6,798 matches
-
oricând să vedem ce iese și din asta. — Pare să fie ceva ce ar folosi o țigancă ghicitoare. Se zice că lui Himmler îi place foarte mult rahatul ăsta de dispozitiv. — Și cum rămâne cu un bărbat care vrea să agațe ceva? Unde sunt toate albinuțele din orașul ăsta, acum când toate bordelurile au fost închise? — La saloanele de masaj. Dacă vrei să i-o pui unei fete, trebuie mai întâi să o lași să te frece pe spate. Kuhn - el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
putea fi înfrânt dacă mai întâi aș fi înjosit în mod dramatic. Chiar și într-o zi însorită cum era asta, biroul meu avea un aspect întunecat, deprimant. Biroul din metal verde-oliv avea mai multe margini în care te puteai agăța decât un gard din sârmă ghimpată și singura lui virtute era că se asorta cu linoleumul tocit și cu draperiile murdare, în timp ce pereții aveau o tentă galbenă de la câteva mii de țigări. Intrând în birou, după ce furasem câteva ore de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-i conduc acasă eu însumi pe soții Hanke, după ce Herr Hanke identificase pozitiv rămășițele fiicei lui. — Nu este prima dată când a trebuit să dau vestea proastă unei familii, explicase Becker. Într-un fel ciudat, ei speră întotdeauna până la capăt, agățându-se de ultimul fir de pai până în ultimul moment. Și apoi când le spui, îi lovește cu adevărat. Mama cedează, știți. Cumva, însă, ăștia doi au fost diferiți. E dificil de explicat ce vreau să zic, domnule, dar am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și, trăgând mai aproape, am lăsat în jos geamul de la scaunul din dreapta: — Aveți nevoie să vă duc undeva? Ea se uita încă în jur după un alt taxi când mi-a răspuns: — Nu, e în regulă, zise, de parcă aș fi agățat-o într-un colț la un cocktail și ea s-ar fi uitat peste umărul meu să vadă dacă nu cumva apare cineva mai interesant la orizont. Nu era, așa că își aduse aminte să zâmbească scurt și apoi adăugă: Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
considerat-o a fi a lui Kindermann. Mai bine m-ai lăsa să mă uit puțin la tine. M-am aplecat înainte și m-am uitat prin crăpătura ușii de la garderobă; am văzut că Weisthor își scotea haina și o agăța de spătarul unui scaun. Așezându-se cu greutate, îi dădu voie lui Kindermann să-i ia pulsul. Părea lipsit de vlagă și palid, aproape ca și cum fusese cu adevărat în legătură cu lumea spiritelor. El păru să îmi audă gândurile: — Să te prefaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de Emmeline Steininger stând în butoiul ăla ca niște cartofi putreziți. Unii dintre prizonieri fluierară și trimiseră bezele când ne văzură aducându-l jos, iar Lange se făcu palid de frică. — Dumnezeule, doar n-o să mă lăsați aici, zise el, agățându-se strâns de brațul meu. Atunci, ciripește, i-am spus. Weisthor, Rahn, Kindermann. O declarație semnată și poți să ai o celulă drăguță doar pentru tine. — Nu pot, nu pot. Nu știți ce-mi vor face. — Nu, i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
murdară în plus când ai făcut atâtea? — N-am omorât niciodată pe nimeni, v-am spus asta. — Dar ai fost de acord cu omorârea lui Hering, nu-i așa? Bănuiesc că șofezi. Probabil chiar l-ai ajutat pe Kindermann să agațe corpul neînsuflețit a lui Hering ca să pară o sinucidere. — Nu, nu este adevărat. — Purtau uniformele lor SS, nu-i așa? El se încruntă și scutură din cap: Cum ați putea să știți asta? — Am descoperit o insignă SS înfiptă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
radioase poate suscita dorința de a-i mai adăuga ceva și a beneficia de o prelungire, Lucrețiu le răspunde dinainte afirmând că moartea este o necesitate, o evidență căreia nu i te poți sustrage. Este ridicol să vrei să te agăți de vreme ce toți trebuie să murim... înțelepciunea constă în a face din necesitate o virtute, în a te integra în mersul natural al lucrurilor și a nu te răzvrăti împotriva unui fenomen asupra căreia nu ai nicio putere - stoicismul imperial va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Elena Marin Alexe Viață tristă, ruptă-n coate, Mai mult rău, decât se poate, Lacrimi, trudă si nevoi, Trece timpul, ca și noi. Suflet biet, lovit de soartă, Cu speranța ca și moartă, Te agăți cu disperare Să culegi raze de soare. Te împiedici, te ridică, Fără zbateri, fără frică, Lasă loc la bucurie, Să te-nalțe în tărie. Ochii sprijină-ți de stele, Să fugă clipele grele, Dornică s-atingi Lumina, Aruncă în hăuri
Efemeride by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83371_a_84696]
-
răzoare Au zvâcnit iar muguri noi, Pun pe ramură altoi. Melc, melc, Cotobelc. Iarna leapădă cojoace, Și tu singur în găoace! Hai, ieși, Din cornoasele cămeși! Scoate patru firișoare Străvezii, tremurătoare. Scoate umede și mici Patru fire de arnici; Și agață la feștile Ciufulite de zambile Sau la fir de mărgărint Înzăuatul tău argint... Peste gardurile vii Dinspre vii, Ori de vrei și mai la vale, În tarlale, Tipărește brâu de zale..." După ce l-am descântat, L-am pus jos Și-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
scormone mormântul vreunei cârtițe de soi; După coada retezată dai târcoale, roate pline; Bați prundișul, spinteci unda, intri toată în noroi! Și ce lucruri minunate!... Sălcii, slujnice netoate, Au pitit prin scorburi multe pâini de iască și lipii. Tu te-agăți, întins, pe trunchi, scotocești în sân la toate, Mlădioasă: șoldul fraged încă n-a purtat copii. Zbârnâit de piatră, însă, vâjâia... Nici gând să tacă... Din ce praștie scăpată stăruiește în auz? Silnic, ochi deschizi la soare și-n văzduh
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
caută-n tăcere, îmi vindecă tristeți nespuse regrete, lacrimă, durere. Și dacă inima pornește spre-albastra cerului cărare, din alte zări pace primește să-mi facă ziua sărbătoare. Și dacă glasu-mi se răsfață prins în buchet de bucurie, pe bolta cerului agață minune, zâmbet, reverie. Și dacă-n suflet mor speranțe de vântul rece spulberate, deschid seiful cu restanțe din întâmplări adevărate. Și dacă peste tot și toate eu te aleg pe Tine Doamne, pe drumul lung înspre cetate mă plimb la
La bra? cu toamna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83380_a_84705]
-
la modă pentru studenții care stăteau cu orelele pe acolo, discutând proiecte sau scriindu-și lucrările la mesele de pe terasa. Zona era împânzită și de bișnițarii de valută, precum Asadur, Fluturaș și Neamțu din Romană, sau de străini dornici să „agațe" vreo fripturistă cu studii superioare pentru a scăpa de... singurătate. Vis-a-vis, pe Magheru colț cu strada Tache Ionescu, era o cârciumă „valabilă” numita „Podgoria” unde își duceau veacul actori de „viță de vie veche” - cum le plăcea domniilor lor să se
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
în visele și gândurile mele am rămas pe undeva un copil care încă mai stă în fața cerului și îl întrebă de ce trebuie să mai existe pe lume copiii care suferă. Fiindcă nu am primit răspuns, sufletul meu va mai rămâne agățat de această întrebare. Zmeul despre care vă povestesc era o persoană, și nicidecum jucăria aceea pe care, când eram mici, o înălțam spre cer. Era un bărbat foarte înalt, cu un nas mare și înconvoiat ca al unui corb. Îl
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
îi cântau la ureche, așa că am auzit glasul zmeului care se apropia de noi și am înghețat de frică. Eu am dat repede fuga să sar gardul și am trecut dincolo de el, dar prietena mea nu reușise, deoarece i se agățase rochița de unul dintre parii gardului și rămăsese atârnată cu capul în jos, ca o păpușa din cârpe. Zmeul a prins-o și a ridicat-o deasupra capului, zgâlțiind-o și urlând ca un nebun. -Ce ați făcut din grădina mea
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
duseră pe drumul acesta plin de prăpăstii și gropi. Căzuse de multe ori dar se cățărase și ieșise din toate prăpăstiile. O dată alunecase într-o groapă și simțise mirosul morții dar reușise să scape. Se târâse ca un șarpe, se agățase cu unghile de marginea gropii și încet, încet a ieșit la suprafață. Acum nu știa ce i se întâmpă și fugea ca o bezmetică. I se părea straniu că o urmăreau niște pietre care îi strigau: -Nu poți scapa, nu
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
are o datorie față de destinul ei, să-și ducă viața mai departe, dar oare va avea puterea să ia totul de la capăt? Bucuroasă, a îmbrățișat-o pe Eva și era hotărâtă să încerce din nou ca să devină mamă. S-a agățat de această speranță și după o lună de la tragedie, a început să se apropie din nou de soțul ei. Gândul că va mai reuși să devină mamă se năștea în inima și mintea ei. Aștepta cu nerăbdare evenimentul, dar trecuseră
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
o mângâiere? Să țipe sălbatic: trezește-te, tu nu poți adormi într-o lacrimă de munte, nici aduna tălpile mele lăsate de-a lungul râului printre săgeți?! Să mintă că, acolo, în verde, zace copacul nimănui de care și-a agățat zborul doar o secundă? Părăsise holdele pentru a învăța cel mai înalt tril, auzise că te poți hrăni cu rouă și file scrise pe o îmbrățișare, adevărul rodea ca o iarbă de leac prin ochii soarelui, ea tăia cerul cu
REGINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364485_a_365814]
-
de câine dar, având în vedere foamea năprasnică, li s-a părut o bunătate. Mai ales că, după masă, a urmat programul de vopsire al navei, o chestie care se cheamă piturare în frumosul limbaj de specialitate și se face agățat cu niște frânghii în afara navei. Cum era și ceva hulă au vopsit nava mai mult cu cele mâncate la prânz, dar marinarii, vreo cinci de toți, nu au părut supărați. De dormit au dormit tot în frânghii ca să nu mai
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
-mi despărțea spectacolul orbului meu de lumea pocalelor goale. Tot acolo, statui de tot felul se credeau podoabe de lux prăfuite de trecerea Carelor printr-o dinastie dragă. Însă un foșnet de rubin s-a pornit să-mi șteargă imaginea agățată de ferestrele mele închise. Se dezlănțuia pe întinderi nesfârșite, dependente de sărutul zidit în templul sculptat într-o sferă specială. Apăruse cortina de ceață. Cortina unui actor orb... Referință Bibliografică: Cortina unui actor orb / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CORTINA UNUI ACTOR ORB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361283_a_362612]
-
Nu confuzia. Ci așteptarea. Pot să aștept? Pot sta liniștit? Pot oferi o șansă Domnului? Pot îngădui pe Domnul?” Astfel de întrebări se nasc în mintea fiecăruia dintre noi, atunci când nu ne este clar încotro să privim, de ce să ne agățăm, când suntem încercați. Și fiindcă nu găsește nici o soluție aparentă la problemele cu care se confruntă, Petru Lascău se prinde cu toată puterea de cel din urmă bastion de rezistență al credinței, care este lauda lui Dumnezeu. „La această intersecție
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > VICTIMĂ COLATERALĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Vulpea aia argintie are genunchii perforați de alicele vânătorului- eu cu rotula ciuruită mă agăț neputincios de cârja clipei să scap din cătarea puștii... cineva se va îndura să nu fiu un ditamai trofeu fără trebuință- doar un umil gonac pe moșia unui vis cu urși împăiați... Referință Bibliografică: Victimă colaterală / George Nicolae Podișor : Confluențe
VICTIMĂ COLATERALĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361412_a_362741]
-
băi figură! Acela cu fetițele de bani gata... - Da, da, da, gata! Mi-amintesc, frățiore. Cum să-l uit? A fost o chestie de moment, că nu l-am mai văzut de ani de zile. Cu el mergeam eu la agățat și la bairamuri, a exclamat Mișu, bucurându-se că poate schimba direcția discuției. Nu era mulțumit de tonul folosit de Gogu și importanța ce i se părea că-și atribuie. - Aha! La agățat de... țigănci, mi-aduc aminte. De ce ți-
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
de zile. Cu el mergeam eu la agățat și la bairamuri, a exclamat Mișu, bucurându-se că poate schimba direcția discuției. Nu era mulțumit de tonul folosit de Gogu și importanța ce i se părea că-și atribuie. - Aha! La agățat de... țigănci, mi-aduc aminte. De ce ți-a căzut fața? ... Cred că ți-ai amintit de piranda aia mică! Chiar așa! Ce mai face, aia, băi? Mișu n-a răspuns imediat. Întrebarea a trecut pe lângă el. Privea fața prietenului său
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
se integrează total titlului mărturisindu-și dorința de a se retrage din sfera actualității, abandonându-se scrisului: "... și uite așa scap, mereu scap, / cu foaia de hârtie purtând dovada supremă / ... / și-n loc de-o foaie albă de hârtie / voi agăța altceva: o scrisoare de dragoste, o bancnotă sau o factură,/ ... / uitând că încă-s în viață" (Andrei Velea - despre poem pe țărmul atlantidei). Și Any Drăgoianu țintește să treacă dintr-un vis într-altul (Ultimul vis), dar și foarte tânărul
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]