10,749 matches
-
adormit la loc ; n-a fost decât pentru o clipă, dar am visat... visul meu dintotdeauna : că mă născusem mânz și că stăpânii se minunau cât de frumos sunt... și spuneau că pe mine oricine o să mă vadă o să mă admire și că a venit deja prințul de peste mări și țări să mă cumpere, numai și numai pentru el și-mi spune când îmi pune el însuși șeaua de aur cu nestemate : hai, frumosul meu... "Hai, frumosule, trezește-te, trezește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la biserică duceau coșuri, pachete, pachețele cu câte ceva din ce făcuseră acasă, să fie sfințite bucatele... unii cântau... aceleași cântece vechi de când lumea... Tot pierduse filmul ! Și dacă s-ar duce la biserică ?! Să se îmbrace frumos și să fie admirată ! Uite-așa, ca să le facă în ciudă celorlalți... Și se duse. Când intră înăuntru, Sfânta Liturghie începuse deja... Era cald, mirosea a tămâie, a ceară proaspătă, a fagure, a soare... Era lumină... Lumina venea parcă nu din candelabru, ci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să-ți spună despre cerul cu stele, despre Soare, despre Lună, or să te învețe tot ce vrei să știi și n-ai să obosești niciodată... Ai să știi tot ce poate fi știut în lume și lumea o să te admire și nimeni n-o să fie mai învățat decât tine, oameni de peste mări și țări or să vină la tine să te asculte și să-ți ceară sfatul... Dă-mi mâna și hai să mergem. Copilul (ferindu-se): Un singur lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
un Fiat de ultimul tip, nou și frumos, de culoare roșie, pe care și-l cumpărase nu de mult. Imediat ce-și parcă mașina în fața casei din Splaiul Unirii, în jurul ei se și strânse un grup de gură-cască, fericiți să admire pe viu un produs al avansatei tehnologii occidentale. Prietenos și binevoitor, Nando intră în vorbă cu ei și îi lămuri în privința performanțelor mașinii, concediindu-i în cele din urmă cu un familiar "ceao, ragazi". Victor observase și el "Fiat"-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-o spre casa surorii sale. N-am murit, că mai aveam niște treburi de făcut, Vittorio... Eu sunt un tip cam încăpățânat de felul meu!... Tata crede că ăsta-i un defect al tău, dar n-are dreptate! Eu te admir!... Si non e vero, e ben trovato, admise Nando cu modestie, drept răspuns la declarația de atașament a nepotului său. Eu vorbesc serios, unchiule, îl asigură băiatul. Nando îi spuse că era în regulă și intrară în curtea casei. Mafalda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
notă aparte în grupa lor, așa că ceilalți, binevoitori, îi botezară "trei, doamne, și toți trei". Această poreclă colectivă nu avea, însă, nimic răutăcios în ea. Toți trei erau până-n măduva oaselor pasionați de matematică; toți trei îl iubeau și îl admirau pe profesorul Barbilian pentru stilul său degajat și neconformist; toți trei, în fine, disprețuiau din tot sufletul brutalitatea, demagogia și prostia cultivate de regimul comunist. Bucureșteanul Paulică Dobrescu era de felul său un tip cam zeflemist și foarte vesel, vorbăreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cât și expresia feței îi erau schimbate și simți că, din acel moment, între ei doi se stabilise o relație de înțelegere și de încredere, care nu avea neapărat nevoie de cuvinte, pentru ca să și-o asume amândoi deopotrivă. Nichi îl admiră, continuă fata, și vrea să-l cunoască personal, iar noi, ceilalți, îl citim pe sub bănci și-l știm pe dinafară... Așa cum îi știm pe Arghezi sau pe Blaga. Care, cum știe toată lumea, sunt ținuți sub obroc... Așa cum se întâmplă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe o parte ca să poată examina noua vecină de cameră. Un profil de o frumusețe pură, ca tăiat într-o stâncă de culoarea ciocolatei, se profilează pe albul pernei. În imobilitatea lui amintește chipul reginei Nefertiti pe care l-a admirat nu demult în medalioanele de la muzeul din München. Două mici proeminențe argintii, care par lipite de creștet, accentuează asemuirea chipului încremenit cu o ființă venită din altă lume. Cele două proeminențe sunt legate cu fire la un aparat fixat lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vrem să cumpărăm câteva obiecte indispensabile vieții. Deîndată ce au înțeles cuvântul "cumpăra" s-au înviorat și au început să schimbe tonul și să ceară : "Denghi ? Davai denghi !" Cât a fost Ulitia de precaută ! Îmi amintesc și nu contenesc să admir înțelepciunea ei. Nu observasem că pusese trei bancnote de câte zece ruble într-un buzunar profund al șorțului ce îl purta și doar două rămăseseră în punga de piele atârnată la gât, sub cămașă. Când nerăbdarea și insistențele paznicilor au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
iluzii, ca-n edenul adolescentin. Ca să nu cantonez mărturisirea pe terenul penelului meu, vreau să-ți spun că am ajuns să compar căsnicia noastră cu Simfonia Neterminată a lui Schubert... Știu, unii spun că este o operă genială. Tu îl admiri pe Schubert, dar eu am, neîncetat, sentimentul că Schubert e o clonă obosită a marilor săi predecesori. Așezat lângă el, Brahms e un miracol de prospețime și inovație! Muzica lui Schubert e vlăguită, plictisită, expirată, și nu mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la spectacolul unei simfonii terminate, obosite rău, zămislite de doi autori rătăciți în labirintul clipei: Andra și Z, o pictoriță și-un violonist... La vârsta teribilismului vârstă la care credeam că mă voi căsători cu un făt-frumos care mă va admira mereu pe piedestalul pe care avea să mă așeze eram și mai masochistă decât acum. Mă tot gândeam, ca adolescentul îndrăgostit de citate celebre, la începutul de pomină al unui roman tolstoian care zice îți amintești? că toate familiile fericite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și se întreba care dintre purtătorii de sicriu îi va lua locul mortului, că doar n-o fac ei pe groparii televizați doar de amorul artei. Eu nu pricepeam nici în ruptul capului cum Dumnezeu poți lua locul unui mort, dar admiram atitudinea eroică a Ninetei care, în fața morții, iată, nu se dădea bătută, nu lăcrima, nu se văicărea. Și-n vreme ce ninetistele vorbeau despre eroul mort ca despre Făt-Frumos din lacrimă, Nineta întreba obsesiv, scrutându-i pe purtătorii de sicriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu trăsnaia aceea de fitness, despre care mă iscodeau ei, îi priveam cu aerul insului depozitar de mari mistere, nu ziceam ba sau da, îi ocoleam ca și cum n-aveam timp de palavre cu oricine și mă dădeam dus. Nea Onuț admira discreția mea, îmi strecura din când în când bomboane în buzunar, eu făceam cu ochiul a mare complicitate, deși habar n-aveam ce mari secrete ascundea tărtăcuța mea. Mai târziu, când n-am mai putut suporta povara secretului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și făcut. Am mobilizat toate culorile, acuarelele și penelurile, știut fiind faptul că nea Toni era șeful portarului, omul care, dacă nu voia, nu închidea niciun ochi la desele mele întârzieri de la ore. Ființă cu gust artistic, nea Toni a admirat mult lucrarea și a așezat-o iute și discret lângă javra școlii, Loly, care-și făcea veacul chiar pe treptele de la intrarea profesorilor. M-a luat repede de mânecă și m-a invitat să observ, din ghereta paznicului, cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a așezat-o iute și discret lângă javra școlii, Loly, care-și făcea veacul chiar pe treptele de la intrarea profesorilor. M-a luat repede de mânecă și m-a invitat să observ, din ghereta paznicului, cât de mult îmi este admirat talentul. Unii mi-au admirat opera zâmbind, alții n-au observat-o. Când a venit domnișoara de chimie, deși javra Loly n-a zis nici pâs, domnișoara a început s-o drăcuiască, a încercat să dea cu picioarele-n ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
discret lângă javra școlii, Loly, care-și făcea veacul chiar pe treptele de la intrarea profesorilor. M-a luat repede de mânecă și m-a invitat să observ, din ghereta paznicului, cât de mult îmi este admirat talentul. Unii mi-au admirat opera zâmbind, alții n-au observat-o. Când a venit domnișoara de chimie, deși javra Loly n-a zis nici pâs, domnișoara a început s-o drăcuiască, a încercat să dea cu picioarele-n ea, s-o maltrateze rău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
întrebare de baraj, am scăpat de multe ori de nota patru. Directorul, triumfător, îi arată partea din podoaba mea capilară care odihnea pe biroul său, ca trofeu. Ea nu schițează nimic. Directorul face alți pași. E marfă de marfă. Îl admir... Zi mă, așa, de curiozitate, ce înseamnă fată mare?... Eu, nimic. Adevărul este că-l credeam așa de prost, încât eram sigur că dacă i-aș fi spus că fetele mari sunt altceva decât fetele mici, n-ar fi priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să-mi viziteze seiful. Întorc meticulos buzunarele pe dos, dar nu dau de înțeles că inima stă să sară din pieptu-mi brav. Joc tare. La urma-urmei, deocamdată nu m-a detronat nimeni: sunt încă depravatul și pușlamaua cartierului meu. Băieții admiră sărăcia cu un "e de-al nostru, dar are o problemă cu etajul sau joacă tare" și continuă: "Atunci ce e? Kaft"... Mă hotărăsc să părăsesc orizontul ambiguității: "Nu"... Bă, zice unu, nu cumva e vorba de viol? Pirpiriu, pirpiriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe care halatistul o arătase cu două degete uriașe, se uită și la halatist și zice: "Adevărat..." Mama, pe care reușesc s-o zăresc, în sfârșit, își pune mâinile pe cap, când aude ce a spus nea Grătărel. Probabil că admiră, în felul ei, faptul că nea Grătărel vorbește scurt, la obiect, ca un domn... Dar cum îți justifici fapta?... Oho, asta suna prost. Numai educatoarea întreba așa, după ce-ți ardea două scatoalce: "Măgarule, cum justifici porcăria asta?"... Halatistul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fi invitat din nou prietenii sobri la o voroavă mică? N-apuc să trăiesc prea mult drama exilatului de lux, când aud de la fereastra apartamentului nostru: "Z, vino repede! Avem un chef nebun de "Sara pe deal!"" Eu, bosumflat, nimic. Admir simfonia luminilor care se sting și se aprind, în seara care stă să devină noapte, la ferestrele apartamentelor. Este prima oară când simt că și lumina poate crea o simfonie. Profesorul meu de la Școala de Arte, unde tata lasă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
alte zări Ți-ai luat și zâmbetul și fericirea Și-ai luat lumea întreagă după tine Și ea-ți va lumina drumul în peregrinări. Și așa e bine, doar așa se poate, Să zbori, să râzi, să plângi și să admiri Trecând un înțelept pe lângă toate, Invulnerabil, neîntrerupt, pribeag și neîmplinit. Nu suntem nicăieri, nu luăm nimic cu noi. Nu luăm nici în noi nimică, de ce am lua, Când suntem ideali?/ Colț de umbră, Aud din depărtări ritmul melodiei mele, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ca focul. Fermecătoare-i a lor culoare, Cu toate că par incolori De o frumusețe uimitoare Sunt, și par nemuritori. Amant cu Luna, fiul ei, Liber ca haosul nebun, E împietrit și șade sus Nemișcat, cu patimă nebună. Însă sub culoarea veșnic admirată De ochi neimportanți, Mai falnic decât lebăda rănită, Cu inima departe de iubire Se pare că-i cu lacăt ferecată Inima, și el e stăpânul proprii lumi" ( Izolat) Tot din acea zi țin minte figura unui copil ce se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
the night I discover completely different side of the island: indigenes' parties and celebrations that have a certain air of respect and mystery. In a way they are simple, in another incomprehensible. They can be admired, just like you can admire the island, but they can't be touched. There is a very strong bond between Jamaica and its people that their traditions belong here, are somewhere rooted in the island. These traditions will never disappear. I wish I could tell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tous ces gens là, de tous ses gens gais Si au matin elle ne voulait perdre aucun instant de ce que la plage lui offrait, maintenant tout lui semblait fatiguant (surtout sans l'homme qu'elle aimait pour qu'elle l'admire en toute sa splendeur), et elle s'est laissée aller. Les gens n'avaient plus de patience, seulement quelques enfants et viellards étaient les uns entrainés dans leur jeu, les autres enchantés de se réposer à l'ombre, et les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de miere, permite-mi să-ți spun că Jamaica este locul ideal. Am fi încântați să ne vizitezi. Diminețile, zilele aici trec liniștite. Numai poziția Soarelui pe cer este indiciu al trecerii timpului. Noi stăm de multe ori pe plajă admirând marea, nopțile. Aici nopțile sunt blânde ( ai citit, nu? romanul lui F. S. Fitzgerald) și călduțe. Aerul este curat și în atmosferă plutește iubirea. Cu stimă și respect, Augustin Soul. Atlantida Era soare afară. Stătea întins pe plută, cu hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]