elibereze. Acelea erau aproape singurele momente În care cei trei se aflau Împreună, o ocazie ideală pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nisipul de pe plajă, pîngărindu-l, să-și Înalțe tabăra pe mal și să-l caute, din dorința de a-l tîlhări și a-l lovi Încă o dată, pentru că ei, oamenii de pe María Alejandra, erau singurii care Îl cunoșteau, care aveau certitudinea absolută a existenței sale și care știau că acolo, pe Insula Hood, sau Insula Spaniolă, cea mai solitară din Arhipelagul Insulelor Vrăjite, se stabilise pentru totdeauna un harponier monstruos cu faimă de asasin. Primul lui impuls fu să fugă, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lume și, bineînțeles, n-ar fi dat viața celui dintîi pentru cel din urmă. Și de fapt, Într-un anumit fel, se simțea identificat cu acei masculi condamnați la singurătate pînă În ziua morții, după ce fuseseră puternici, curajoși și stăpîni absoluți ai unui teritoriu și ai unui harem asupra cărora dominaseră cu o indiscutabilă forță. Zi după zi luptaseră Împotriva altor masculi mai tineri, Întotdeauna pentru posesiunea familiei, pînă cînd anii și oboseala Îi Învingeau și sfîrșeau Învinși În bătălia lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
privească, adăugă: Și m-am hotărît să-mi demonstrez mie Însămi că te puteam expulza cînd aveam chef... - Dar eu nu am făcut asta cu forța, protestă Rodrigo de San Antonio. Și În schimb, te-am lăsat să devii stăpînă absolută peste mine, peste secretele mele și intimitatea mea... - Să știu că sînt În tine nu compensează faptul de a ști că ești În mine, argumentă Niña Carmen cu seninătate. Libertatea mea e cea care mă neliniștește, nu a ta. - N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dorea să se dea bătută de la prima Încercare a lui, și lăsă să treacă o vreme, fiind sigur de sentimentele amîndurora. Mare Îi fu mirarea prin urmare cînd, Întorcîndu-se dintr-o scurtă călătorie de afaceri, Carmen Ibarra Îi comunică cu absolută dezinvoltură și naturalețe: - Contele de Rioseco m-a invitat să-i văd hacienda din Sevilla și am acceptat... Plecăm mîine. În pofida vastei sale experiențe cu femeile și a unui aplomb recunoscut care-i permisese odată să cîștige o adevărată avere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu o mai speria, ci că trăia așteptînd-o, la fel cum aștepta cu nerăbdare maltratările și umilințele la care acesta o supunea și că, dacă la un moment dat se revoltase Împotriva lui, acest lucru se Întîmplase pentru că nutrea convingerea absolută că acea revoltă avea să provoace o nouă reacție de violență, și mai virulentă. Așa se Întîmplase de fapt, și revenindu-și după agresiunea brutală, se trezise atît de aberant pedepsită, Încît fusese cum nu se poate mai fericită, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Toți dorim să provocăm o anumită reacție la cei din jur, și atunci cînd nu reușim să-i facem să ne iubească sau să ne admire, preferăm orice alt sentiment indiferenței. - Eu aș fi preferat indiferența lor, spuse Oberlus cu absolută convingere. Nu mi-ar fi păsat să trec prin viață fără ca cineva să mă bage În seamă. - Asta nu-i adevărat, Îl contrazise ea. Nimeni nu vrea să treacă prin viață fără să fie băgat În seamă, iar tu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ființele de pe pămînt. - Am mult mai puțin respect decît față de cei vii, admise el. În orice caz, pînă la urmă peștii oricum l-ar mînca.. Dă-mi undițele. SÎnt În cutia asta de lemn... Se aplecă deasupra mortului și, cu absolută naturalețe, Îl spintecă de sus În jos, scoțînd la iveală măruntaiele, calde Încă. Scotoci, fără silă, dînd la o parte mațele, și extrase ficatul, pe care-l smulse din două mișcări de cuțit. - Asta le place cel mai mult să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să vîslesc singur, tot am de gînd să ajung acolo. Spintecase burta altui pește și, luînd o bucată mare de carne albă, tare și palpitîndă, o băgă În gură și Începu să mestece cu concentrarea și interesul celui care nutrește absoluta convingere că Împlinește un ritual de care depinde Însăși viața lui. Baleniera, Între timp, devia foarte Încet spre nord-est, dar Oberlus știa asta și nu părea să dea importanță faptului, pentru că, recăpătîndu-și forțele, avea să pună din nou mîna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]