3,948 matches
-
și ne oferă o nouă viziune a naturii și realității. Transdisciplinaritatea nu caută stăpînirea mai multor discipline, ci deschiderea tuturor disciplinelor către ceea ce le traversează și le depășește. Cheia de boltă a transdisciplinarității rezidă în unificarea semantică și operativă a accepțiunilor termenilor prin și dincolo de discipline". Teoria generală a sistemelor își are baza de plecare în fizică, biologie și matematică. Obiectul său principal de studiu îl reprezintă procesele și fenomenele complexe de creștere și dezvoltare, pornind de la ideea că ele urmează
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mai adesea centralizată, rigidă, limitată și controlată. În cadrul ei totul slujește unui scop. În viziunea lui Max Weber (în The Theory of Social and Economical Organization, Hodge, New York, 1947), o astfel de ordine reprezintă triumful absolut al raționalității instrumentale. În accepțiune modernă, ordinea nu mai e neapărat una ierarhică, ci mai curînd o rețea de interdependențe, un sistem. Astfel, conducerea unui sistem economic nu mai e una atît de centralizată, iar ordinea sa implică forme mult mai libere de organizare, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
dicționar de semiotică (Greimas, Courtés et all. : 1979, 190) apreciază impactul puternic înregistrat de intertextualitate în Occident și îl pune pe seama speranțelor de revigorare metodologică a teoriei "surselor". Receptarea noii noțiuni în proximitatea comparatismului se produce din cauza spune dicționarul ambiguității accepțiunii asupra termenului: imprecizia conceptului a lăsat loc pentru diverse extrapolări. În termenii lui Roland Barthes, "ceea ce constituie textul nu este o structură internă, închisă, contabilizabilă, ci deschiderea lui spre alte texte, alte coduri, alte semne; ceea ce constituie textul este intertextualul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a altui text. Locul noțiunii de intersubiectivitate este luat de intertextualitate. Mihail Bahtin nu pomenește de intertextualitate, însă termenul își are germenii în dialogismul cercetătorului rus: Poetica lui Dostoievski (Moscova [1963]), mai târziu, Estetica și teoria romanului (Moscova [1975]). În accepțiunea lui, romanul dispune, structural, de predispoziția integrării, sub formă polifonică, a unei mari diversități de componente lingvistice, stilistice și culturale. Limbaje, conexiuni polifonice, dialogism, unități discursive ale culturii toate acestea sunt elemente bahtiniene care fundamentează intertextualitatea (Pierre-Marc de Biasi, ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
desăvârșește acțiunea intertextului. Termenul "rescriere" disimulează în simplitatea lui semantică, accesibilă oricui, o piatră de încercare pentru cercetătorii stăpâniți de magia unui concept atât de abordabil, cum este sau pare a fi intertextualitatea. Douwe Fokkema opune rescrierii, intertextualitatea. Deși în accepțiunea curentă rescrierea este inclusă în sfera noțională a intertextualității, cercetătorul optează cu riscul asumat de a surprinde pentru decelarea textului de intertext. Rescrierea ar desemna "tehnica prin care se pune accentul pe un anumit pretext sau hipotext, confirmând astfel noțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
există așa ceva). Hipertextul joacă rolul de protagonist individul, nu mulțimea. Finalitatea (inclusiv a prezentei cercetări) vizează înțelegerea hipertextului în sistemul de relații pe care acesta le stabilește cu hipotextul, cu vecinătatea textuală, precum și cu opera. Așadar, considerăm că este o accepțiune asupra intertextului demnă de reținut, dar prea puțin utilă în analiza unei situații punctuale de manifestare intertextuală. Dominique Maingueneau operează încă o diferențiere terminologică legată de intertextualitate și legile ei în același mic dicționar de analiza discursului care fusese deja
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
repetiție decât prin diferență sau schimbarea pe care ea o introduce în mintea care o contemplă? Printr-o diferență pe care ea o sustrage repetiției" (Deleuze:1995, pp.115-116). Dacă vom urma ipoteza freudiană despre déjà-vu, atunci ne vom ralia accepțiunii conform căreia repetiția nu ține nici de memorie voluntară, nici de intelect, ci de imaginație: "Ea contractă cazurile, elementele, alunecările, momentele omogene, contopindu-le într-o impresie calitativă internă de o anumită pondere. [...] Timpul nu se constituie decât în sinteza
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mitul nu presupune doar reluarea unui traseu, ci trăirea nouă a unei stări de început de lume. Repetarea din mit și din intertext este forma văzută a identificării celui care parcurge cartea lumii cu momente și personaje definitorii pentru el. Accepțiunea butoriană asupra lecturii lumii cadrează cu discursul semiotic pe tema intertextualității, văzute ca "indice al măsurii în care textul citește istoria și se inserează în ea" (Antologia Tel Quel: 1980, 266)14. Datorită relației hipotext/hipertext, care poate merge până la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
infinitului, a absolutului, a supranaturalului, într-un cuvânt, a divinului" (Wunenburger: 2000, pp.44-45). Întregul repertoriu de conotații ale divinului enumerate mai înainte se regăsește în proza eminesciană. În ceea ce privește sentimentul infinitului, incipitul kantian al nuvelei actualizează una din cele două accepțiuni asupra noțiunii. În Critica facultății de judecare (1790), I. Kant distinge în natură două feluri de mărimi care trezesc simțul infinitului : un infinit matematic, legat de dimensiunea formelor naturale comparate cu micimea noastră și un infinit dinamic, legat de forța
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de frază, o frază sau maximum un grup de trei-patru fraze. Această dimensionare i s-a părut utilă Cristinei Hăulică pentru sistemul de ecuații în care a încadrat textul-fragment. În termenii semanticii diferențiale, François Rastier propune o cu totul altă accepțiune asupra lexiei, înțeleasă ca "grupare stabilă de morfeme care constituie o unitate funcțională"37. Plecăm de la premisa că intratextul ideatic deține poziția superioară în tabloul taxinomic al entităților intratextuale. Altfel spus, este cel mai extins intratext. Ideea comună care determină
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
drumul unui intertext în istoria literaturii, semiosis-ul ilustrează doar una dintre variantele reeditării intertextuale, și anume cea care urmărește un hipotext originar și gradele lui de mediere, câștigate cu fiecare reluare. Explicațiile Amitei Bhose despre arheu trimit în două direcții accepțiunea asupra acestei realități mitice și sugerează o decentrare în consecință și pentru conceptul din teoria textului; vom urmări în prezentul capitol (vezi infra) privilegierea unuia dintre sensurile acordate rescrierii intertextuale privite arheic 47. Revenind la comunicarea literară mediată, ne oprim
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vârsta de aur a omenirii, iar ultima ca vârsta de fier" (Nota 56 la versul 8 din Cartea a patra numită Yoga cunoașterii și a faptei, p. 114) Yuga ar putea stabili un raport de congruență cu veacul eminescian, în accepțiunea care o entuziasma pe Rosa Del Conte: "ciclu vital: acesta ni se pare nouă sensul exact al cuvântului" (1990, 305). 20 Cartea a zecea numită Yoga întruchipărilor divine Filosofia indiană în texte, antol. cit., p. 79. 21 Pentru mitologia Brăhmanelor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ipostaziază, într-adevăr, diferit, de la o cultură la alta, de la o tradiție la alta, de la un model cultural la altul. Este, însă, firesc să se discute despre un canon alternativ, doar fiindcă a devenit neobișnuită, de mulți chiar necunoscută, adevărata accepțiune a canonului. Diferența intervine între canon și listă canonică, existând numeroase liste canonice, care funcționează, în paralel, ele fiind expresia unei viziuni asumate (instituțional sau nu), ca o platformă bibliografică esențială a unei anumite curricule"15. Păstrând teoria lui Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este reticentă În a accepta ideea de toleranță, preferând-o pe cea de Îngăduință, cu varianta „Îngăduință frățească”: nu tolerez, te Îngădui (lângă mineă fie și În veac, așteptându- te cu răbdare să descoperi calea cea dreaptă. A tolera, În accepțiunea religioasă, Înseamnă a recunoaște că adevărul deținut nu este complet, că el suportă adăugiri, ceea ce sădește neîncredere În dreapta credință, având astfel chiar conotații de blasfemie. Nu este indulgență. Toleranța nu are nimic de-a face cu acea indulgență iresponsabilă și
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
În viitor; dimpotrivă, umanitatea viitoare este În drept să ne ceară socoteală pentru actele noastre sau, cel puțin să ne considere responsabili pentru consecințele dezastruoase ale acestor acte. Noțiunea de responsabilitate se Încarcă cu un sens nou: În această nouă accepțiune, responsabilitatea este constitutivă de subiectivitate: „...În definitiv identitatea subiectului etic poate să se afirme În acest mod de performanță primă, inversată, a lui «iată-mă», unde subiectul (subiectivitateaă este la acuzativul responsabilității: acuzativul indică Într-adevăr că această performanță nu
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
nevoie de M1 și de M2, omul este un animal realist și constructivist. Bineînțeles, absența realității (a constrîngerilor exterioare) este la fel de greu de demonstrat ca și existența sa. Teoria omului și a lumii pe care o propunem este una "complementară". Accepțiunea pe care o dăm ideii de "complementaritate" este definită de Niels Bohr, în 1927, odată cu crearea mecanicii cuantice 169. Fizicienii se confruntau cu paradoxuri și incoerențe, mai ales în privința dualității unde/corpusculi. De exemplu, anumite experiențe justificau teoria ondulatorie, altele
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
bunului respectiv unei singure întreprinderi, de unde necesitatea monopolului de stat. Cum inspirat scria Samuelson, "ca răspuns la aceste slăbiciuni ale mecanismului pieței, democrațiile au ales să introducă "mîna vizibilă" a guvernului în economia mixtă"1. Sectorul public poate dobîndi două accepțiuni: * în sens larg, sectorul public cuprinde toate funcțiile statului. Paul Samuelson, Richard Lipsey, Stanley Fisher, George Stiegler, Joseph Stiglitz și mulți alți economiști remarcabili ai perioadei postbelice conferă o accepțiune largă sectorului public; * în sens restrictiv, sectorul public constituie totalitatea
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
guvernului în economia mixtă"1. Sectorul public poate dobîndi două accepțiuni: * în sens larg, sectorul public cuprinde toate funcțiile statului. Paul Samuelson, Richard Lipsey, Stanley Fisher, George Stiegler, Joseph Stiglitz și mulți alți economiști remarcabili ai perioadei postbelice conferă o accepțiune largă sectorului public; * în sens restrictiv, sectorul public constituie totalitatea activităților ce au ca scop producerea bunurilor și serviciilor publice. Această din urmă abordare este caracteristică unor ramuri mai recente ale științei economice, cum ar fi economia serviciilor publice, economia
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
COLECTIVE Economia bunăstării se preocupă de identificarea condițiilor în care se poate asigura maximum de satisfacție indivizilor care compun societatea. Într-un prim timp, teoria neoclasică demonstrează că piețele perfect concurențiale conduc la o alocare optimală a resurselor, în sensul accepțiunii lui V. Pareto. Dar acest fapt nu este valabil decît în absența randamentelor crescătoare, a bunurilor publice (serviciilor colective) și a interdependențelor dintre satisfacțiile indivizilor (efecte externe). În aceste trei cazuri, libera concurență nu mai conduce la un optim de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
creșterii economice, după W.W. Rostow? * Prin ce se caracterizează etapa în care ne aflăm actualmente? * Care sînt fazele ciclului economic? * Prezentați tipurile de cicluri economice (sezonier, Kitchin, Juglar și Kondratiev). * Care este elementul declanșator al unui ciclu lung, în accepțiunea lui J.A. Schumpeter? * Ce sînt investițiile? * Cine sînt agenții investitori? * Care sînt formele investițiilor? * Care sînt mijloacele de finanțare a investițiilor? * Care sînt determinantele deciziei de a investi? * Care este rolul investițiilor în fluctuațiile activității economice? * Prezentați scenariul american
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
beneficiarii și perdanții tranziției; * conflictul de repartiție; * vid sistemic. Probleme de studiat: * Ce este capitalismul? * Cum definesc capitalismul F. von Hayek, P. Saunders și L. von Mises? * Cine a lansat conceptul de capital? * Care sînt determinantele spiritual-religioase ale capitalismului în accepțiunea lui M. Weber și W. Sombart? * Care sînt tipurile de capitalism despre care vorbea M. Albert? * De ce nu este bine ca sistemul capitalist să fie asumat ideologic? Ce înseamnă "distrugere creatoare" în concepția lui J. Schumpeter? * Ce relație există între
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
de persoane discrete și foarte influente. Cartea-program a grupului și planul său globalist au fost prezentate pentru prima oară oficial în lucrarea lui Z. Brzezinski Between Two Ages. America's Role in the Technetronic Era, (Harmondsworth, New York, 1970). Potrivit acestor accepțiuni, globalizarea apare ca un fenomen dinainte pregătit, în cercuri neoficiale, cu mult timp înainte ca el să devină vizibil. Perioada 1800 pînă la primul război mondial este considerată una în care a avut loc o creștere fără precedent a internaționalizării
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
celui care semnează Ovidiu PECICAN Cluj-Napoca, 8 februarie 2014 1. Studii și eseuri Locuri și nelocuri ale francofoniei Francofonia nu este doar o vocabulă politică, ideologică, instituțional corectă, port-drapel al diversității împotriva unifor mizării globalizante; în orice caz, nu aceste accepțiuni îmi vor reține atenția în continuare. Consider că acest concept este mult mai complex decît o recunoaștem adesea și îl voi aborda, în cele ce urmează, în dimensiunea sa de spațiu imaginar paradoxal, de loc non geografic, în care libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai mult în țările care nu au privit niciodată franceza ca pe un instrument al opresorului, ci ca pe un mijloc de a intra în circuitul universal de valori. Desigur, e greu să scapi de conjuncturile istorice și, în această accepțiune, termenul de "literatură francofonă" pare atins de scep trul imperialist, purtător de grele echivocuri. Iată de ce un grup important de scriitori de limbă franceză, avîndu-i în frunte pe Michel le Bris și Jean Rouaud, au lansat, în 2007, cu ocazia
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ca să ajungi în sferele de influență franceze, e nevoie să parcurgi un drum destul de lung și anevoios, deosebit de solicitant intelectual și cultural. Și asta nu de azi de ieri, ci din îndepărtatul Ev mediu, în care literatura și politica, chiar dacă accepțiunile termenilor erau destul de diferite de cele de astăzi, s-au hrănit și modelat reciproc, poate mai mult decît în orice altă epocă istorică. Începînd cu celebrele Jurăminte de la Strasbourg din anul 843 (încheiate între doi nepoți ai lui Carol cel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]