5,887 matches
-
dintre vocabule, sicilianul a utilizat enjambamentul că figură de stil predilecta. Reperându-l și în versurile autorului romantic, unde este utilizat cu o frecvență deloc neglijabila, s-a văzut că ambii autori scindează cu precădere grupurile nominale formate dintr-un adjectiv antepus și un substantiv. Dintre adjectivele separate de substantivul regent în versuri diferite a ieșit în evidență antico, ce face parte și din seria lexicala a cuvintelor vagi. Această constatare, precum și preferință ambilor scriitori pentru antichitate au făcut necesară analiza
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
că figură de stil predilecta. Reperându-l și în versurile autorului romantic, unde este utilizat cu o frecvență deloc neglijabila, s-a văzut că ambii autori scindează cu precădere grupurile nominale formate dintr-un adjectiv antepus și un substantiv. Dintre adjectivele separate de substantivul regent în versuri diferite a ieșit în evidență antico, ce face parte și din seria lexicala a cuvintelor vagi. Această constatare, precum și preferință ambilor scriitori pentru antichitate au făcut necesară analiza paralelă a contextelor în care apare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
separate de substantivul regent în versuri diferite a ieșit în evidență antico, ce face parte și din seria lexicala a cuvintelor vagi. Această constatare, precum și preferință ambilor scriitori pentru antichitate au făcut necesară analiza paralelă a contextelor în care apare adjectivul antico. Am observat că epitetele în oglindă: antică voce (Quasimodo) voce antică (Leopardi), prin intermediul cărora trecutul este readus în prezent, confirmă ascendentă leopardiană a sintagmei poetului ermetic. Același termen, plasat în imediata apropiere a unor motive auditive, ne-a prilejuit
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fiecare dată, fericite reelaborări. În cazul de față diferența fundamentală dintre viziunea celor doi constă în subiectul ce experimentează trezirea: unul preferând eul poetic, celălalt, generalizând, omul. Tributul acestei idei quasimodiene datorat Canturilor este confirmat și scos în evidență de adjectivul ignoto, pus în valoare prin modificarea topicii firești, prin hiperbat; în vreme ce scriitorul sicilian îi acordă acestuia greutate prin plasarea la început de vers, de exemplu în Forme de arbori chinuite, în Imn Patriarhilor autorul romantic îl plasează la final de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ordin statistic reflectă o componentă din plan semantic: drama confruntării lumină-întuneric (Irimia: 2012, 197). Dacă reputatul eminescolog și specialist în stilistică urmărea în poezie jocul umbrei, între lumină și întuneric, sugestii furnizate de statistică pentru proza antumă (și plecând de la adjectivul de proveniență participială afumați), propunem ca hotare ale parcursului nostru neculorile. Frecvența lor absolută (numărul de apariții în text) în operele epice publicate oferă un raport favorabil pentru alb: alb/negru 79/55. Diferența dintre frecvențele absolute ale lui alb
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
grecești, pline de învățătură bizantină;...(Eminescu: 2011, II, 37). Cărți vechi dormeau. Cum somnul este adevărata realitate, cărțile au pătruns primele în spațiul obiectiv-oniric revelat. Trebuie semnalat debutul altor două serii intratextuale. Prima (S3) este deschisă din nou de un adjectiv de proveniență participială 15, painjinit. Tabloul încăperii cu aer monahal oferă hipo textul pentru imaginea pânzei de păianjen, pe care o vom reîntâlni de multe ori în Sărmanul Dionis. De reținut este faptul că, în această primă ipostaziere intratextuală, termenul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o paranteză, care oferă justificarea filosofică a procesului (de/re)materializării. Portretul zugrăvit în ulei se poate vedea de aproape, cu detalii relevante sau nu pentru momentul inițierii, însă, în orice caz, cu o risipă de epitete, toate exprimate prin adjective propriu-zise, ceea ce sugerează o înfățișare arhetipală, dată, nu făcută. Umbra cugetă și Dan are acces la istorisirile ei, ceea ce reprezintă o etapă de trecere de la "părea că o întreabă cugetând...părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate" la "Bună
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
afumați" deoarece, într-un exercițiu de vizualizare a galaxiei, acest nucleu este mai pregnant decât ferestrele, care apar mai degrabă gravitând semantic în jurul nucleului prim decât constituind un nucleu în sine. 15 Dumitru Irimia insistă asupra perspectivei dinamice dezvoltate de adjectivele provenind din participii verbale. "Valoarea lor expresivă se accentuează în construcțiile în care, prin planul lor semantic, adjectivele sugerează existența unor cauze, agenți etc." (Irimia: 2012, 72). În contextul nuvelei a cărei lectură propunem, colț [...] painjinit exprimă nu atât vechimea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mai degrabă gravitând semantic în jurul nucleului prim decât constituind un nucleu în sine. 15 Dumitru Irimia insistă asupra perspectivei dinamice dezvoltate de adjectivele provenind din participii verbale. "Valoarea lor expresivă se accentuează în construcțiile în care, prin planul lor semantic, adjectivele sugerează existența unor cauze, agenți etc." (Irimia: 2012, 72). În contextul nuvelei a cărei lectură propunem, colț [...] painjinit exprimă nu atât vechimea, cât învechirea ca o invitație adresată lectorului de a participa la spectacolul eroziunii și al desubstanțializării. După căderea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
bătrânului timp, sună de 12 ori din limba sa de metal, spre a da lumei, ce nu-l asculta, samă că se scursese a 12-a oară a nopții. Dionis se porni spre casă.] (p.36). 36 Prin polarizare semantică, adjectivul înseamnă și înalt, și adânc. În actualizările verticalității magice descrise de acest termen în proza eminesciană, direcțiile sunt interșanjabile în context (înălțimea poate fi înlocuită de adâncime și invers pe un ax albastru). 37 François Rastier "Glossaire", Sémantique et recherches
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și originalității limbajului poetic, urmărind, în analiza sa, nivelul fonematic (particularități fonetice, rima, organizarea strofei), nivelul lexico-semantic ( particularități lexicale arhaisme, regionalisem și termeni populari, neologisme, derivarea cu prefixe și sufixe), particularități semantice (omonime, sinonime, antonime), nivelul morfosintactic (particularități morfologice substantivul, adjectivul și pronumele, verbul), particularități sintactice apoziția, elipsa, propozițiile enunțiative simple sau dezvoltate, propozițiile exclamative și interogative), nivelul stilistic (epitetul, comparația, personificarea, metafora), particularități și similitudini. Autoarea oferă, astfel, o analiză pe volume de poezie, urmată, de una pe niveluri de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Iar mesajul este zbaterea, adică încercarea de renaștere a spiritului din propria cenușă, pentru că pasărea tăiată pare să aibă aceleași proprietăți ca acelea ale păsării mitice Phoenix (autoincendierea periodică și regenerarea din propria cenușă ca formă de reproducere)172. Utilizarea adjectivului participial tăiată cu sens pasiv notează faptul că incendierea, deci moartea, nu se face ca act deliberat, de această dată, ci este impusă. Într-o notă clasică de interpretare, Alex Ștefănescu realizează o analiză stilistică a acestui poem, reprezentativ, de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă/ Încolăcindu-se printre gratii?)./ Singurul lucru/ De care suntem ferite/ (Sau poate private)/ E fuga" (Delimitări). Tot aici, cu puternic efect stilistic sunt adverbele de negație nici, repetate asurzitor, dar și adjectivele cu valoare de superlativ absolut (întreg, totul), venite în completarea realității dureros-apocaliptice. În Delimitări, nazala dentală n este înlocuită cu oclusiva dentală sonoră dură d: "Eu cred că suntem un popor vegetal,/ De unde altfel liniștea/ În care așteptăm desfrunzirea?/ De unde
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
literare desemnează de obicei instanța creatoare înțeleasă în dublu sens, ca efect de text și ca efect de lectură prin sintagme de tipul "imaginea autorului", "figura autorului", anunță totuși o viziune originală, prin modalizarea punctului de vedere asupra autorului cu ajutorul adjectivului interior, care plasează centrul de interes al actului critic în planul interiorității, al sufletescului. Pe lângă această serie cvasi sinonimică circumscrise unei perspective "clasice" în legătură cu duplicarea textuală a instanței creatoare, întâlnim, în scrierile Elvirei Sorohan, o altă categorie de "imagini" care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de primii autori ai tragediilor sale122." Luînd drept obiect de studiu apariția, răspîndirea și căderea comunismului, Furet încearcă să înțeleagă, după cum spune el însuși, forța unei mitologii politice. "Întîmplător", "neprevăzut", "improbabil", "misterios", "discontinuitate", "ceva cu totul nou", "enigmatic". Frecvența acestor adjective, substantive și expresii pare să confirme caracterul nedeterminist al demersului istoricului: "Departe de a fi o repetiție, octombrie 1917 este ceva cu totul nou"; "Bolșevismul, stăpîn întîmplător și fragil al Imperiului țarilor din toamna lui 1917..."; Ceea ce l-a adus
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cînd vorbim despre realitate economică, socială, culturală. Iată a doua frază din cartea lui Searle: "Pînă la structura informală cea mai vastă, caracteristicile fundamentale ale acestei lumi sunt descrise de fizică, chimie și alte științe ale naturii." Așa cum o arată adjectivul "fundamentale", a exersa modul M1 de a fi în lume înseamnă a crede că în lume există fundamente, a încerca să le cunoști. Înseamnă a crede că realitățile fizice, chimice, biologice sunt fundamentele ultime ale lumii. Acestora considerate principale, li
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Revoluției franceze, ce fel de posibil transmite disciplina istorie tinerilor francezi?) o civilizație (am studiat posibilele și imposibilele lumii aztece). Nu există ceva ce este posibil și ceva ce este imposibil. Există posibilele mele, imposibilele mele; posibilele noastre, imposibilele noastre. Adjectivul posesiv schimbă cu totul perspectiva. Altfel spus, posibil și imposibil nu există decît "pentru sine", adică pentru o lume dată (o persoană, o familie, o întreprindere, un popor, o civilizație). Prin abordarea ei globală și transversală, această teorie a umanului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
idei dormitînde în mentalul ei arhaic. Lui Grainville îi place barocul. În cuvînt, în artă (descrierea uluitoarei opere căreia romanul îi datorează titlul amintește de cele mai bune pagini din Atelierul pictorului), în viață ; peste tot, plouă cu nori de adjective, tună caractere pasionale și fulgeră explozii senzoriale. Imaginarul său lingvistic pare inepuizabil. De fapt, Grainville pune la treabă vocabularul cu patima vorace a unui Pantagruel. Nu e nevoie să-l citești cu dicționarul la căpătîi, nu are acel snobism prețios
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
99, la fel cum nu i se pare a fi un concept teoretic, care să dețină legi, ci mai degrabă putem vorbi despre o logică și o ideologie a modernității, cu o serie de caracteristici specifice. Remarcând faptul că istoria adjectivului "modern" este mult mai lungă decât cea a modernității, Baudrillard subliniază importanța fundamentelor filosofice și politice care s-au consolidat în secolele XVII și XVIII (în special filosofia lui Descartes și cea a Iluminismului), prin intermediul cărora modernitatea a devenit în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
redacta Cuvântul înainte, Ruxandrei Mihăilă, pentru observațiile pertinente, și Editurii Institutul European din Iași, pentru profesionalismul ireproșabil demonstrat în redactarea textului final. Introducere Întrebată, odată, de un domn curios (să fiu bine înțeles: nu numai doamnele acoperă aria semantică a adjectivului) dacă, din întâmplare, crede în fantome, marchiza du Deffand, una dintre strălucitele minți ale secolului al XVIII-lea1, enunța un delicios paradox: "Nu, dar mă tem de ele". Totuși, stafiile care dădeau atâta bătaie de cap cu trei secole în urmă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lui Galaction rezistă satisfăcător probei timpului, putând fi recuperată din mai multe unghiuri fertile de lectură. Nu este exclus ca tocmai acest caracter excesiv al scriiturii, de sorginte eminamente barocă, să contribuie la acest fapt. După ce punctează utilizarea generoasă a adjectivului în opera scriitorului teleormănean, același Vianu conchide: "O violentă creștere a reliefurilor expresiei, un anumit baroc (subl. mea) al stilului, este trăsătura care completează fizionomia prozei lui Galaction" (1966: II, 95). Nu altfel gândește Dumitru Micu, care subliniază atât melanjul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de adăugat decât o serie de considerații privitoare la posibilitățile reale de continuare a întreprinderii exegetice. Și mai întâi, ca o măruntă paranteză, să vă destăinuiesc, în cea mai bună tradiție gotică, à la Ann Radcliffe, secretul adevăratei (știu că adjectivul poate părea nedelicat sau chiar trivial în câmpul literaturii) motivații care m-a determinat să scriu acest volum, deși, cunoscându-vă intuiția redutabilă, mă tem că vă voi confrunta cu secretul lui Polichinelle. Misterul rezidă în teama de întuneric pe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
licențe poetice sau gazetărești (urbea lui Bacovia, spre exemplu), cuvântul urbe a sfârșit prin a desemna o realitate citadină caricaturală, ridicolă din multe puncte de vedere, în special datorită sensului impus de comediile lui I. L. Caragiale. Pe de altă parte, adjectivul urban (din latinescul urbanusă își începe „cariera” lingvistică pe cale „oficială”, fiind promovat prin intermediul legislației naționale cu specific teritorial-administrativ. Astfel, legea de organizare comunală promulgată de Al. I. Cuza pe 31 martie 1864 stabilea existența a dou) categorii de localități: comune
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
caracterul intelectual limitat și castrant al viziunii simple. Fiindcă "somnul lui Newton" este definit, altundeva, drept vederea cu ochiul, nu prin el185, eul creator înfățișează trama și atmosfera ce o învăluie în contururi șterse. Există o serie întreagă de substantive, adjective (utilizate, în general, ca epitete, mai ales ornante) și verbe care compun un tablou al nesiguranței extreme, al iluziei generate de percepția redusă: "Noah faded! Black grew the sunny African" (E: 67), "Noah shrunk" (E: 67), "forms of dark delusion
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în Asia constituie pandantul perfect al celui din Africa, nuanțele variind, de această dată, de la galben la ocru. Această paletă bogată sugerează forță graduală a revoluției, care se transformă odată cu realitățile sociale pe care le afectează. Seria de substantive, de adjective (din nou, cu valoare de epitete ornante) și de verbe este circumscrisa unui imaginar al rebeliunii luminoase, elementul spiritual fiind permanent întrezărit prin tusele celui material: "The howl rise up", "the thick-flaming, thought-creating fires of Orc", "fires în the City
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]