11,260 matches
-
au fost oameni și stejarul mai întâi a fost ghindă... Nu vreau să conjug verbul „a iubi", este suficient să-i cunosc forma la prezent: iubesc și lumea capătă o altă dimensiune; ploile sunt o binecuvântare și arșița o necesitate... Aburii țâșnesc din inima cuvintelor nescrise, adâncul se înfioră și înaltul mă cheamă. Tăcerea vine de pretutindeni și gândurile de nicăieri, lacătele nu mai au chei și ușile nu mai au lacăte, dar printre crăpăturile timpului, din înaltul cerului, mi-am
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]
-
Multele capricii ale fiecărui Se adună-n mine ca într-o găoace, Pasional m-apropii și încerc, mă dărui, Dar în jur, funebră, domină o pace. Unul dă, iar altul poate că primește, Poate că refuză, urcă-n cer un abur, Sângele iubirii poate se răcește, Eu iubesc ca-n vremea regelui-prim, Arthur. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Duhului meu, diavole / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1368, Anul IV, 29 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr
DUHULUI MEU, DIAVOLE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353133_a_354462]
-
le arătase Rodica la sosire. S-a retras discretă, după ce ne-a urat poftă bună, pășind fără a fi auzită, în mers ușor, de parcă plutea, imediat ce Mădălina a venit și a așezat pe masă două căni mari din care năvăleau aburi. Una era cu lapte, una cu ceai. Imediat a plecat și s-a întors cu alte boluri în care am remarcat trei feluri de brânză, unt, salam felii, mușchiuleț și zacuscă. Am rămas blocat. Era prea multă mâncare. Silvia mă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353046_a_354375]
-
la fel și fesul alungit cu canaf în capăt. Mama remarcă spiritul de observație al Lăcrămioarei și o atenționă să fie atentă. Urma ceva deosebit și într-adevăr așa a fost pentru că nici azi nu-și explică cum de ieșea abur din oala pe care o ținea arlechinul pe cap. După aplauzele îndelungate a apărut pe scenă o fată, o tânără de care mama ei se miră că e mai slabă decât ea. Era Irina. O mare bucurie a inundat sufletele
BUCURIILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352649_a_353978]
-
se-ntinde salcie galbenă sub deal Și sunete de bronz curg sub degete de lut Când clipa suferă lovită de-un gând real Și râul de cuvinte se varsă-n veacul slut. Aripa de guguștuc Pașii îmi aleargă pe ulița aburului de toamnă, Tăcere, nu se aude pe nicăieri sorbitul paharului întins de-o Doamnă, sunt împins ca o remorcă cu proțapul frânt în accidentul pe autostrada numelui de ieri. Azi sunt altul, nu mă salută cunoscutul, Își aduce aminte după
ASCUNS ÎN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352653_a_353982]
-
să mă întind puțin. Îmi venea în minte numele fetei, deși nu o cunoșteam...Aveam impresia că, după înfățișare, o chema Liz. Numele ei apărea în subconștientul meu, ca un fulger pe cerul înnorat, ca o ceață deasă, ca niște aburi de cafea, risipiți prin aer. Acel abur care se pierdea printre oxigenul, dioxidul de carbon, azotul și mirosul de brioșe proaspăt făcute de soțul meu, acest amestec era asemeni gândurilor mele care răsăreau, apoi se stingeau fără un motiv, doar
UN BĂRBAT DISCRET (ROMAN) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352712_a_354041]
-
minte numele fetei, deși nu o cunoșteam...Aveam impresia că, după înfățișare, o chema Liz. Numele ei apărea în subconștientul meu, ca un fulger pe cerul înnorat, ca o ceață deasă, ca niște aburi de cafea, risipiți prin aer. Acel abur care se pierdea printre oxigenul, dioxidul de carbon, azotul și mirosul de brioșe proaspăt făcute de soțul meu, acest amestec era asemeni gândurilor mele care răsăreau, apoi se stingeau fără un motiv, doar eclipse pierdute. Nu înnebunisem! Dar aveam o
UN BĂRBAT DISCRET (ROMAN) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352712_a_354041]
-
dacă nu de la mătușa Annie. Era originală și ieșită din tipare. Alma râdea cu poftă, înnăbușindu-și hohotele. O trusă de pictură. "Marge, prietenă dragă." Deveni curioasă văzând cutia dreptunghiulară. Înăuntru, câțiva metri de dantelă grena. Superbă. Țesătura fină ca un abur de ceață ... doar răsuflarea stătea o clipă în cumpănă citind bilețelul. Lord M.Joseph. Simțea pulsul în urechi, ca o bubuitură. Materialul era de o finețe rară. Știa să facă daruri. Un bărbat plin de contradicții. Mai erau trei cutii
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 770 din 08 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Rupți din soare, teiul și castanul umbra-și risipesc. Pe vechile văi ale vinului unde cântecul care mă caută și-a făcut sălaș în flaut. Aburul degetelor mele tot mai răpit și bogat calcinează lumina argintului. Ape curgătoare din suflet cu frunzele toamnei pe valuri trec prin inele de platină. Pe noduri de rugă se destramă altare ceruite de sare priveghind adâncul din priviri cum mușcă
ALTARE CERUITE DE SARE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 770 din 08 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354574_a_355903]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NAUFRAGIU Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 553 din 06 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Picături se preling grăbite pe sticla geamului. Ochii privesc în depărtări, caută razele amintirilor pierdute, departe, în aburul uitării. Fulgere se împletesc dezlănțuite în dansul furtunii ... zbucium de vorbe pierdute în norii mohorâți. Ochii ploii, goi și tulburi, scaldă privirea zilei în îmbrătișarea valurilor învolburate, agitate de glasul tunetului. Mareea sentimentelor se înalță și atinge cu buze umede
NAUFRAGIU de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354649_a_355978]
-
din virajele scurte executate pentru a evita șanțul, în fața lui Țonel apăru o namilă cu armură neagră și un fel de mantie deasupra, iar la brâu cu o spadă îngrijorător de lucitoare. Un fior rece fugări fără drept de apel aburii benefici ai băuturii, iar prin capul golit de sânge al nefericitului Țonel trecu umbra unui gând: - Am belit-o! Le-a dat presarilor uniformă nouă și sabie în loc de pulan! Acu’ în loc de bătaie, să vezi că ne taie capu’! Mămulicăăă! - Fiu
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
profesorii ce predau școlarilor inerțial, pe aceleași ritmuri de tobe dezacordate ale sinistrului învățământ moscovito-securisto-comunist...! Cum să mai fie ei profesori dacă ceea ce înșiși au învățat e fals și superficial?! Poate, oare, un mecanic deținător de brevet pe locomotivă cu aburi să aibă drept de funcționare pe locomotivele ultramoderne de astăzi, în baza singurului motiv că și un mecanic de locomotivă de altădată și cel de azi au aceeași titulatură de profesie? Cum să fie azi profesor de istorie cel care
MARIA ŞALARU CU „BOBOCEII” DE LA BACĂU ÎNFLORESC GRĂDINA PALATULUI ELISABETA LA 10 MAI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/347124_a_348453]
-
ochi, prin pori și vene, M-ai invadat cu viață, cu tot ce îmi lipsea, Cu-n verde crud ascuns adânc sub gene Și mi-ai redat cu șoapta fierbinte, liniștea. M-ai ridicat spre stele, zână fără pecete, Prin aburul iubirii, feeric, m-ai valsat, Mi-ai dat un strop de soare din ale tale plete Și-o aripă de înger, așa cum am visat. Mi-ai hrănit noaptea goală cu raze de săruturi, Zorii încercănați, cu seninul de mai. Revii
VIS ADEVĂRAT de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357029_a_358358]
-
posteze sentinele în dreptul tuneleleor, este mai practic să se tragă din când în când cu mitralierele în întunerecul acestora: copii nu au fost însă descurajați și au activat în pauze... Cum la Arad stăteam perete în perete cu baia de aburi Simay am văzut că parchetul de sub patul meu era șubrezit: am taiat o gaură în el, folosind partea decupata să o acopăr. Am folosit ascunzătoarea ca să depozitez pistoale și armament, până ce, într-o zi, mama mea a observat maturând, ceva
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
ritm de timpane, cîmpia Și roadele izvorînd de sub tîmpla Cornul englezesc iuțește vînătoarea Cîinii cu boturile umede în vînt și Arthemis Incordeazặ violă care se tînguie Animalul rănit răsuflă respira agonizează Culcat pe un pat de frunze uscate Care foșnesc, aburii moi îi dilata nările Organista apasă tragic pedalele Un bocet profund se sparge în tavanul catedralei Harpa dublă strălucește sub degetele tandre Care par a mîngîia gîtul fragil al clepsidrei Ghitara mare își sărbătorește argintia ei sonoritate Plînge, geme, respira
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
ața groasă, pe care o ținea agățată într-un cui la grindă. Tăticu vorbea cu paharul în mână. Eu îl priveam pe tataie care se îngălbenea. Au ciocnit paharele și tăticu l-a tras pe tataie lângă el pe pat. Aburul mămăligii se ridica până în tavan. Mamaie a mărit flama lămpii, iar tăticu și-a dus paharul la gură. Deodată tataie l-a întrebat ce face mami și când venea. Tăticu a sorbit din pahar și-a trecut palma peste buze
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
duh de iubire circula în sânge Vedem mânăstirea terminată în iubirea de eroi, Fiul Omului pe cruce nu plânge Doar sufletul Lui îl auzim în noi. Materia luminoasă Particule rupte din fraze intrate-n implozie, Doar verbul fierbe într-un abur invizibil. Undeva pe marginea buzei universului Strigă conștiința materiei ceva ilizibil. Așteaptă!Respiră mirosul tăcerii, Culoarea adjectivului el n-are cum s-o înțeleagă Dacă ora e împărțită între nuanța sevei și-a mierii. Undeva prin cuvinte aleargă merii, Livada
MÂNĂSTIREA DIN BOBOTA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357280_a_358609]
-
în fibre. Botul și vibrizele îi mângâiau și îi sărutau fruntea, obrajii, gâtul, brațele încleștate... Vinele cărnii felinei îi pulsau și îi plezneau printre degete: le smulgea să le golească... O mușca de nări să o înăbușe, să o sfâșie. Aburii gurii felinei îi încețoșau vederea... Între colți, oasele maxilarului său trosneu frânte, îi curgea carnea pe gât. Ghearele ca niște pumnale încovoiate îi excavau adânc în plămâni și stomac... Mai mulți masculi, goi și păroși, veneau în alergare, urlând... S-
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
ochi, prin pori și vene, M-ai invadat cu viață, cu tot ce îmi lipsea, Cu-n verde crud ascuns adânc sub gene Și mi-ai redat cu șoapta fierbinte, liniștea. M-ai ridicat spre stele, zână fără pecete, Prin aburul iubirii, feeric, m-ai valsat, Mi-ai dat un strop de soare din ale tale plete Și-o aripă de înger, așa cum am visat. Mi-ai hrănit noaptea goală cu raze de săruturi, Zorii încercănați, cu seninul de mai. Revii
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
prin ochi, prin pori și vene,M-ai invadat cu viață, cu tot ce îmi lipsea,Cu-n verde crud ascuns adânc sub geneși mi-ai redat cu șoapta fierbinte, liniștea.M-ai ridicat spre stele, zână fără pecete, Prin aburul iubirii, feeric, m-ai valsat,Mi-ai dat un strop de soare din ale tale pleteși-o aripă de înger, așa cum am visat.Mi-ai hrănit noaptea goală cu raze de săruturi, Zorii încercănați, cu seninul de mai.Revii acum frenetic
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
într-un ochi, undeva unde nu mai ai timp să cutezi altceva decât somn să înduri și cenușă de flori, Unde nu mai ai timp nici să vii, nici să mori Ca și cum, peste ani, ai alege să fii doar un abur desculț printre fiice și fii, rătăcind în cetăți cu prăpăstii căprui, să te vezi în orice, să nu spui nimănui câtă liniște e, cât a fost, ce-a rămas din țărâna de ieri a bătăii de ceas, Să te zgârii
NU E TOAMNĂ, EȘTI TU de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357795_a_359124]
-
râdem și plângem la fel, în aceeași limbă. Nu te îneci dacă pici în apă. Te îneci dacă rămâi acolo. Soare m-a ars. Luna s-a ascuns de mine. Ploaia am confundat-o adeseori cu lacrimile mele. Grele, ușoare. Aburi ies din pământ. Nu știam unde să Te găsesc. Nu știam cum să ajung la Tine. Eu am greșit, Tu m-ai iertat și iubit și nu mai conta nimic. Vântul îmi aducea vocea Ta. Iarba mă atingea cu atingerea
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
colțuri abstracte, pe care se odihnise odată, în trecere, fulgerul mareelor. Eram prea sigură pe devotamentul fărâmelor de violet, pline, urcând dinspre maluri de stepă pe linia vieții. Într-un târg absolut se zbenguiau contraste în vitralii energice, împrăștiate din aburii cafelei din frunze de pelin pe care o socoteam de bun gust, fiindcă reușise, sporadic, să-mi coboare privirile a rugăciune. Stăteam, dincolo de uimire, fără să cercetez dacă sălbăticia a otrăvit apa din cele șapte care de înțelepciune, cu eticheta
LINIŞTE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357899_a_359228]
-
lumina soarele ne trimite și căldură. Și nu numai așa, ceva de acolo, să fierbi un ou. O oglindă mai mărișoară este folosită pentru topirea oțelului specia. Nu mai vorbesc de centralele de energie solară cu turbine în care clasicul aburi este înlocuit de sare de bucătărie topită. - Și zici că lumina asta, a soarelui, poate mișca, la voia ta bușteanul? - Crezi că numai a soarelui? Și a luceafărului este suficientă. Nu mai vorbesc de lună cu lunatecii ei cu tot
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
farfuria plină cu pilaf. M-am umplut de mirare, neștiind cine a adus mâncarea și cum a intrat în camera încuiată. Neștiind cum să-mi explic acest lucru ciudat, tot uitându-mă la farfuria cu pilaful cald din care ieșeau aburi, am zărit, cu și mai mare mirare, numele meu bătut pe marginea farfuriei, așa cum avem pe toate vasele casei noastre. Așa încât, cu toată nedumerirea și zbuciumul meu, m-am așezat și am mâncat cu mare poftă pilaful, și, iată!, am
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]