4,780 matches
-
serioasă cantitate de conformism față de discursul regimului. Merită, prin urmare, să luăm în considerare ipoteza că o carieră lungă în organizațiile comuniste a fost predestinată celor care dețineau o calitate ce poate fi denumită „orientare către activism” sau „aptitudini de activist”, combinate cu oportunismul pe care mobilitatea ascendentă în structurile ierarhizate puternic birocratizate îl presupune. Evident că această aptitudine a fost stimulată prin apartenență și recompensată prin promovare. Rezum, formulând ipoteza că apartenența la organizații comuniste a depins și de prezența
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
importante. Discursul actorilor Analiza discursurilor șefilor de scară, ale membrilor activi ai scărilor și ale locatarilor inactivi din punct de vedere comunitar ai scărilor a relevat dări de seamă structurate ale implicării și ale neimplicării. Se poate vorbi despre discursurile activiștilor și cele ale nonactiviștilor ca fiind discernibile. Totuși, diferențele dintre narațiunile provenite din cele trei categorii nu sunt întotdeauna clare, ci mai degrabă variabile, astfel că putem vorbi despre un continuum al unor dimensiuni discursive variate ale căror combinații produc
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
eficacitate personală, dar nu și în indicatori factuali ai statusului social, a fost obținut în ciuda determinărilor culturale și sociale ale mediului lor familial. Din acest punct de vedere, situația locatarilor activi este cel puțin curioasă. În locul unor presupuse identități de activiști, avem insinuate identități de lideri eșuați: când vorbesc despre ei înșiși, membrii activi ai comunității par să regrete faptul că le lipsesc trăsături cu care liderii se pot lăuda. Nu mi-a fost rușine niciodată și nici nu îmi va
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cât și în calitate de agenți. În această secțiune propun un model multi-nivel al variației activismului pe baza rezultatelor din secțiunile anterioare coroborate cu propozițiile din teoriile de referință. Unele dintre relațiile din acest model sunt simple ipoteze, care așteaptă încă testarea. Activiștii și liderii se manifestă în aceste două calități doar în contexte de mobilizare care sunt situații structurate de factori aflați în afara controlului individual. Microcontextul de mobilizare pentru acțiune colectivă este, în mod tipic, produsul unor forțe de la nivel macro. În
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de altă parte, pare a fi calea prin care se acumulează capitaluri psihosociologice și culturale valoroase din punct de vedere civic. Asemenea resurse sunt competențele de conducere, civice, experiența de conducere și, probabil, identitățile și seturile de rol tipice pentru activiști internalizate, stima de sine și sentimentul eficacității personale. Acestea sunt dobândite, aparent, prin activitatea reușită în cadrul organizațiilor formale, succese care se materializează, printre altele, în obținerea unor poziții de conducere. Complexitatea carierelor organizaționale și numărul de poziții de conducere deținute
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Totuși, consistența asocierilor dintre unele caracteristici biografice și disponibilitatea pentru implicare mă fac să cred că resursele culturale joacă un rol secundar, mai ales acela de instrumente pentru justificarea acțiunii sau a inacțiunii. Chiar și identitățile de lider sau de activist, care pot fi formate de-a lungul unei lungi cariere de implicare și succese în diverse situații, sunt doar mediatori între un impuls inițial pentru implicare și instanțe ulterioare de participare mai bine ambalate cultural. Sporirea gradului de implicare comunitară
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
relativă relaxare a opresiunii (1964-1974), au fost reintregrați unii dintre profesorii epurați în prima etapă a transformărilor „revoluționare”. Lipsa lor se resimțise din plin. Dar organele de partid țineau partea, în mod evident, celor nou-numiți, mai ales când erau și activiști de partid înflăcărați. Aceștia știau că sunt protejați și exercitau, în multe catedre, o veritabilă dictatură. Într-o ședință de partid, un tânăr lector, bine pregătit profesional, a obiectat împotriva indulgenței unui conducător de doctorat din facultate care admitea lucrări
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ceva nu era deloc pozitiv), au trebuit formate cadre care să răspândească dogmele comuniste. S-au înființat școli județene de partid, universitățile serale de partid și apoi cunoscuta universitate „ștefan Gheorghiu”. În toate aceste forme de îndoctrinare rapidă se instruiau activiști de partid și acele cadre ce urmau să țină cursurile de științe sociale în școli. Universitarii erau solicitați să învețe limba rusă și obligați să se aboneze la Scânteia. Au venit din „marea Uniune Sovietică” tot soiul de consilieri, specialiști
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
marile realizări obținute în toate domeniile. Mai târziu, în învățământul superior au luat naștere „cercurile de filosofie”, urmărind problemele filosofice specifice fiecărei specialități. ședințele de învățământ politic decurgeau mai mult sau mai puțin formal, după cum cel care conducea era un activist fervent sau un simplu sindicalist, comunist la fel de puțin convins ca și participanții. În tot cazul, trebuia ca fiecare să ia cuvântul. Să iei cuvîntul însemna să debitezi tot felul de aserțiuni dogmatice, care puteau fi completate de un alt coleg
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și funcționau cel mult în posturi de lector. În felul acesta apărea și obligația participării la ședințele de partid. ședințele nu erau numai numeroase, ci deseori erau și lungi, cerându-se ca multă lume să ia cuvântul. În felul acesta, activiștii își puteau justifica activitatea. Pentru a asigura contaminarea ideologică trainică, nu era vorba numai despre o propagandă continuă, ci au existat, de la început, mari restricții în ce privește cunoașterea „culturii burgheze” din trecutul nostru și a publicațiilor occidentale. Încă din 1946 a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
naștere echipe artistice, cenacluri literare, echipe sportive, între care aveau loc întâlniri și concursuri. De asemenea, se organizau unele excursii și vacanțe: se distribuiau bilete de odihnă la munte sau la mare. Acesta era un bun prilej pentru a recompensa activiștii asociației: ei aveau gratuități și prioritate. Ca întotdeauna în România, „relațiile” aveau și ele importanță. Pentru a forma o intelectualitate de tip nou, începând cu anul 1948 s-a acordat o mare atenție selectării candidaților la admitere. Se urmărea să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să electrizeze masa studențească, să trezească năzuința aprofundării problemelor, aflării unor noi soluții. și modelele de gândire critică erau stânjenite de colții dogmelor marxist-leniniste. În al treilea rând, partidul a exercitat continuu o presiune pentru slaba exigență la examene. Protejații activiștilor erau îndeosebi cei veniți cu bursele sfaturilor populare, care erau cei mai slabi (cu puține excepții). Activiștii, probabil datorită greutăților întâmpinate de ei în școală, erau totdeauna de partea elevilor și studenților. Încă din liceu, dacă o clasă avea rezultate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
critică erau stânjenite de colții dogmelor marxist-leniniste. În al treilea rând, partidul a exercitat continuu o presiune pentru slaba exigență la examene. Protejații activiștilor erau îndeosebi cei veniți cu bursele sfaturilor populare, care erau cei mai slabi (cu puține excepții). Activiștii, probabil datorită greutăților întâmpinate de ei în școală, erau totdeauna de partea elevilor și studenților. Încă din liceu, dacă o clasă avea rezultate slabe, vinovați erau profesorii care „n-au știut cum să predea lecțiile”. și erau pedepsiți să vină
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pregătire. Studenții se pregăteau pentru un examen doar în sesiune, deci puține zile, iar dacă erau respinși, li se aproba, peste câteva zile, reexaminarea și chiar rereexaminarea. Penibilă era situația când aveai la examen vreun fiu sau vreo fiică de activist. Îmi amintesc cele îndurate de un coleg al meu. S-a prezentat la examen fiica unui fost mare activist în ilegalitate, căreia nici nu-i trecea prin minte să învețe ceva. Enervat, examinatorul, tânăr bine pregătit și membru de partid
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aproba, peste câteva zile, reexaminarea și chiar rereexaminarea. Penibilă era situația când aveai la examen vreun fiu sau vreo fiică de activist. Îmi amintesc cele îndurate de un coleg al meu. S-a prezentat la examen fiica unui fost mare activist în ilegalitate, căreia nici nu-i trecea prin minte să învețe ceva. Enervat, examinatorul, tânăr bine pregătit și membru de partid, i-a pus nota 2. A urmat o întreagă odisee. Întâi s-au alarmat șeful de catedră și decanul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de partid, i-a pus nota 2. A urmat o întreagă odisee. Întâi s-au alarmat șeful de catedră și decanul, apoi a urmat chemarea la comitetul de partid pe universitate și la comitetul de partid pe centrul universitar. Toți activiștii se arătau îngroziți de consecințele posibile pentru instituție. În fine, s-a ajuns la organizația județeană de partid, unde examinatorul a fost pus față în față cu însuși celebrul personaj, tatăl fetei (un fost muncitor, evident fără nici o cultură). Argumentul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dădea 8,95, observând că este un „element șovăielnic” (de fapt, era doar fiu de intelectual). În felul acesta, respectivul adolescent era împiedicat să fie avantajat la repartiție. Repartiția absolvenților în producție era și ea prilej de inechități. De pildă, activiștii care conduseseră asociația studenților beneficiau de 50 de sutimi adăugate la media reală. Unii dintre cei cu medii bune erau recrutați din vreme de Securitate sau miliție. În privința celor reținuți în învățământul superior, nu media era criteriul hotărâtor, ci activitatea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
media reală. Unii dintre cei cu medii bune erau recrutați din vreme de Securitate sau miliție. În privința celor reținuți în învățământul superior, nu media era criteriul hotărâtor, ci activitatea politică din timpul studenției și originea socială. Erau preferați fiii de activiști sau ai unor ofițeri din Ministerul Afacerilor Interne. În concluzie la cele arătate mai sus, raportând-o la condițiile materiale existente în România comunistă, situația studențimii a fost mulțumitoare. Gratuitatea reală a învățământului, posibilitatea cazării într-un cămin și a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
anual, în fața secretariatului comitetului județean de partid, în cadrul acțiunii «Raportăm cu mândrie partidului rezultatele muncii noastre»”. Societatea superlativă în care părea că trăim năștea personaje pline de inițiativă și nu vom ști dacă unele nu erau fictive, creații ale servililor activiști. Oare ce face acum Rita Henț din Petrești, care-i îndemna toți pionierii din țară să învețe legătoria, specialitatea școlii ei, oferindu-se să împărtășească din experiența ei oricărui pionier entuziast la chemarea ei exaltată? Convivialitate și privacitate: oralitatea ca
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la țară, mediul din care provine subiectul, e din ce în ce mai grea, iar controlul asupra individului tinde să acapareze toate sferele vieții: credința religioasă, valorile, modalitățile de distracție. Liderii tradiționali ai satului, intelectualii (preoți, doctori, învățători) sunt înlocuiți cu o nouă categorie: activiști, practicanți zeloși ai noii ideologii. Învățătorii făceau contabilitatea la CAP („Lucram seara și până la 12 noaptea la plan, câte hectare de orez, câte de ovăz și unde nu corespundea cu realitatea raportam cifre fictive ca să le iasă lor planul”). Gospodăria
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Nu poți să schimbi mentalitatea acestor oameni care știau că ei n-au probleme, ei erau o mașinărie, știau că se duc la serviciu, au o bucată de pâine, rația ce se dădea atunci...”. Iar cei care-i controlau atunci („Activiștii, securiștii o duceau bine și atunci. știu eu că plecau cu portbgjajele pline cu vin, cu mâncare...”) și-au păstrat privilegiile, „o duc bine și acum”. Oricât de pilduitoare ar fi această viață închinată profesiei și muncii, insistența pe realizare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
niciodată aceste pierderi, după cum nu vom cunoaște nici numărul de decese provocate sau precipitate de subalimentația cronică, îndeosebi printre copii și persoane în vârstă”. Cartea lui Câmpeanu a fost scrisă în România anilor 1986-1987 și a circulat clandestin. Autorul, fost activist și membru al partidului din ilegalitate, constată cu amărăciune că „România devine sub Ceaușescu țara cel mai prost hrănită din Europa”. Industrializarea forțată a viciat paradigma dezvoltării, alimentarea producției a însemnat subalimentarea producătorilor, introducerea controlului indivizilor prin raționalizarea produselor și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
grave. O profesoară de chimie relatează cum o brigadieră, cu numai trei clase, incapabilă să pronunțe numele elementului chimic „azot”, reușește într-un singur an să ia diploma de opt clase. „Se trasase sarcina ca toți membrii de partid și activiștii să-și completeze studiile. Mulți au procedat atunci așa, cu ajutorul profesorilor, în urma indicațiilor.” O altă forma de evaziune era practica elevilor și studenților la munci agricole. O profesoară își amintește: „În timpul facultății am făcut practică doar trei zile la cules
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lucru... Eram obligați să mergem la defilare de 23 august, iar cei ce lipseau erau notați și apoi directorul îi lua la rost”. Mai mulți foști profesori ne relatează despre presiunea ce o exercitau cei ce girau sectorul de propagandă, activiștii, diferiții responsabili pe linie de partid, UTC, pionieri. Gardienii conștiinței vegheau ca gândurile și faptele să nu iasă din tiparul prescris. O profesoară, fostă directoare, spune: „Care era tactica acestor tovarăși? Să te simți vinovat... Întotdeauna trebuia să știi că
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
serveau cu colegii o felie de cozonac sau ciocneau un ou roșu. La botezuri sau cununii veneau cu toții la biserică”. Iar cei care, prin funcții, nu riscau să o facă în văzul lumii, chemau preotul acasă. Dar nimeni, fie el activist sau securist, nu renunța la botezul copiilor. Iată și un caz tragicomic: „Un activist de partid, foarte zelos, nu călcase niciodată pe la biserică, în timp ce doamna venea slujbă de slujbă... O prezență discretă, umilă. Soțul a lăsat cu limbă de moarte
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]