145,175 matches
-
mici "piese" din piesă. în fine, vine și sextetul cu cor, excelent cântat. Efectul este ca un foc de artificii care bucură pe toată lumea. Dar în umbra cortinei închise au rămas nerezolvate teatral scena cimitirului (unde se aude vocea Comandorului acolo îngropat) și - pe cale de consecință - tragedia finală: vizita Oaspetelui de piatră. Sunt pilonii de rezistență ai libretului lui Lorenzo da Ponte.
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
începe să bată. Rar. Iar el, agățat de trapez doar c- o mînă, își face cu cealaltă o cruce bătîndu-se cu pumnu-n piept de rîd în stal toți spectatorii. Și toaca bate din ce în ce mai repede. Și, dintr-o dată, sare poetu' de-acolo, de la treizeci de metri înălțime, drept într-o cristelniță obișnuită, umplută numa' pe jumătate cu apă de botez. Aoleuu, Doamne! Triplu salt mortal! Că rămîn înger-îngerașii înlemniți. Și iese poetu' teafăr, zîmbind și salutînd publicul. Iar dresoru' îi și pune
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
că un personaj dubios a încercat chiar sechestrarea lui pentru a i se exploata o creativitate, din păcate, acum epuizată, el nu a ajuns în această situație printr-o regresie a percepției publice, printr-o ieșire tăcută în decor, ci acolo a fost întotdeauna, iar tîrzia sa apariție publică echivalează cu descoperirea surprinzătoare a unui ciudat fenomen natural. Și Constantin Cerăceanu chiar asta este: un impresionant fenomen natural. Cînd, cu aproape trei ani în urmă, i-am descoperit două lucrări într-
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
Marius Chivu Povestea acestui interviu e lungă. Lungă de mai bine de doi ani. L-am cunoscut pe Raymond Federman în septembrie 2002, la Neptun, în timpul primei ediții a Zilelor și Nopților de Literatură. Eram cam stingher pe acolo, dar foarte dornic să stea de vorbă, iar într-o noapte l-am rugat să vină cu noi departe de lumea dezlănțuită a lecturilor de poezie și a conversațiilor literare, ca să facem un interviu. Am vorbit aproape numai în franceză
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
prima vedere? - E posibil. De soția mea m-am îndrăgostit la prima vedere, trăim împreună de mai bine de 30 de ani, iar dragostea mea pentru ea a crescut în timpul ăsta. Uite, Stendhal... - De l'amour... - Aha, deci știți. Există acolo o teorie a cristalizării. La început e dorința, apoi în două zile sau un an te trezești că iubești deja. Cam asta e cu dragostea. - Dar în OZN-uri credeți? - Nu, în OZN-uri nu, dar cred că există viață
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
auctoriale". Povestea ei amestecă amintirile despre Revoluție cu cele despre mineriade, cu vagi ecouri livrești, cu inevitabila compătimire pentru mama care-i cere să stea deoparte, cu nestăpînita ei dorință de aventură. Lumea asta nouă, care de fapt a fost acolo dintotdeauna, e făcută din prieteni trădători și ofițeri de treabă, din zvonuri care cresc alarmant și care te mint, chiar dacă le verifici din mai multe surse și din filozofii de bun-simț și, totodată, de doi bani: "se lansase iar în
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
lui Vasile Voiculescu. Plecând cel mai adesea de la un "accident" biografic, fiecare povestire conține un nucleu emoțional sau imaginativ îndeajuns de puternic să favorizeze pe negândite ficțiunea. Aceste istorii gravitează, dacă vreți, ca niște meteoriți inofensivi într-un spațiu paralel, acolo unde tocmai ambiguitatea naturii lor, a mediului îi umple de mister. Pe coperta IV cartea e prezentată în același sens: "Un mănunchi de istorii cu femei așadar, spuse simplu, de un povestaș a cărui viață seamănă ca două picături de
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
imaginea e o recompunere fantezistă. Ca și această "schadografie" (termenul nu-mi aparține), povestirile lui Mircea Cărtărescu sunt realiste și imaginare, sulfuroase și reci, fascinând prin ambiguitatea lor, prin "stranietate". Prin stil, dacă vreți, prin acel ceva care "e engramat acolo, în ingineria vertebrelor din coloana ta vertebrală, în dinamica fluidelor corpului tău, în spotul de lumină de pe pupila ta catifelată. În înțelepciunea minții tale, care înaintează când universul înaintează și se retrage când universul se retrage." De ce acest titlu, fără
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
astenia cadaverică a unui făt născut mort. Un asemenea gînd, oricît de profund ar fi, este fără suflare de viață. Și dacă nu are viață, atunci nici nu poate fi profund. Pe scurt, deșteptăciunea vine din inimă, cum tot de acolo se ivește și abrutizarea. Iar patosul e semnul solidarității autorului cu ideea căreia îi dă glas, e semn că ideea aceea nu e o cunoștință indiferentă pe care autorul o scrie fără să se simtă deloc angajat de ea, ci
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
propriu într-o baie de imagini externe. Fugea de sine și de bolgia lui interioară, și se scălda în apa lipsită de sens a unor imagini întîmplătoare. Și tocmai de aceea singurul rost al imaginilor era acela de a fi acolo și de a se înșirui în fața lui, Wittgenstein putînd privi orice prostie și orice fleac în acele clipe, atîta doar să privească, să aibă ce să privească și, privind, să uite că el însuși exista. Ce făcea de fapt Wittgenstein
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
cînd în cînd, îi cere unele "impresiuni". Deși e greu de imaginat cum va fi răbdat autorul lui Harap Alb cazna amănunțitei observații, rodul ei s-a ivit totuși într-o seară, la o întîlnire literară din casa lui Beldiceanu (acolo se strîngeau condeierii Iașilor după strămutarea Junimii la București). "Raportul lui Gruber", dacă-l putem numi așa, sună concis și la obiect. Iată-l: "Creangă este un puternic tip senzual și auditiv, cînd scrie el e foarte emoționat, acum rîde
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
onoare pentru fruntașii nunții, joacă sus, regula funcționând și aici. Cei ce nu mai pot să dea din picioare, trebuind să cadă și ei pe jos, la mijloc; dar cum nu mai e loc, sunt împinși spre chepeng și de acolo rostogoliți pe scara beciului peste viermuiala celorlalți, doborâții subterani... În acest timp, alături, într-o mică odăiță, patronul, bătrânul, asistat de nepotul său, încearcă să joace și el sârba, ca ăilalți, dar, de neputință, în patru labe, cu un rest
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
spus ? Andrei Gheorghe a reapărut la televiziune, la Realitatea Tv (care, între noi fie vorba, s-a umplut de moderatori în ultima vreme), într-un fel de talk-show, în stilul său personal, adică invitații să știe că el se află acolo pentru a le demonstra ce spiritual și enciclopedic este. O, dacă ar ști cât de extraordinar este când nu e prezent la televiziune! Și nici nu i se spune, dovadă că și televiziunea naște invidioși... A revenit și Mihaela Rădulescu
Fermecătoarele transmisii în direct by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12197_a_13522]
-
sfîrșește adevărul și unde începe minciuna, dar și ce gîndesc oamenii. Toți oamenii. El știe chiar și care este percepția propriei sale persoane la nivelul societății românești: Există destui care mă urăsc. În Ťlumea bunăť, politico-gazetărească, nu printre simpli cetățeni - acolo cei mai mulți mă iubesc. Ceea ce nu e o povară ușor de dus" (p. 217). Presupun că nu există nici o legătură între acei "simpli cetățeni", care "îl iubesc" pe autorul Libertății urii și sofisticații cumpărători ai cărții lui Andrei Pleșu care defilează
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
care atmosfera romanescă este întotdeauna densă și emoționantă. Mărturisesc că nu urmăresc cu precizie ultimele apariții ale literaturii ruse. Cât despre situația generală din Rusia... Este, cred , o țară în același timp fascinantă și respingătoare, plină de contraste, de contradicții. Acolo treci de la o extremă la alta... Nu putem decât să sperăm într-o restabilire a echilibrului țării care să-i permită să se dezvolte departe de influențele mafiote și de disparitățile economice extraordinar de mari. D.J. O altă trăsătură uimitoare
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
o cocină, și unde, în amintirea stării ei de atunci, gazdele au așternut pe jos paie ce se ridică și se agață de hainele noastre așa cum trecutul se agață de viața noastră. Fularul meu mai poartă încă urmele trecerii pe acolo. Există, la aceste dineuri explicit teatralizate, o adevărată voluptate a travestirii ironice, practicată de actorii din trupa lui Odin: într-o seară, ei servesc la masă îmbăcați în costume "viscontiene", într-o alta se înveșmântează în "sud-americani", ca și cum sărbătoarea ar
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
Little John este asta sau asta..." Trebuia să simtă acest lucru. Trebuia să devină Little John. Și iată de ce, în timp ce se plimba pe străzi apoi oprea un taxi ca să meargă la docuri, lumea exterioară nu mai exista pentru el. Era acolo Little John cel de altădată, cel care sosise din Franța la bordul vasului Aquitaine, cu vioara sub braț, însoțit de Joseph clarinetistul. ...Little John care, în cursul turneului său jalnic prin statele americane din Sud, împărțea masa cu o fată
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
Jessie hrănită cu cîte o parte luată din porția lui și a lui Joseph. Abia dacă luă seama la cei doi polițiști pe care îi recunoscu pe cheiul de îmbarcare. Le adresă un zîmbet vag. Evident, locotenentul Lewis îi trimisese acolo, pentru orice eventualitate, iar Lewis își făcea meseria în mod corect, nu te puteai supăra pe el. Cu doar un sfert de oră înainte de plecarea navei, o limuzină lungă opri în fața clădirii vămii, iar Mac Gill coborî primul, urmat de
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
cartier pe care nu-l cunoștea. Dar nu avea importanță. Se ținea, în gînd, după Jessie și Joseph în subway. Oare exista subway pe vremea lor? Probabil că da. Poate că se întorseseră imediat în casa de pe Strada 169. Și, acolo, se despărțiseră pe palier? Oare Joseph nu-și consolase prietena? De ce era frapat comisarul de o amintire foarte recentă? În momentul producerii incidentului, nu observase asta. La amiază, zăbovise în fața paharului de bere la Donkey Bar. Și mai comandase una
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
afișaj Automatic Record C°, și un ascensor rapid îl duse la etajul patruzeci și doi. Arăta banal. Nu era nimic de văzut. Toate acele tonomate, acele cutii cu vise pe care le găseai în majoritatea barurilor și restaurantelor, de fapt, acolo ajungeau. În orice caz, acolo se revărsau din mașini sutele de mii de monede de cinci cenți, transformîndu-se în cont în bancă, în acțiuni și în contabilitatea de pe filele registrelor. Pe o ușă cu geam scria: General Manager: John Maura
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
un ascensor rapid îl duse la etajul patruzeci și doi. Arăta banal. Nu era nimic de văzut. Toate acele tonomate, acele cutii cu vise pe care le găseai în majoritatea barurilor și restaurantelor, de fapt, acolo ajungeau. În orice caz, acolo se revărsau din mașini sutele de mii de monede de cinci cenți, transformîndu-se în cont în bancă, în acțiuni și în contabilitatea de pe filele registrelor. Pe o ușă cu geam scria: General Manager: John Maura Urmau alte uși cu geam
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
fratele. Ia uite! Jos, în fața imobilului, se afla un bărbat pe care nu-l remarcase la venire și care se uita acum la el cu mare atenție. Probabil era unul dintre detectivii lui Lewis. Oare mai era utilă prezența lui acolo? Ceru să fie dus din nou pe Broadway. Devenise deja un port de plecare pentru Maigret, care reușea acum să se orienteze foarte bine. De ce intra fără să ezite la Donkey Bar? Mai întîi, trebuia să telefoneze. Dar, fără un
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
ținta privirilor celor din bar, unde, în realitate, puțini se arătau interesați de el. - Frumoasă țară, Franța, nu-i așa? Maigret ezită, își zise că va telefona mai tîrziu și se așeză la bar alături de Parson. - O cunoașteți? - Am trăit acolo doi ani. - La Paris? - Da, "veselul Paris"... Și la Lille, la Marsilia, la Nisa... Coasta de Azur, nu? Spunea toate acestea cu răutate, ca și cum vorbele ar fi avut un sens cunoscut doar de el. Dacă Dexter era un bețiv trist
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
sau detestat și ura întreaga omenire, care, în momentul acela, lua forma feței acelui Maigret placid care îl privea cu ochi mari și calmi, așa cum te uiți la o muscă agitată din cauza furtunii. - Pun prinsoare că după ce vă veți întoarce acolo, în frumoasa dumneavoastră Franță, veți spune tot răul posibil despre America și despre americani... Așa sînt toți francezii... Și veți povesti că New York-ul e plin de gangsteri... Ha! Ha!... Dar veți uita să spuneți că majoritatea au venit din
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
mult decât toți Tucii la un loc. Dintre radio-uri, Europa FM. Cam atât. În rest, grosul ziarelor și televiziunilor s-au întrecut în a-și ascunde opțiunile politice pesediste sau, dimpotrivă, a le face mai evidente pe ici pe acolo prin părțile esențiale folosind tehnici de manipulare atât de străvezii și de primitive încât au insultat până și inteligența cititorilor cu liceul neterminat. De pildă, după scandalul autobuzelor electorale, Na}ional titra de o șchioapă pe prima pagină: "Autobuzele fraudei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]