1,915 matches
-
unde icoana a fost expusă spre închinare. Reporterii televiziunilor prezente în curtea mănăstirii vânează cu asiduitate grupurile de pelerini îmbrăcați în costume populare, cu prapori în frunte, precum și pe cei care dau ocol în coate și genunchi bisericuței de lemn, afundați în nisipul albicios din jur. Mai târziu, după ora prânzului, o mare de pături, saci de dormit, corturi și folii de plastic a luat în stăpânire aproape tot perimetrul disponibil al dealurilor din jur, indescriptibila combinație de culori și configurații
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
obsesia, obsesia a ceea ce n-avea să vină din cauza clară a pierderii purității cosmice în minciuna terestră. "Imn, templu, sărbătoare / Se roagă, cine, oare?". Ce minune a creierului făcut anume să iubească și destinat suferinței aduce hârtiei aceste versuri: "M-afund în marea muzicii / Să pot. În ceas adânc / Să-ți deslușesc / Tăcerea?". N-am ascultat încă pe nimeni rostuind inima și sufletul acestui trecător al orașului. Cine poate afirma câți așa-ziși artiști și critici au "chemarea" și câți genetic
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a rădăcinilor cu cea terestră a trunchiului și dimensiunea cerească a coroanei. Copacul a fost dintotdeauna un cosmos viu, armonia unui proces creator. La fel ca piramidele ale căror vârfuri pot străbate orice sens, copacul plutitor e cel care-și afundă rădăcinile în cer și își desface coroana în pântecul pământului. Ramurile sale corespund celor cinci elemente tainice, aducând alchimistului imaginația creatoare. Asemenea tabloului lui Solomon Trismosin, Arborele alchimic care ilustrează cartea a VI-a a Eneidei procesul dus între albedo
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ea. Legea se sintetizează și se concretizează în două porunci cuprinse una într-alta: iubirea de Dumnezeu și de aproapele. Dar nimeni nu a putut împlini Legea. Nimeni nu a putut trăi prin ea. Din contră, cunoscând-o, s-a afundat și mai mult în vinovăția păcatului, osândinduse mai rău fiecare suflet. Vine însă Legea iubirii dumnezeiești. „Mâncați Ființa Mea, materializată pentru voi în acest Trup fără de păcat al Hristosului Meu; crezând aceasta și mâncând veți putea deveni nu numai biruitori
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Și ca să-ți pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobode-ți ies
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în gând de mulțumire, dorințele din lut... Cum ard în candelabre lumini lângă lumine!!! Într-un suav caliciu e-ntreaga mea simțire ce arde de dorința rodirii în iubire!... Și parcă mi-e dușmană această rădăcină care-n pământ se-afundă când eu mă-nalț spre cer!... Ci-n armonia vieții ea n-are nici o vină și-aici e înțelesul lucrării de mister; ci lutu-acesta negru în floarea mea-i lumină și-n fructul meu lumina ia chip de giuvaer!... Și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de fucsii cam firave, de veronici dese, toate în floare, precum și o specie de salvii frumoase, cu frunze sure. Dincolo de acest „tufăriș“ se întinde iar pârloaga cotropită de scaieți și bălării, presărată cu mlaștini rău mirositoare, în care ți se afundă piciorul, și acoperită în parte cu mușchi roșcat sau de un verde virulent. Zona asta interioară a ținutului, încă n-am explorat-o. Nu sunt un drumeț pasionat, și mă simt absorbit și perfect satisfăcut de paradisul dinspre coasta mării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai mulți oameni cu chipul îngrijit, dar cu sufletul neîngrijit... Între atâtea proveri, există și aceea de a nu ne putea ierta pe noi înșine. Cât suntem în cultură avem mereu un sens, avem un drum. Se întâmplă să ne afundăm în gânduri și să nu mai putem trăi obișnuit și conformist viața. Ce binecuvântare! Să ne putem retrage în lumea noastră sufletească și să ne regăsim cu pustiul și cu plinul nostru, cu tăcerile și cu strigătele noastre... Probabil că
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
ofilită în mâinile acelora care o închid. Cartea, prietenă fidelă, învățător supus, sfetnic înțelept, hrană a sufletului și a minții, lume a visurilor și a minunilor. Pătrunzând în minunata împărăție a cărților, simți cum treptat-treptat părăsești lumea realului și te afunzi tot mai mult în lumea imaginarului. Simți pănă-n adâncul sufletului cum cuvintele ei curg lin ca apa cea neobosită, îngână șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi și ai plăcerea călătoriilor imaginare. Am avut un vis sălbatic. Eram în Împărăția Cărților
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
o cameră fără cărți este ca un trup fără suflet. Cărțile din bibliotecă reprezintă o potecă presărată cu pietre scumpe care duce spre Paradisul cunoașterii, spre lumea visurilor și a minunilor. Citind o carte, părăsești treptat lumea realului și te afunzi în cea a imaginarului. Cartea, în inimile noastre este ca o piramidă păstrătoare a cunoștinșelor, gândurilor și a simțirii umane. Noi, copiii, ne imaginăm cartea ca un univers plin de farmec, de care ne este greu să ne dezlipim, pentru că
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
mai târziu despre Faust că este: „un subiect incomensurabil și că toate sforțările pe care le-ar face cineva să-l înțeleagă ar fi zadarnice...’’<ref id=”3”>Eugeniu Speranția, Medalioane muzicale, Editura muzicală, București, 1966</ref> Cu cât ne afundăm mai mult spre sensurile de adâncime ale textului, cu atât Faust se poate apropia de Divina Comedie a lui Dante, unde se observă aceeași viziune etajată a Universului. Această operă a fost considerată unanim ca fiind una dintre operele cele
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
politic de neadmis mi se pare de aceea un nonsens. Chiar dacă trăim în plin Caragiale, nu trebuie să uităm că, de data aceasta, nu s-a pierdut o biată scrisoare de amor. S-a pierdut o întreagă țară care se afundă din rău în mai rău. În această țară nu se va putea schimba nimic în bine dacă prin tot ceea ce facem riscăm ca până la urmă să ajungă la putere tot Agamiță Dandanache și tot Cațavencu să fie cel care îi
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
mai bine de cincizeci de ani, îmi locuiesc și eu neputința. nevolnicia. neîmplinirile. umilința. aici mă simt eu acasă. un preș de șters picioarele la intrarea din dos. aici mă descompun de mai bine de jumătate de veac. aici mă afund, zi după zi, tot mai jos. în țara mea răsună codrul de manele. și viața mea joacă îndrăcit după ele. în țara mea apele susură în ritm de manea. și viața mea se scurge-n hazna, odată cu ea. durerea mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Jahve, Israel va renaște. "Tămădui-voi urmele căderii de la credință, îi voi iubi din toată inima Mea, căci mânia mea s-a depărtat de la voi. Voi fi ca roua pentru Israel; ca liliacul să înflorească și rădăcinile lui să se afunde în pământ ca cele din pădurile Libanului." (Osea, 14: 5, 6). Jahve s-a adresat și lui Iezechiel, acuzând poporul lui Israel de necredință, de decădere morală și spirituală: Însă casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva Mea în pustiu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o cultură antică vastă, Anatole France farmecă prin parabola mediului păgâno-creștin din Alexandria, impregnată de ironie sceptică. Cu talent evocator, rafinatul scriitor francez creează imaginea pustiei de pe malul Nilului, cu colibele schimnicilor construite din crengi împletite cu lut, cu lăcașurile afundate în nisipuri sau în adâncituri. Cei care doreau apropierea de Dumnezeu își reprimau trebuințele trupului pentru purificarea sufletului, de aceea se osteneau în pocăință, confirmând astfel spusele profeților că prin ei Pustiul se va acoperi de flori, flori ale jertfei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cea dintîi, deoarece îi trădase pe zei pentru oameni, el fu înlănțuit de Caucaz, iar zeii trimiseră vulturi, care-i devorau ficatul mereu renăscînd. După cea de-a doua, Prometeu, sub efectul durerii pricinuite de ciocurile care-l ciuguleau, se afundă și mai adînc în stîncă pînă ce se făcu una cu ea. După cea de-a treia, de-a lungul mileniilor trădarea lui fu uitată, zeii uitară, vulturii, el însuși. După cea de-a patra, lumea se plictisi de ceea ce
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de către ruși, sîrbi și bulgari. Există apoi implicații economi-ce care au avut o evoluție inversă față de cea prezentă, avînd în vedere faptul că Imperiul Bizantin era focarul unei civilizații materiale prospere, în timp ce partea de apus a fostului Imperiu Roman se afundase în obscurantismul Evului Mediu. Dar, în fine, clivajul este în primul rînd de ordin politic. Imperiul de Apus pe care nu-l vom mai numi astfel dispare pentru totdeauna în 476, cînd barbarul Odoacru îl detronează pe ultimul împărat roman
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fiecare an, "Realitatea absolută", întinerirea, imortalitatea sunt accesibile unor privilegiați sub forma unui fruct sau a unui izvor lângă un arbore 25. Arborele cosmic este socotit a fi în Centrul Lumii și unește cele trei regiuni cosmice, căci el își afundă rădăcinile în Infern și vârful său atinge Cerul 26. Întrucât lumea trebuie reînnoită periodic, cosmogonia va fi reiterată prin ritualuri cu ocazia fiecărui An Nou. Acest scenariu mitico-ritual este atestat în Orientul Apropiat și la indo-iranieni. Dar îl găsim, de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prin aspectul halucinant, prin reveria care anihilează limitele spațiale și temporale, care permite călătoria imaginară ("mestecăie în tine spre-o amiază/ în care regi din Pontus ori Pireu,/ întorși din mituri, navele-și fumează", Filigran romantic), dar fără a se afunda în coșmar. Nu înseamnă că lipsește obsesia morții, ci doar că aceasta nu mai este atât de pregnantă, că se ascunde sub vălul sugestiilor. Adesea femeia este doar proiecție a spiritului: "Părelnică, sub braț c-o amuletă/ te-nchipui legănând
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Rosetti ș.a.). Poet al plînsului intern, aproape permanent, Bacovia contrastează totuși cu cei mai mulți dintre contemporani prin sicitate. Lacrimile sale sînt rare, mari, colorate (uneori) și grele. Căderea lor impresionează: „O lacrimă cade jos, totul tace”. Pentru refuzul de a mă afunda în teorie, atunci cînd scriu despre Bacovia, îmi găsesc, nu de puține ori aliați în rîndul unor autori de altădată. Următorul citat din Secretul profesional al lui Jean Cocteau mă scutește de o polemică directă cu toți cei care, de-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Neîndoielnic, numeroase lucrări își au originea în astfel de situații. Ienăchiță Văcărescu, de pildă, mărturisește că a alcătuit Istorie a prea puternicilor înpărați othomani, pentru că, exilat la Nicopole, era lipsit „dă toate trecerile dă vreme cele veselitoare dă suflet, și afundatu în valul întristărilor”. în consecință, încearcă să se „mîngîie cu această osteneală”, a scrisului. La București, în confort și în mijlocul unei societăți petrecărețe, probabil n-ar fi făcut o. La cele ce-am spus despre „absență”, adaug și această vorbă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
făurite din primele vise ale locuitorilor orașului. Drumului mărginit de copaci ce trece pe lângă școală i se spune West Street și traversează câteva crânguri mai mici până ajunge la frumoasa livadă de portocali a lui Jim Streele, după care se afundă puțin în Lacul Belle, căminul celui mai îndrăgit locuitor al orașului, cel mai mare aligator din lume (124-25). Hurston nu își ignoră propria subiectivitate, ci vorbește despre "hambarul cel mare de pe lac" în care locuiește ea, folosind astfel o tactică
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ți-aș da o asemenea instrucțiune, ai mai încerca măcar să te lași de fumat? Dă-mi voie să folosesc o analogie. Soția mea și cu mine vrem să înotăm împreună. Ajungem la bazin deodată, dar înotăm rareori împreună. Ea își afundă în apă un picior și abia peste jumătate de oră înoată. Eu nu suport această tortură lentă. Știu dinainte că la un moment dat, indiferent cât de rece e apa, va trebui să-mi iau inima-n dinți. Așa că am
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
tremolo al viorilor secunde și violoncelelor, întărit de corni și apoi de ceilalți suflători. Pe acest freamăt se suprapun, din când în când, sunetele viorilor prime, violelor și contrabașilor. Sclipind câte o clipă asemeni unor raze de lumină, ele se afundă ca niște săgeți în sonoritățile nebuloase, cu înfățișare neconturată, ale orchestrei. Iată primele măsuri ale Simfoniei a IX-a: Din această pastă sonoră nedefinită, din această așteptere, țâșnește o melodie puternică: Este un motiv în care s-a închegat tot
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
și Herescu au reușit să spațializeze obsesii, frustrări, anxietăți, delimitând locul propriu al fiecărei săpături mentale. Plonjarea psihoterapeutică are drept corespondent locativ un fel de perne-fotolii din piele albă, așezate față în față în semicerc, spații-aspirator în care corpurile se afundă, respectând principiul conform căruia psihicul este excavat. Scufundarea psihică și cea fizică se suprapun perfect printr-o inteligentă folosire a elementelor de design interior care au o funcție iconică foarte clar definită. Fotoliile-mingi de fotbal au rolul unor microuniversuri ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]