1,761 matches
-
să deschidă drumul dictaturii 644. Lichidarea opoziției comuniste, scoasă în afara legii după "incendierea Reichstag-ului" (27 februarie), și decretul "Pentru protejarea poporului german" constituie baza de plecare în instaurarea dictaturii (28 februarie). Pentru a-și materializa planurile, Hitler trebuia să acapareze Parlamentul. Alegerile, stabilite pentru 5 martie 1933, nu au adus majoritatea confortabilă pe care NSDAP o visa pentru controlul Reichstag-ului (doar 43,9%). Împiedicându-i pe comuniști și pe social-democrați să participe la redeschiderea Reichstag-ului (23 martie 1933
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
un stat cu partid unic: NSDAP. Organele parlamentare au fost suprimate sau private de putere. Camera Superioară (Reichsrat) a fost desființată, iar sistemul federal, distrus. Conducerea landurilor a fost preluată de naziști. După moartea lui Hindenburg (2 august 1934), Hitler acapara atât funcția de președinte al Reich-ului, autointitulându-se Führer, cât și pe cea de cancelar 645. Comandant suprem, el a preluat controlul Wehrmacht-ului646. A fost o schimbare constituțională fundamentală. Într-o perioadă de câțiva ani de existență a Republicii de la Weimar
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de regim, și nu de "revoluții". Argumentul îl constituie instaurarea regimurilor democrat-populare în prezența trupelor sovietice în aceste țări. În consecință, este necesar să luăm în considerare modul în care comuniștii, nesemnificativi din punct de vedere numeric la început, au acaparat puterea: în prezența Armatei Roșii și a unor forțe de rezistență "patriotice" conduse de comuniști. Într-adevăr, Armata Roșie ocupa România, Bulgaria, Ungaria, partea estică a Austriei și teritoriile germane dintre Elba și linia Oder-Neisse. Ea era însă prezentă, ca
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
această profesie o sursă constantă de venituri, pentru politică trăiește doar cine are autonomie economică, nu este dependent de sursele de venit asigurate de activitatea politică. Averea nu-i singura condiție, e necesară și disponibilitatea omului politic, să nu fie acaparat de activitatea economică fizic și intelectual. Singurul care ar corespunde este rentierul - cel care dispune de venituri fără să muncească. Alte categorii sociale, de la muncitor la întreprinzător, mic sau mare, medicul, inginerul, toți cei direct angrenați în activitățile în care
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
anului școlar, secvențe din program au fost repetate odată pe săptămână numai cu subiecții grupelor experimentale. La sfârșitul anului școlar li s-a aplicat subiecților ambelor grupe un post-test ce a cuprins aceleași probe din etapa I. Răspunsurile la post-test acaparate cu cele din prima etapă au pus în evidență următoarele aspecte: subiecții ambelor grupe au obținut progrese sensibile de la o etapa la alta; programul de exerciții aplicat a fost eficient contribuind în mod direct la dezvoltarea auzului fonematic și indirect
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
recunosc că astăzi satul nu mai este la fel de unit ca altădată, comportamentele de întrajutorare dezinteresate s-au transformat azi cel mai adesea în forma unor servicii contra cost, iar implicarea civică a oamenilor a scăzut. ("E o dorință de a acapara tot mai mult: dacă poate să ia de la sat pentru el"). (O.I., 35 ani). Oamenii optează tot mai mult pentru o familie mică, cu unul sau doi copii. Tabel 4.9. Schimbări produse de globalizare în cele două sate Schimbări
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Fragmente (referința curentă este Nietzsche, dar... comparaison n'est pas raison). Incapacitatea concentrării, seducția tuturor comenzilor ocazionale, improvizația mai mult sau mai puțin inteligentă, salvarea a nu mai puține aparențe, lipsa mai ales a unui proiect individual care să te acapareze fac ca acest fenomen să domine. Este, de fapt, una din insuficiențele și chiar dramele culturii române actuale. Ea este încă prea fragmentară, prea nespecializată și prea mondeni zată intelectual... Un colocviu ici, o intervenție colo, săptămâna viitoare, și viața
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pe care îl cunoscuse la Giurgiu -, C., devenit, din februarie, redactor la „Timpul”, participă la întrunirile societății Junimea, în casa lui T. Maiorescu. Strălucitor de vervă și de spirit, scânteietor în replici, cu talent de mim și de povestitor, tânărul acaparează atenția celor din jur. Intuindu-i înzestrarea neobișnuită, T. Maiorescu îl va lua, pe spezele sale, într-o călătorie la Viena. Între 1881 și 1882, cutreieră județele Suceava și Neamț, ca revizor școlar. O relație furtivă cu Veronica Micle atinge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
relevant pentru instaurare. Instaurarea și consolidarea sunt clar distincte în plan analitic. Există o diferența precisă între primul moment al consolidării și cel următor (între o fază în care coaliții restrânse au un caracter provizoriu și scopul limitat de a "acapara" guvernul și o fază în care acele coaliții, în cazul în care nu se destramă subit, se consolidează și formează un regim funcționabil). Totuși, deși distincția este fără echivoc, în sfera empirică diferența nu este la fel de clară. Este dificilă, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
unde s-a atins doar o legitimitate limitată sau exclusivă, în timp ce dominația de partid a caracterizat raportul cu grupurile de interese, organizate și neorganizate. Procesul de consolidare italian este, așadar, o consolidare prin intermediul partidelor politice. Într-un efort de a acapara puterea, partidele caută să obțină sprijinul diverselor sectoare ale societății civile, dezvoltând, printre altele, propriile organizații, relații cu grupurile de interese, controlul resurselor de stat. Pentru a obține puterea (și, în special, controlul resurselor din sectorul public), partidele trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
din Spania, München, persecuția evreilor provoacă angajarea unor oameni de știință în bătălia politică. Atracția comunismului și umbra fascismului conduc la mobilizarea ideologică a unor savanți, dar, prin chiar acest fapt, și la o divizare a comunității științifice. Regimurile totalitare acaparează știința de la bun început și, în fața amenințărilor ce apasă din partea Germaniei naziste și a Italiei fasciste, sînt duse campanii în favoarea sprijinului pentru cercetarea științifică drept investiție națională pentru apărarea democrațiilor. "Viziunea socialistă a rolulului social al științei o reia pe
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
onomatopeică. Deși în limite modeste, se inaugurează aici poezia de specific etnic și sugestie folclorică. Cu ironie, se folosesc motivele fantastice și în satiră, când poetul imaginează că „ascunsa știință” a ielelor și-a pus pecetea pe răul care a acaparat țara și pe literații ei: „Mulți limbi-n loc a-i da folos,/ Dau șchioapă Românie”. Figură emblematică a vieții culturale din epocă, la ale cărei principale evenimente a avut o participare hotărâtoare, V., autor al primelor încercări în lirica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
sale. Primul gen de opresiune este mai odios, al doilea este mai abil. Cum s-a remarcat că munca liberă este mai inteligentă și mai productivă, stăpânii și-au spus: să nu uzurpăm în mod direct facultățile sclavilor noștri, să acaparăm produsul cel mai bogat al facultăților lor libere și să dăm acestei noi forme de servitute frumosul nume de protecție. Mai spuneți că societatea este interesată să garanteze proprietatea. Suntem de acord; doar că eu merg mai departe decât dumneavoastră
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
lumii în general sunt efectele de lungă durată ale mass-mediei și ale dezvoltării accentuate a tehnologiei. Astăzi se vorbește tot mai des despre "transmutarea realului în spectacol", despre o "societate de consum" sau despre o "logică mediatico-comercială" care pare a acapara spațiul nostru de referință. Dacă modernitatea s-a conturat pentru mulți interpreți ai săi ca un fenomen ambivalent, dual, cu atât mai mult pentru postmodernitate s-a accentuat mai ales fața negativă a accelerării și a modificărilor pe care le
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Desemnat ca "unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai fenomenului culturii media ai deceniului șapte și începutului deceniului opt"446, Baudrillard va oferi multe exemple din domeniul mass-media pentru a explica noțiunile de hiperrealitate și simulare. Astfel, tehnologiile de comunicare acaparează lumea cu realități care se autogenerează și se auto-oglindesc, imaginile pe care ele le transmit înlocuind chiar principiul de realitate. Dacă la început mass-media îndeplineau o funcție-oglindă asupra realității, în încercarea de a prezenta informații-xerox ale evenimentelor, acum, consideră filosoful
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
literar) la stomahul mulțumit de bunurile pămîntului. În locul unei grămezi de obiecte materiale definite prin Însușirile și forța lor de a provoca sensibilitatea lirică, apare o grămadă de obiecte trecute deja prin literatură. Discursul literar al lui Iancu Văcărescu este acaparat de ele. Ienăchiță se lupta cu limba, Iancu se luptă cu convențiile limbajului poetic. Figura lui poetică se definește printr-o exagerată aglomerare („grămădire”) de noțiuni, printr-o citare În lanț. Aleg la Întîmplare cîteva versuri: „MÎndrie, primejduială, Frică, temere
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de o notă religioasă (Candela), spre problematica morală. Dumnezeu este limanul ultim, țărmul spre care se Îndreaptă corăbierul (imagine banală) cînd marca este primejdioasă. Spațiul reveriei, personalizat pentru o clipă, se deschide din nou spre literatură. Sau, mai exact, este acaparat din nou de clișeele literaturii. O variantă a schitului este cetatea În ruină. În preajma ruinelor, poetul se simte, Încă o dată, inspirat, mulțumit cu sine, la adăpost de răutatea lumii. Dintre poeții de la 1840, Grigore Alexandrescu este cel mai consecvent cîntăreț
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sunet, granițele dintre planurile existenței dispar, natura Își recapătă, sub protecția misterului nocturn, plenitudinea, unitatea ei. Este momentul În care pătrunde vijelios istoria În spațiul reveriei. Trecutul pune stăpînire pe scena lirică. Prezentul este ocrotit de lumina zilei, noaptea este acaparată de imaginile trecutului. În Adio la TÎrgoviște, acul ceasornicului arată Începutul zilei, cînd stejarii se Înalță cu fală, „se Îndreptează”, ridiclnd brațele spre cîmpiile cerului. Orizontul e dulce, luminos, unda rîului e lină... Însă, iubitor de contraste și statornic În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se are pe sine ca obiect. Retorica elimină imaginația materială. În poem se instalează un climat de uscăciune și gravitate, alternat (În Satire, fabule) cu acela al bonomiei și sarcasmului. Fantezia se pune În slujba unei idei și se lasă acaparată de ea. Discursul liric devine, În totalitate, ideologic (moral) sau alegoric (moral prin intermediul unei fabule). Grigore Alexandrescu renunță la acea anticameră a poemului prin care treceau obiectele: noțiunile sînt introduse acum direct În poem și scopul nu mai este mărirea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
acceptă decît ca element de contrast. De ea nu se pot lega visurile Înalte ale poetului, fantezia o ocolește, ploaia, vijelia și zăpada rămîn, neputincioase, la marginea spațiului liric. Însă, răsturnare semnificativă!: elementele refuzate În planul gîndirii se insinuează și acaparează poemul. Închipuirea nu reușește să-și impună temele (obiectele) ei sau nu În primul rînd. În primul plan se instalează vîntul, zăpada, gerul... elementele, pe scurt, ce Împresoară și, prin violența lor, determină pe leneșul visător să scrie. Fantezia călătorește
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
plenitudine absolută: „Ah! iată primăvara cu sînu-i de verdeață! În lume-i veselie, amor, sperare, viață, Și cerul și pămîntul preschimbă sărutări Prin raze aurite și vesele cîntări!” În poeme năvălesc viețuitoarele, intră vijelios ierburile și arborii, spațiul liric este acaparat de pardoșii, tigrii, șerpii gigantici, de elefanții și de celelalte „feare-ncrustate” de la India Brahmină. RÎurile Asiei, valea Cașmirului, mîndra insulă a Ceylonului, lacul Ciad și munții Lunii cu Îngrozitorul Pustiu, Nilul Alb la care se Închină un popor negru și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
anterior” (Roland Barthes). Și tot el: Îndrăgostitul vede la prezent, dar conjugă la trecut... Dacă Înlocuim pe vede cu simte avem numaidecît schema „verbală” a lui Conachi: simte (suferă) la prezent, dar conjugă mereu la trecut. Un trecut Însă care acaparează, se subtituie prezentului, Încît la sfîrșitul poemului timpurile, modurile se confundă. Scrisoarea către Zulnia este construită În acest fel: o jale afirmată la prezentul indicativului („Dintre toți muritorii... cel mai În osîndire este omul care-ți scrie”) după care urmează
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sa, căsătoria convenabilă cu o femeie din lumea bună. Să nu uităm că Lică făcuse o partidă excelentă însurându-se cu Emilia (la nuntă participă, am văzut, și băiatul armurierului), fiica unui latifundiar și om politic foarte influent, personaj ce acaparează prim planul în ultimele două romane ale ciclului (Mili, Acord final). Dar prozatorul deturnează, abil, scenariul previzibil al narațiunii după model realist, confiscându-i lui Lică dreptul la profunzime sau măcar la verosimilitate, pentru a-l distribui chiar din următorul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
amintirea defunctului amor pentru cealaltă femeie. Începe chiar să o bănuiască (din cauza ușurinței cu care îi cedase, cum și din pricina prezenței lui Margot, mijlocitoarea, în toate planurile lor), însă "îndoielile veneau numai în absență". Altminteri, "de cum o vedea, uita totul", acaparat de frumusețea trupului ei feciorelnic, "nepângărit de nici o violență inestetică". Alături de Silvia, Bizu descoperă pentru prima oară "continuitatea posesiunii întregi", găsindu-și "în sfârșit în ea echilibrul, adică amestecul necesar al sentimentului cu senzualitatea, necunoscute până acum decât separat". Acaparat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
acaparat de frumusețea trupului ei feciorelnic, "nepângărit de nici o violență inestetică". Alături de Silvia, Bizu descoperă pentru prima oară "continuitatea posesiunii întregi", găsindu-și "în sfârșit în ea echilibrul, adică amestecul necesar al sentimentului cu senzualitatea, necunoscute până acum decât separat". Acaparat de noua lui pasiune, agronomul uită însă de Mili, care, și ea, după scena de la hotel și dezvăluirile Rosinei, trece printr-o profundă prefacere interioară. După o existență vegetativă, fără prieteni și fără iubire, femeia din ea pare să se
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]