14,708 matches
-
Scout sau nu, va trebui să-i spun asta lui Fidorous. Cu aceste gânduri rostogolindu-mi-se prin minte, rupându-se, spărgându-se și schimonosindu-se în forme stranii, am început să mă scufund din starea de trezie în tăcerea adâncă a somnului. Am clipit și m-am ridicat în capul oaselor pe șezlongul de plastic sub umbrelă. Frecându-mi ochii somnoroși, mi-a plăcut felul în care aerul călduț și uscat îmi intră în gură și nas, evaporând umezeala. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dureroși și eu am tresărit pe creasta unui val mic. Lumea ideilor și sensurilor și conceptelor pe care o simțisem sub apă își pierdu claritatea acum, că scosesem capul la suprafață; acum nu era decât apă, toată rece, sărată și adâncă. M-am scufundată și am tresăltat pe altă crească, am auzit țipătul și uguitul pescărușilor, am simțit gustul și mirosul înțepător al valurilor. Soarele strălucea orbitor pe un nesfârșit cer albastru. În fața mea, oceanul fremăta kilometri după kilometri după kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
puțin de jumătate de oră, asta-i o idee veche și, prin urmare, are nevoie de întreținere, după cum m-am și așteptat. Oricât de puțin pare să vă intereseze, vă pot garanta amândurora că Orpheus e impenetrabilă. Așa că - o inspirație adâncă, o expirație prelungă - toată lumea la posturi, vă rog. Ultimul lucru de care aveam nevoie acum era o ceartă, așa că am făcut cum ne spusese: Scout urcă pe puntea superioară, eu am luat sulița și am verificat dacă firul lung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pline de rouă, am mers cu mașina în oraș, pe un șantier unde se construiește un centru de divertisment sau cinema, am scos pozele cu pești și negativele din plic și le-am aruncat una câte una într-un puț adânc și întunecat, săpat în pământ. Apoi m-am întors aici și-am început să împachetez și să fac curățenie. Ți-am dus de-aici toate lucrurile, Clee. Le-am dat, le-am trimis. Am crezut că așa e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Explozia făcu gaură în mare, forța presiunii aruncând tone de apă în sus și iscând un val violent și înalt, care mă ridică pe creasta lui, rostogolindu-mă, aruncându-mi picioarele peste cap și proiectându-mă în vâjâitul baritonal al adâncului albastru. Am revenit la suprafață icnind într-o lume fantomatică a ceței groase și-a stropilor de apă. Rămășițe de rechin și de barcă cădeau într-un ropot în jos, abia întrevăzute în ceață, o ploaie de meteoriți a umbrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cade puful de pe dînșii, sé nu poaté face nici o cușmé! Un soare verde s-a lésat peste Sophie, luminînd casele din jur. Un soare digital și pervers cu umezealé deschidea ușile vecinilor și pétrundea cu unghiile că Într-un buzunar adînc. N-ar fi gésit nimic decît un ban. Un ban ieșit din uz, o rublé mare de fier uitaté acolo și devalorizaté odaté cu céderea Uniunii Sovietice. 2 - Tu, Edmundîci, se vede cé nu posezi sensul cuvintelor. Sé-ți dau dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
din secolul 20, 440 pagini, Editura Univers, 1981; Patru generații sub același acoperiș, roman modern de Lao She, 608 pagini, Editura Militară, 1983; Piersica de Primăvară, antologie a 20 de nuvele din secolul 20, 460 pagini, Editura Univers, 1983; Lacul adânc, nuvele de scriitorul contemporan Wang Meng, 288 pagini, Editura Cartea Românească, 1984; O viață, roman modern de Ye Shengtao, 336 pagini, Editura Univers, 1985; Cartea poemelor, culegere de poezie populară și cultă întocmită de Confucius în secolul 5 îHr, colecția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
zonelor de risc și pentru a construi chestionarul de control intern (CCI). Responsabilul funcției va întocmi o listă cu subactivitățile sale, în mod secvențial pe cât posibil. Gradul de detaliere rămâne la alegerea responsabilului, dar cu cât diviziunea va fi mai adâncă, cu atât activitatea de control intern implementată va fi mai riguroasă și mai eficace. Exemplu: Divizarea în subactivități pentru activitatea - plata salariilor la instituțiile publice cuprinde: i) întocmirea documentelor pentru angajare; ii) stabilirea elementelor de natura salarială; iii) înscrierea în
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
păcat. Pletele albe, năvalnice și le prinsese la spate, în codiță. Era atît de irezistibil în cruzime și joc, în nepăsare și suferință. Cristoase, felul cum își trăia bucuria! Frumos ridat, cu bărbie despicată (ca a lui Beethoven!) și cute adînci în jurul gurii, cutele în genul amar, care zăpăcesc fetele de cinșpe ani. A fost de patru ori divorțat, dar însurat niciodată. Eu am rămas femeie de serviciu. Da, femeie de serviciu, dar în viața lui. Nu și în moartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de presupus că și-a săpat groapă în stratul de cimbru, spre disperarea domnului Ionel, care are grădina în grijă. Pe seceta asta nu-i chip altfel. Vrei să-ți sap și ție una? Pot s-o fac suficient de adîncă. Lipăie cafeaua din farfurioara mea, cu un reproș: Biscuitul unde-i? Domnul Ionel e scandalizat de cîte ori vede scena. "Ghiauru' ista di cîni bé și café?" Bea. Își cere cafeaua, patru lingurițe măsurate, punîndu-și laba uriașă pe genunchiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mereu alături cu tema? Arată ca Mei Gibson în Hamlet cînd jausenizează". "Știi care-i culmea ipocriziei? mă testează el. După ce moare cel pe care l-ai vrut redus la neant, dai anunț la ziar că i-ai primit "cu adîncă durere vestea plecării în lumea celor drepți". Te mai costă cîteva mii, da-l numești pe răposat "intelectual cu rafinament" și-i urezi să-i fie țărîna ușoară, după ce i-ai dorit greul pămîntului. L-ai bifat și pe ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
băcăuan își exprima cam așa sentimentul: "Ard ca Jan Pálach, mistuit de viu, în focul..." Or, protestatarul Jan Pálach devenise tot peste noapte, ca și onirismul, indezirabil. Suficientul Mistrie, insuficient informat, își făcuse din nou apariția în coloanele revistei, în adînca înțelegere a realismului socialist. Și reportajele lui Gil Briceag, Cristoase! Despre Roman-oraș deschis ca un solar, despre Fălticeni sau Florența nordului, despre pescarii din Deltă, "consumați de aceeași patimă: supunerea naturii". Îl găsea în satul Vărsătura pe un Posdîrcă. Posdîrcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Vestimentația ei vaporoasă și dantelată era în consens cu firea ei deschisă și exuberantă; zâmbea întruna și se bucura de orice i se ivea în cale, ca și cum l-ar fi descoperit întâia oară, și fiecare zâmbet al ei închidea o adâncă și imposibilă suferință. Era însoțită de două fete mai tinere, pe care le-a cunoscut întâmplător, cutreierând aceleași nesfârșite drumuri. Eugenia s-a alăturat benefic naturii melancolice și pesimiste a fetei ce a fost până în Ouro Prietro să-l întâlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
preferat să fii tu primul care te uiți la el, și nu invers, sau să-l privești într-o oglindă. Desigur, puterile lui sunt foarte limitate, dar, așa cum te cunosc eu, este mai bine să-l eviți. Fac o plecăciune adâncă în fața Vasiliscului. Pe cap poartă o coroană jackard, negru cu auriu, ce imită pielea de boa și mișcă apos din ochii lui mari și verzi fără sprâncene. Îmi întinde o gheară de cocoș și se prezintă ceremonios: Bazilikos, văr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
coroană de sârmă pe cap. Alături, în dreapta mea, îl recunosc pe furnicoiul vătaf, ce purta o armură metalică, cu zale argintii. Ținuta lui dreaptă și harnașamentul dădeau impresia de un înalt grad cavaleresc. A arătat spre mine, făcând o plecăciune adâncă în fața împărătesei. Spune, care ți-e dorința?! tună ea lovind cu sceptrul nestemat în podeaua de marmură roșie. Nu știu să am vreo dorință! răspund în timp ce măsuram cu privirea sala uriașă a tronului cu pereții bordați cu catifea neagră încrustată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în ani, disponibilitățile ei erotico-afective au rămas aceleași, cablate pe același bărbat. Inocența și-o manifesta la fel de strident și stânjenitor, încât lăsa senzația că e cea mai veselă și fericită ființă din lume. Veselia ei permanentă dădea impresia de un adânc atribut al firii, ce survenea chiar și în timpul stărilor prelungite de marasm. De altfel, Tanti Eugenia era cunoscută pentru trecerile ei rapide și inexplicabile de la o stare de euforie exuberantă la plâns patologic. Cu toate acestea, trecea drept o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de somnifere, cam cât și-a calculat ea că ar fi necesar pentru ca de data asta să n-o mai poată trezi niciun coșmar; se întinde pe patul din dormitorul sumbru, fără umbrelă, trage perdelele și închide ochii. O liniște adâncă și o presiune de abis se lasă în urechile ei, o stare plăcută de lâncezeală se ridică din tălpi, îi cuprinde gleznele, genunchii, coapsele, ca o mângâiere. Din toate colțurile camerei se ridică lent umbrele colorate, ca meduzele la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
animal. În aceeași zi l-am văzut pe Moș Crăciun. Survola în cercuri deasupra lor într-o sanie trasă de doi reni. Renii s-au oprit la marginea terasei și Moș Crăciun a sărit sprințar din sanie, a făcut o adâncă plecăciune și a început să descarce niște cutii mari și pătrățoase, înveșmântate în hârtii lucitoare împodobite cu funde. Cei cinci omuleți s-au ridicat pe rând de pe bancă și, în ciuda hainelor sofisticate, păreau mai mult ca oricând niște copii. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
viață. Aș vrea, ca și altădată Nerval, "să revărs visul în lumea reală". Nu e nimic mai neliniștitor decât diminețile ce se sparg în deplina uitare și efasare a viselor de peste noapte, pe care le împingem conștiincios către acele zone adânci și obscure ale conștiinței și le ascundem de teama recunoașterii semnelor din viețile trăite peste noapte. Aparent, îmi plac visele în care pretind că nu recunosc persoanele ce mă înconjoară sau, dacă le cunosc, ele nu fac, desigur, obiectul trăirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
operații spirituale pe tine, ele pot genera stări de amețeală sau leșin. În timp ce apa foarte rece a cascadei îți biciuiește trupul gol, nu resimți acel disconfort sau frigiditate pe care ți-o aduce un duș rece, ci, dimpotrivă, o senzație adâncă de penetrare și desfătare îți străbate tot trupul alături de o puternică experiență luminoasă. Mai ales la orele matinale, de multe ori, tubul sau conul de lumină ce învăluie cascada este dens ca o ceață sau mai degrabă o spumă, asemănător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
univers. Dacă e năprasnică sau iluminată și ne lovește ca o revelație, o respingem brutal dintr-o reacție de apărare; ne protejăm de strivirea ei sau suntem copleșiți de regretul, deja instituit, al imposibilității reiterării ei. Desigur, protecția presupune o adâncă suferință, căci prin eliberare, adică prin pierderea fericirii, ne provocăm implicit disperare, marasm sau stări imposibile de conștiință. Dacă încercăm s-o reținem și s-o prelungim, ea devine atât de subțire și de materială, încât n-o mai recunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Aceleași trăiri și aceleași sentimente cu ale autorului, aceleași locuri și miresme, aceleași conflicte, iubiri și răzbunări aprige, spuse însă într-un mod stufos și complicat, ca un ghem compact, căruia nu-i poți găsi capătul firului decât scotocindu-ți adânc memoria. Și asta se află doar la îndemâna unui brăilean. Și atunci, te încearcă un soi mulțumire. Dacă așa văd lucrurile, atunci cu ce anume avem de-a face în ceea ce ne oferă Dan Moldoveanu? Cu foarte multe din toate. Elemente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fetelor respinse evident de austerele lor gusturi estetizate pe crterii de cultură, sensibilitate și profunzime, caracteristice geniului și nu pentru niște fufe cu paie în cap visându-se penetrate cu același extaz cu care asceții gândeau raiul cufundați într-o adâncă depresie, specifică Eclesiastului, care vedea lumea ca pe o uriașă deșertăciune. Așa că Brăila neintrând în criteriile lor valorice, aveau să le caute pe alte meleaguri, dispărând pentru totdeauna. Mai sunt însă zvonuri a căror veridicitate se situează în sfera imposibilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
deși prolixă, asupra existenței. A jongla cu termeni care aveau să fie inventați peste 50 de ani, cu ferocitatea disecării în filigran a nonexistenței, ca esență a cauzei și nu ca rezultat al efectului, greu de înțeles pentru cei mai adânci filosofi ai absurdului, ușor de priceput pentru contabilii consubstanțialității din Lumile Superioare, ne făcea să-l privim pe Nilă ca pe o statuie impunătoare a scrisului românesc, deja prezent în cărțile de literatură, fondator al romanului revoluționar, înglobând în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nu reacționă nici la asta. Pipăii pulsul individului și avui confirmarea a ceea ce știam deja. După ce cunoști că cineva e mort? Nu sunt medic, dar de fiecare dată când m-am aflat în prezența unui mort, m-a încercat o adâncă stinghereală, sentimentul unei lipse de pudoare insuportabile. Mereu dorința de a spune: „Ei haideți, domnule, ce purtare! Veniți-vă în fire! Dacă toată lumea ar face ca dumneavoastră!” Când îl cunoști pe defunct, este și mai rău: „Nu-ți stă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]