9,793 matches
-
renunțăm la el. Singurul mod în care putem scăpa de întuneric este să facem lumină. Întunericul nu dispare decât dacă facem lumină (Osho, 2003, p. 94). Altfel spus, este nevoie de conștientizarea și de acceptarea fricii. Când este conștientizată și acceptată, "teama se transformă în libertate; când este respinsă, negată, condamnată, ea se transformă în vinovăție" (Osho, 2003, p. 98). Prin urmare, există frici sănătoase și frici disproporționate, deplasate. Există frici care trebuie trăite și frici care trebuie depășite. Dar toate
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să se poziționeze, în mod implicit, sub autoritatea acestuia. Subiectul evită situațiile de confruntare. Această atitudine arată faptul că invidiul pasiv vrea să își pună partenerul într-o poziție de dominație și de responsabilitate. Există o frontieră relațională nedefinită; este acceptată frontiera stabilită de către celălalt; nu se respectă propriul spațiu. Convingerile ale celui/celei care are o atare atitudine sunt: • sunt o victimă a situației; • ceilalți sunt mai puternici decât mine; • nu prea am cu ce contribui la această situație; • în
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
bucurie, anxietate, spaimă, confuzie, vinovăție, îndoială, febrilitate, neliniște, nesiguranță, stare de rău, se simte judecat. În cadrul acestei atitudini, sunt adoptate ca tendințe comportamentale: • acceptare, discreție, batere în retragere, alunecare, lingușire, seducere, cumințenie, ascultare. Pe scurt, încercarea de a se face acceptat. Mesajele tipice sunt: • își dă ușor acordul, fraze neterminate, îl lasă pe celălalt să termine în locul lui; lipsă de precizie, ocolire; "vom vedea". Cel/cea care adoptă o asemenea atitudine arată (limbaj nonverbal): • gesturi menite să seducă; se lasă pe
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fantastic un topos frecventat foarte des, însă fantasticul nu se oprește aici căci el este prezent și în poezie, teatru, film, arte vizuale. Lumea fantastică are propria ei organizare, cu propriile ei condiții de existență, cu propria ei logică. Odată acceptat, fantasticul poate deveni un spațiu al unui alt tip de normalitate, de aceea încă de la început încercăm să trasăm unele repere după care să ne putem ulterior ghida, cu referire la terminologie, precum și la cadrul general al literaturii fantastice. Una
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
din alăturarea aproape întâmplătoare a două categorii distincte, miraculosul propriu, numit și fabulos, aceasta fiind posibilă cu toate că el atribuie acestui domeniu denumirea intermediară de fantastic miraculos, iar în cazul celui de-al doilea sintagma de miraculos-pur. Ierarhizarea nu este ușor acceptată fiindcă, de această dată, deosebirea nu mai este una propriu-zisă, ci una de esență, căci nu poate fi delimitat miraculosul de fantastic. 1.3. Caracteristicile prozei fantastice Literatura fantastică se dovedește a fi una de frontieră, atâta vreme cât nu există un
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
prin aceasta ambiguitatea percepției și a labirintului de semnificații, care implică felurite modalități de insolitare (straniul, enigmaticul, miraculosul etc), care produce sentimente de neliniște, teamă, spaimă, teroare, iar instituirea lui nu poate avea loc decât pe baza unei convenții deliberat acceptate atât de emițător (creator), cât și receptor (cititor), în virtutea unor presupoziții subiectiv-obiective, supuse în permanență devenirii. 2. FANTASTICUL ÎN OPERA LUI I. L. CARAGIALE 2.1. Dimensiunea estetică. Fantasticul Reîntorcându-ne la opera lui Caragiale putem afirma că ea solicită astăzi
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
traiectoria schimbării în interiorul sistemului devine ireversibilă. Aceasta se datorează parțial costurilor nerecuperabile implicate de opoziția față de normele dominante ale nucleului liberal. De asemenea, se datorează felului în care normele culturale ale nucleului sunt internalizate de actori și sunt în general acceptate ca legitime. Totuși, cel mai puternic motiv pentru care regresia este puțin probabilă constă în efectul bulgărelui de zăpadă generat de sistem. Într-un sistem care a atins reflexivitatea apare o situație în care schimbarea structurală și cea culturală se
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Sociologii francezi manifestă o mare reticență în a face acest pas. Stadiul lucrărilor în domeniu Găsim, sporadic, câteva prezentări ale câmpului cultural, dar cel mai adesea e vorba de contribuții modeste în cadrul unor volume colective care iau forma unor generalități acceptate. Cartea lui Durand și Weil (1990) consacră un capitol acestei teme, dar numai pentru a ajunge la constatarea imposibilității de a edifica o sociologie a culturii... Care sunt motivele invocate? În principal, hegemonia sociologiei loisir-urilor, fondată pe conceptul "culturii
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
économiques de la culture, La Documentation française, Paris, 1987, p. 9. Această opțiune trădează faptul că munca sociologică este în mod fundamental una la comandă, că este în serviciul politicului, al instituționalului, al economicului, fapt, de altfel, foarte bine cunoscut și acceptat (dar malign "împământenit"): "Avântul cercetărilor în științele sociale consacrate artei, creșterea și întinerirea populației de cercetători din domeniu sunt asociate cu acțiunea publică din sectorul producției și difuzării artistice [...]. Intervenția tot mai mare și mai diversificată a statului a necesitat
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
muncii zilnice este un privilegiu rar. Munca aceea care lărgește baza materială a civilizației a fost în principal efort, muncă alienată (H. Marcuse). Ea a fost impusă omului prin necesitate și forță brutală. Psihanaliza a fost, în cele din urmă, acceptată. Drept ce? Știință, tehnică, filozofie? Poate că problema inițială ridicată de întrebarea freudiană este ce aduce ea ca deschidere asupra ființei. Deși psihanalizei i se recunoaște din ce în ce mai mult statutul de știință, situația sa în comunitatea științifică rămâne greu de determinat
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
realității, față de alți oameni și față de el însuși. Emoțiile sunt trăiri specifice ale raporturilor noastre cu viața reală, raporturi între motivele subiective și datele obiective. Cultivată, emoția devine sentiment, dispoziție durabilă ce include și idei. Nu există o concepție unanim acceptată privitoare la problematica naturii și funcțiilor emoției. Lucrurile se complică și mai mult în domeniul stărilor emoționale morbide. Explicarea emoțiilor este aparent, simplă și complexă. Între expresia unor emoții curente la omul civilizat și la oamenii ce trăiesc izolați, fără
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
cunoașterii, este preferabil să nu fii absolut ignorant. De asemenea, este preferabil să ai cunoștințe în orice domeniu, să trăiești începutul cunoașterii, al acțiunii, al dorinței de a trăi într-o atmosferă mai înaltă. Prin prisma acestor opinii, snobismul trebuie acceptat. În timp ce cunoștințele noastre sunt in-complete și nesigure, ne complacem în a proceda ca snobii așteptând pe tăcute să ne lămurim (nu sunt oare oameni care, prin tăcerea lor, dau falsa impresie că înțeleg ce vorbesc ceilalți?). În modul în care
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
cunosc. Cu proștii trebuie să manifești o mare prudență. Nu pot fi evitați pentru că sunt prea mulți. Nu trebuie să-i ofensezi. Dacă ești prea politicos, riști să creadă că le ești dator sau că-ți recunoști inferioritatea. Prostia trebuie acceptată ca o realitate, mai ales că este molipsitoare. Snobismul este imposibil de evitat, poate deveni virtute, poate fi necesar. Dacă omul care îl practică este inteligent, snobismul acționează în direcția corectării. Există snobi în continuu progres, care își lărgesc cunoștințele
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
pe "străin". Din capul locului eu mă identific - și mă identific irațional - cu tot ce-mi aparține venind de dinaintea mea. Trupul meu, chiar fără să-mi placă, îl iubesc pentru că este al meu; locul nașterii, numele, tribalitatea etc. sânt deopotrivă acceptate pentru că au, toate, aura prestigiului suprem: prestigiul eului meu. Mintea pe care o am, bună-rea, este a mea; limba în care am vorbit de la bun început e limba mea; zeii la care m-am rugat mai întîi sânt ai mei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
oricărei hotărâri rezidă această ambiguitate a preluării în proiect. Căci orice hotărâre în privința a ceva sau a cuiva poate să se manifeste ca o cuprindere care îmbrățișează și sporește sau ca una care înghite anihilând. Ea poate acționa ca limită acceptată sau ca limită impusă; ea poate defini, spori și împlini sau poate mutila, uniformiza și desființa. De aceea, pentru că în orice hotărâre se joacă destinul de ființă al cuiva, pentru că în joc sânt hotarele lucrurilor, ale mele sau ale celuilalt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe iubirea mea de mine, prostia se sustrage criticii permanente a intelectului și tocmai de aceea ea devine și rămâne prostie. Opțiunea mea, demersul meu sânt eronate, dar, pentru că sânt ale mele, ele sânt din capul locului investite afectiv și acceptate ca atare. Eu nu mă recunosc decât în mine și în tot ce îmi aparține și deci (și cu atât mai mult) în pretențiile mele de a ajunge la adevăr. Rămânerea într-un moment al subiectivității este decretată, printr-un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
supus, care este cel mai liber. Sîntem în aceeași măsură liberi și însetați de libertate, pentru că în aceeași măsură am pierdut și am dobândit libertatea. Eu îmi pierd puterea prin eliberarea celuilalt și mi-o păstrez mereu prin supunerea lui acceptată. Spre deosebire de scenariul paideic, în care puterea se exersează în vederea unei eliberări finale - maestrul și discipolul se desfac în cele din urmă din strânsoarea relației comandă-supunere și stau față în față egali în libertatea lor -, în scenariul iubirii de altul eliberarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
libertatea, pentru că între timp am devenit victima mutilării care m-a supus. Deși în ambele cazuri "istoria se face peste capetele noastre", destinul colectiv este în cele două cazuri diferit: într-unul, el este rezultatul unui dictat dorit, cerut și acceptat; în celălalt, al unuia îndurat. Deosebirea între nazism și comunism este deosebirea între un scenariu masochist și un viol. PRELUAREA ÎN PROIECT A LIBERTĂȚII. RĂSPUNDEREA ȘI VINA Spațiul răspunderii este coextensiv cu cel al libertății. De aceea la capătul oricărui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
limba greacă nu a făcut-o nicăieri explicit, dar care își are acoperirea în sugestia metafizică pe care am putut-o desprinde din semnificațiile radicalului *per-. Peratologia ca fenomenologie a limitei și a atitudinilor față de limită (manifestate în forma limitei acceptate, puse, cucerite sau contestate) nu se constituie deci ca simplă analiză filologică a contextelor în care apare cuvântul peras. Deși trimite constant la cuvântul de la care își împrumută numele, peratologia depășește cu mult ceea ce spune cuvântul ca atare sau ceea ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de mister în care eul primitor nu se livrează decât în vederea găsirii sale. A apărut astăzi vorbirea pe care am făcut-o la ultima carte a lui Andrei. Forma în care a fost publicată este rezultatul unor tăieturi combinate, parte acceptate, parte survenite după ce am văzut șpaltul, deci operate fără voia mea. Fac inventarul pasajelor suprimate de George Ivașcu și văd în fiecare opțiune a sa câte un fragment ilustrativ la ceea ce ar putea deveni cu timpul o ramură de sine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să se multiplice cu adevărat. Ca să înțelegeți mai bine, gîndiți-vă la seria lui Fibonacci, care se creează prin adunarea fiecărui număr cu precedentul său. Însă această regulă de formare nu e posibilă decât începînd cu cifra "2". Pentru "1" trebuie acceptată excepția. Pot spune de pildă: 2+1 (precedentul lui 2) = 3; 3+2 = 5; 4+3 = 7; 5+4 = 9 etc. În cazul lui "1" trebuie în schimb să faci excepție: 1 trebuie adunat cu 1 (și nu cu zero
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
evoluția lui sub toate aspectele, în timp, nu se poate vorbi încă”. Cauza neîmplinirii ar consta în lipsa, apoi raritatea și precaritatea documentară, sub aspectul cantității și calității informațiilor, impedimente invocate și de către alți preopinenți în problemă. Apreciem că nu trebuie acceptată, în cazul satelor noastre, concepția potrivit căreia acolo unde nu sunt documente scrise nu există istorie, în condițiile în care, se știe, multe dintre satele românești, în special cele străvechi, devenite mai apoi răzeșești, sunt puțin și destul de târziu menționate
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nu dispuneau de aptitudini și capacități fizice și intelectuale egale, cum nu credem să fi existat vreodată, avem temeiuri să presupunem anumite departajări în cadrul comunităților familiale și, mai ales, în cele sătești. Aptitudinile deosebite, ca merite incontestabil recunoscute, erau unanim acceptate și răsplătite de întreaga obște. Aceasta este și opinia istoricului Alexandru I. Gonța în lucrarea Satul medieval în Moldova. Instituțiile, în care scrie: „Numai în urma constatării destoiniciei ca militar și a prestării unui serviciu deosebit, de interes comun, s-au
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Pe scurt, "tradiția japoneză a afecțiunii discrete" își trăiește ultimele zile, iar asta explică "sporirea violenței". Discursul acesta despre decădere este în aceeași măsură o reflectare a opiniei publice și o manipulare a acesteia. Este unul dintre lucrurile cele mai acceptate din lume. Dar nu doar în plan mediatic sau electoral poate fi profitabilă violența din școli. Ea poate fi, în sensul cel mai zornăitor și mai greu, o excelentă afacere. O poveste rentabilă Această istorie senzațională care este violența în
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
adevărului acceptat la un moment dat. Și totuși, a fi realist consecvent - scrie Carr - este pînă la urmă o contradicție în termeni: pentru a duce scepticismul realist pînă la capăt este necesar, dacă procedăm consecvent, să subminăm și adevărul realist acceptat: "Realismul însuși, dacă îl atacăm cu propriile lui arme, devine într-adevăr, în practică, la fel de condiționat ca și orice alt mod de gîndire. În politică, convingerea că anumite fapte sînt inalterabile sau că anumite tendințe sînt irezistibile reflectă de obicei
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]