3,955 matches
-
care devine germen În aceste cazuri. Dar, În egală măsură, e cu neputință, fără această sondare prealabilă a sinelui, să fii atent la tine, În cele mai intime ecouri care ne leagă de fiecare operă și ale cărei rădăcini sunt adâncite În istoria noastră. Căci această Întâlnire cu cărțile necitite va fi cu atât mai bogată - și posibil de Împărtășit cu ceilalți - cu cât cel care o trăiește va găsi În inspirație ce are el mai profund. Această atenție acordată textelor
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
căruia oamenii Îi rup, din lăcomie, crengile; astfel, el nu poate să-și Împlinească, până la capăt, anii rodirii, murind Înainte de vreme.) Cine știe totul nu știe nimic. (Persoana care pretinde că știe totul are, În realitate, ignoranța faptului că, pe măsură ce adâncim cunoașterea, aceasta se complică, implicând tot mai multe posibilități de explicație.) Proverbul Își are originea În reflecția lui Socrate: „Tot ce știu este că nu știu nimic”. „A ști totul este un vis de om tânăr. Astăzi, pasiunea mea este
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
este trează conștiința ce ține de sistemul cerebral, omul are toate șansele să se prezinte ca o ființă rațională și responsabilă; când dominatoare devine conștiința sistemului ganglionar, omul e mai intuitiv, dar și mai senzual, mai pasional. Μ Pe măsură ce omul adâncește și lărgește aria contrariilor (de tipul: bine - rău; frumos - urât, adevărat - fals etc.), el Își dezvoltă și capacitatea liberului arbitru, care-l face să opteze În cunoștință de cauză (și nu doar pe bază de intuiție sau de instinct). Efortul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ultimul capitol din lucrare. Bogăția și profunzimea ideilor lui Drucker sunt cu mult mai mari decât am reușit noi să le schițăm în cele de mai sus. Este de reținut faptul că multe dintre aceste idei au fost dezvoltate și adâncite de însuși Drucker în celelalte lucrări publicate ulterior. Astfel, managementul prin obiective este îmbogățit cu managementul pentru rezultate (Managing for results, 1964); cele cinci activități ale managerului sunt îmbogățite cu alte cinci activități (drămuirea timpului; aportul personal la bunul mers
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
care: Gânduri fără suferință, Ardealul mumă, precum și O simplă lămurire a redacției:„Este timpul acesta, al lui 1940, timp al războiului, care, în măsura în care e războiul altora, nu ne poate înstrăina de drama românească, iar în măsura în care e și al nostru, ne adâncește în ea.” I.H.
ADSUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285194_a_286523]
-
istoriei sale, Pă mântul și-a modificat mult relieful, datorită apei libere sau captive în rocile primare. Sub influența atmosferei terestre, apa a erodat (prin succesiunile îngheț - dezgheț, rece - fierbinte, ploaie - secetă) și corodat chimic rocile, transportându-le din munți, adâncind unele văi și umplând alte văi în drumul său spre mare. Marele Canion, rezultat al acțiunii erozive și corozive a apei Apa este, cu siguranță, substanța chimică cea mai familiară nouă și de aceea proprietățile ei ne par firești. Vom
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
limbaj adecvat. Schițele din Intrare liberă sunt pline de drame mici, compuse cinematografic, ușor exasperante. Prozatoarea mânuiește perfect procedeele optzeciste, dar fără obișnuitele comentarii ironice, ci cu îndrăzneala, patetism și „inhibiție controlată”. Contactul cu o lume depreciata și rea se adâncește în imagini pătimașe, violente, nevrotice. Romanul-manuscris Neputința, tradus în franceză cu titlul S’îl est défendu de pleurer (1988), este un pamflet-invectivă, fără o deosebită valoare estetică. M. figurează cu o suită de poeme (Stop-cadru) în volumul colectiv Unsprezece poeți
MAILAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287957_a_289286]
-
lirică Dincolo de Paradis (1989). Apar aici temele sale esențiale, precum transfigurarea prin poezie spre a ajunge pe „planeta lui Novalis” sau iubirea, văzută ca altă cale de acces spre esențe, trecând lumii „transparențele poetului”. Impactul psihologic al strămutării în Israel adâncește și conferă textului poetic noi valențe. Volumele Intermezzo (1992) și Revolta sângelui (1992) o situează în câmpul stilistic al postmodernismului. Autoarea renunță la accentele romantice anterioare în favoarea autoironiei și a distanțării de civilizația ce alienează. Deși mai crede că „fiecare
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
ale autorului, care intuiește valoarea operei ce urma să fie scrisă de Eliade. Ca romancier, M. debutează în 1935 cu Rabbi Haies Reful, urmat de Tezaur bolnav (1936), Moartea nimănui (1939) și Domnița Ralu Caragea (1939). Dualitatea conștiinței, luciditatea interogațiilor, adâncind prăpastia dintre eurile care locuiesc ființa umană, sunt tot atâtea „fapte” care structurează subiectul romanelor, înscriindu-se între coordonatele experimentalismului, ale autenticismului din anii ’30-’40. În Rabbi Haies Reful, personalitatea protagonistului se reflectă dual prin perspectiva din care este
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
Cătălina și Tomiris), precum și dintr-un spațiu adecvat (numit Sara pe deal, Locus amoenus și Sfera). Perspectiva diacronică, dedusă din investigarea antumelor și a postumelor, urmărește să acrediteze ideea că Eminescu s-a desprins de experiența conjuncturală și s-a adâncit în cunoașterea ființei proprii, realizată printr-o recuzare totală a cotidianului. Preluând unele elemente din eminescologia anterioară, studiul le întregește printr-o interpretare proprie, deseori în contradicție cu locurile comune, deoarece exegetul are mereu în vedere gândirea poetică, și nu
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
și, În cele din urmă, pentru colectivizare (după moartea lui Lenin) și chiar și acel spirit extrem-modernist ce va determina enorme proiecte de colonizare, precum inițiativa lui Hrușciov de populare a pământurilor virgine. În același timp, ideile lui Lenin au adânci rădăcini rusești. Ele se Încadrează În aceeași categorie cu proiectul de construire a Sankt Petersburgului lui Petru cel Mare și cu enormele cazărmi militare model Înființate de Alexei Arakceev sub patronajul lui Alexandru I, la Începutul secolului al XIX-lea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
se fac simțite o maturizare, o tot mai bună cunoaștere lirică de sine. Lucid și exigent, așa cum îl arată și cele două selecții personale, Tabloul singuraticului (1979) și Coridorul (1989), poetul știe să-și delimiteze temele obsesive, să rămână fidel, adâncindu-le numai, unei atitudini existențialiste și unei voci care ajunge să fie, dacă nu puternică, oricum limpede și recognoscibilă. Tonalitatea poeziei devine acum esențialmente elegiacă. Un plâns subteran, discret, cu sporadice irumperi exclamative, răzbate din adâncul poemelor, care încep uneori
IOANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
religiilor și mitologiilor, în funcție de care poate fi descris universul imaginar al poetului. Până în acel moment, nimeni nu încercase în stilistica românească reunirea tipurilor de demers ale lui Leo Spitzer cu sugestiile psihanalitice ale metaforelor obsedante ale lui Charles Mauron. I. adâncește până la ultimele nuanțe analiza limbajului eminescian, cuvânt cu cuvânt și sintagmă cu sintagmă, întotdeauna însă în raport cu gândirea poetului. SCRIERI: Limbajul poetic eminescian, Iași, 1979; Curs de stilistica limbii române, Iași, 1984; Structura stilistică a limbii române contemporane, București, 1986; Lingvistica-Poetica-Stilistica
IRIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287617_a_288946]
-
explicațiilor cu privire la politica internațional) la nivel național, sau la altele mai joase, nu pot fi luate drept probe care s) indice c) toate teoriile reducționiste ale politicii internaționale se vor dovedi defectuoase. Îndoielile cu privire la suficientă abord)rilor reducționiste s-ar adânci dac), unul câte unul, astfel de demersuri ar fi testate și g)site a fi inadecvate. Chiar și așa, nu am avea nici un motiv constrâng)tor s) nu mai sper)m c) urm)toarea încercare va conduce c)tre o
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
țară pentru a ține conferințe, apără interesele naționale ale României în presa britanică, este ales în 1929 membru de onoare al Academiei Române și este decorat cu Ordinul Coroana României și cu medalia Bene Merenti pentru merite literare. Pe măsură ce s-a adâncit în studiile ebraice, G. a abandonat teoria Fraților Grimm despre originea mitologică a basmelor populare și a preluat teoria indianistă a lui Theodor Benfey, căreia îi adaugă câteva note personale, evidente în lucrarea Literatura populară română, apreciată de mari învățați
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
faptul că actul prin care subiectul istoriei este determinat și legitimat poartă numele unei figuri retorice fundamentale, translatio imperii ștransfer - sau: trop, metaforă - al puteriiț. „Transferurile”, funcțiile metaforice joacă Încă o dată un rol esențial aici. ș...ț Cu cât se adâncește criza legitimării, cu atât se accentuează recursul la metafore retorice - istoria nu se naște din inerție, ci mai degrabă din greutatea cu care Îndeplinim caracteristicile pe care le desemnăm subiectului istoric 1. Alternativa lui Blumenberg la imperativul poststructuralist against interpretation
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o lege a identității (ce sunt eu, ce-mi spune despre mine fericita trecere a calului, ce-mi binevestește?). Și totul, toată această lentă desfășurare a Întrebărilor (pe care textul acesta - deja grav, deja deschis unei uriașe dezvoltări - le va adânci căutând să le Împlinească În povestiri despre om și fenomenologii ale spiritului) pornește de la un semn, o urmă, o adâncire În pământ a unei potcoave ce a fost acolo. Și astfel a unui cal pe care această potcoavă, la rândul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu aveau încă publicul necesar. După această dată, și mai ales către sfârșitul secolului, F. pierde teren în fața unor gazete sau reviste cu o arie de preocupări mai restrânsă, dar tocmai prin aceasta cu mult mai multe posibilități de a adânci subiectele tratate („Orientul latin”, „Tribuna”, „Luceafărul”). Alături de Iosif Vulcan, la rubricile de cultură generală ale revistei au colaborat, în decursul timpului, învățați și publiciști din toate provinciile românești, între care G. Barițiu, Timotei Cipariu, Al. Papiu-Ilarian, Al. Roman, Nicolae și
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
tema” - poate unică - a poeziei, pe care autoarea o acordează obsesiv și insistent, uneori împotriva amatorilor de „scamatorii [...] orientale”: „se înalță, din întuneric, o umbră./ pe treptele mele roșii se ascund niște umbre./ pe ușa de piatră din cameră se adâncește o umbră” (De ce să vorbim). Numai că asumarea modelului echivalează cu trădarea lui și, spre deosebire de Bacovia, M. rezistă tentațiilor „plumbului”, obligând neantul ca, înainte de a-i lua în posesie ființa, să ducă un lung război de uzură. O luptă inegală
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
magia ,,albă” a inimii și a spiritului. El acceptă ,,numai împreună viața și moartea.../ ulciorul cu apa lui,/ sabia cu teaca ei” (Eu și Victor Valeriu Martinescu). Paginile sale rămân prețioase tocmai prin ,,sinceritatea subiectivă” cu care își expune ,,veninurile”, adâncindu-se până la percepția straturilor obscure. Totuși, urmărita ,,prezență de intensitate” a sufletului, ca și vivacitatea revoltei împotriva tuturor formelor care îl încorsetează și îl oprimă pe om, cu greu își păstrează forța în angrenajul eteroclit al comunicării fără frontiere, cu
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
artistice transcendente, văzute de G. ca perpetuări ale unui ideal „al rasei sau al epocii”. Urmare a acestei teorii matematice a formei, lucrarea Le Nombre d’or. Rites et rythmes pythagoriciens dans le développement de la civilisation occidentale (I-II, 1931) adâncește studiul corespondențelor de formă și ritm între viață și materie (cu detalii despre ritmul proporțiilor din trupul omenesc), teoria traseelor arhitectonice (egiptene, grecești, gotice), cu implicații în ritmul gotic și în relațiile dintre ritmuri, rituri și magie; de asemenea, este
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
autorul Clăcașilor de obicei tremurătoare, cum sunt cuvintele gâtuite de emoție. Mișcarea aceasta sacadată, pâlpâitoare, caracteristică și naturii („În oftat se-ndoaie fagii / Tremură în crâng alunii”; „Primăvară, primăvară, / Tremură luna bălașe...”), recurge la o veritabilă tehnică impresionistă. Pătimirea seculară adâncește în suflete iubirea de glie, de trecut, de libertate, dar și ura contra opresorului. „Sunt rodul dragostei și-al urii” - spune poetul, întorcându-se la sursa reacțiilor care, fără să excludă sentimentul de jale, îl depășesc cel puțin printr-o
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
cu poezie în „Utunk” (1958), fiind prezentă cu versuri, traduceri, cronici teatrale, recenzii, schițe și reportaje în „Igaz Szó”, „Utunk”, „Elöre”, „Új Élet”, „Korunk”, „Művelödés”, „Astra”, „Convorbiri literare”, „Cronica” ș.a. Conform tradițiilor brașovene, prin traducerile pe care le face L. adâncește relațiile literare româno-maghiaro-germane. Astfel, publică în presă tălmăciri în limba română din poezia lui Radnóti Miklós, Juhász Gyula, Szabó Lörinc, Garai Gábor, Nemes Nagy Ágnes, Juhász Ferenc. Din literatura română traduce în egală măsură proză și poezie. Poezia lui Anghel
LENDVAY Éva (24.VI.1935. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287776_a_289105]
-
cimiliturile și ghicitorile populare, dar și, poate, „poemele într-un vers” ale lui Ion Pillat. Alunecările în manierism și chiar în artificiu, semnalate de unii critici, nu vor fi scăpat nici poetului, care în Cartea stihurilor și Carte de cruciat adâncește filonul religios (Hram la Putna) și dă expresie unor trăiri noi, în special sentimentului acut al „marii treceri”, proiectat pe fundalul sumbru al războiului. La distanță de câteva decenii, Cântece și distihuri relevă același pastelist, acum într-o expresie epurată
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
a membrilor ei, chiar cu generații în urmă. Terapia va urmări deci identificarea unor raporturi și mecanisme patogene din trecut, conștientizarea lor la nivelul pacienților și compensarea lor într-un fel sau altul. Respectivele au în comun următoarele modele: au adânci rădăcini psihanalitice (raportul conștient-inconștient, rolul emoționalului, mecanismele de apărare etc.); importanța acordată dezvoltării și diferențierii individuale; față de toate celelalte abordări, terapia este de lungă durată, iar rolul terapeutului este mai pasiv. Variantele diacronice pot fi grupate în două modele principale
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]