6,982 matches
-
cortinei, clopotele de încheiere. Aproape toate imaginile ce însoțesc moartea sunt negative, încărcate de teama sau tristețe. Cei mai mulți dintre oameni nu vor nici măcar să vorbească despre moarte-cu atât mai puțin să o experimenteze. Eu nu cred asta. Oamenii se agață de viață, uneori cu disperare. Nici macar pacienților de cancer sau alte boli cronice care doresc să moară, nu li se permite acest lucru. Aceste temeri formează baza pentru nenumărate legi civile, tradiții culturale, moravuri sociale, obiceiuri de familie sau dogme
ȘI TOTUȘI DOAMNE , DE CE EU? de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 by http://confluente.ro/andrei_toader_1488383552.html [Corola-blog/BlogPost/350275_a_351604]
-
Toate Articolele Autorului ...firul de aur al timpului frământă bulzul în care cuvântul, prin sunetul, culoarea, vibrația lui, atinge sufletul în plin zbor... în cuptorul de argint, firul crește, se înalță, ca o mână albă a anotimpurilor trăite și netrăite... agață ușor tâmplele anilor pământeni... și trupul... covrig al necunoașterii, așteaptă azima răsuflării Tale... Părinte, ce e teama? o umbră a răsadului în care semințele... ...nu rodesc? o culoare a pământului, combinație nereușită a iluziilor? Părinte... sunt teama acum... alungă-mă
PĂRINTE (**) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Parinte_anne_marie_bejliu_1326580818.html [Corola-blog/BlogPost/361261_a_362590]
-
m-am temut pentru o clipă că răspunsul ei, nu știu de ce, o să mă doară. -Bună să-ți fie inima, mi-a răspuns cu toată profunzimea de care îi erau în stare ochii. -De-a cui ești tu? m-a întrebat agățându-se parcă cu niște pânze imaginare de prezența mea. -Eu sunt a lui Bogdan Petre, i-am răspuns și, a aplecat capul, murmurând cu un fel de exaltare, o înșiruire de interjecții sau mormăituri fonice, din care nu mi-am
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1453192442.html [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
dragostea cea sfântă Și-am dat în viața mea, numai peste dureri. Azi, lumea-i minunată cu tot ce mă încântă Târziu ne-am regăsit și dragoste-mi oferi. De când te știu, viața-mi pare mult mai frumoasă. M-am agățat de tine spunându-ți: ,,Bun venit!” Aș vrea să-mi spui: ,,Iubito, rămâi la mine-n casă!” Dar... te-am pierdut cu timpul și nu te-am mai găsit... Te-am căutat iubite, rugând și trandafirii Să-l caute și
CENUŞA UNUI SUFLET... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/None_georgeta_nedelcu_1327352697.html [Corola-blog/BlogPost/360342_a_361671]
-
părăsit. Pierdusem și speranța, dar... într-o zi de vară, Tot rătăcind agale, dau peste un voinic. Mergeam, de parcă-n suflet aveam o grea povară - Un bolovan mi-e pasul... Cad... apoi mă ridic, Dau ca să fug... Ceva mi se-agăță de haină Și... mă apucă plânsul și... nu am cui să spun. M-am rătăcit atunci și am privit cu spaimă, Și, întrebări o mie, n-aveam cui să le pun. - Unde te duci femeie? - zice-o voce ciudată... Fugi
CENUŞA UNUI SUFLET... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/None_georgeta_nedelcu_1327352697.html [Corola-blog/BlogPost/360342_a_361671]
-
timpul la un pas de ea. Un soldat înconjurat de dușmani trebuie, dacă vrea să-și croiască drum afară din încercuire, să asocieze o puternică dorință de a trăi cu o ciudată nepăsare față de moarte. Nu trebuie doar să se agațe de viață, caci atunci ar fi un laș și nu ar scăpa. Nu trebuie să aștepte moartea, caci atunci ar fi un sinucigaș și nu ar scăpa. Trebuie să caute să-și câștige viața într-un spirit de indiferență furioasă
Curaj România, lupta continuă! by https://republica.ro/curaj-romania-lupta-continua [Corola-blog/BlogPost/338736_a_340065]
-
Acasa > Poeme > Emotie > POVESTEA UNUI MELC Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului POVESTEA UNUI MELC scoici jucăușe pe alge țopăie sar pe nisipul ud se agață de stânci departe vuietul mării val după val ascultă, cântă marea pe țărm, alei de scoici într-o cochilie mică-mică un melc înșiră povești un basm al mării pe o masă o carte deschisă într-un pătuț micuț tare drăguț
POVESTEA UNUI MELC de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_birtu_paraianu_1480532098.html [Corola-blog/BlogPost/379275_a_380604]
-
stat, că e târziu, și că e vremea de întoarcere la castel. * Toate erau liniștite și bune, până într-o zi, când poneiul, din prea mare avânt, vroind să sară peste un copac doborât de furtună chiar în cale, se agăță cu picioarele dinainte în crengile acelui copac, căzu, și-și frânse piciorul din față. - Vai, dragul meu ponei, ce-ai pățit! Te-ai lovit? Te doare? Cum mai ajungem acasă? Să știi că nu te las singur, stau cu tine
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1439897804.html [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
Deschide-ți sufletul, fetița mea! Maria îi luă mâna și i-o așeză pe inima ei. Simți tumultul de acolo?...Drept răspuns, Lea luă la rândul ei, mâna mamei și o așeză pe pântec, privind-o lung. O lacrimă tremura agățată de gene, asemeni unui briliant, în care razele soarelui se reflectau în zeci de culori. Maria făcu ochii mari și își duse palma liberă la gură, împiedicând surpriza să se manifeste prea zgomotos. - Lea!...Vrei să spui că?... - Da mamă
DILEME ( FRAGMENT 25) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1485207707.html [Corola-blog/BlogPost/375657_a_376986]
-
Nu am prevăzut asta și nu am nici cea mai mică idee despre cum mă simt sau ce vreau! Plutesc într-o nebuloasă obscură, din care nu întrezăresc orizonturi clare, dar simt că am descoperit ceva de care să mă agăț, ceva care să mă motiveze să caut ieșirea, mamă! - Asta e bine! Eu te voi sprijini, indiferent ce vei decide! Trebuie să pornești de undeva și acesta e un motiv infailibil pentru care să îți dorești să lupți. Vrei să
DILEME ( FRAGMENT 25) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1485207707.html [Corola-blog/BlogPost/375657_a_376986]
-
mai grea, fără îndoială mai meticuloasă, cu vagi aprinderi de stele adevărate (de „stele verzi” în mod sigur!) pe cerul Domnului din nopțile târzii, când se coc gândurile, se dumiresc aleșii inimilor și se încheagă dorurile... Acolo, la lumina lămpii agățată de cuiul din peretele casei bătrânești de sub pintenul dealului de la Valea Dăii, pe care adeseori le „prinde” în vârful acului, sulfilează, tivește și calcă cu mașina cu tăciuni aprinși, pe care o tot învârtește până amețește dis-de-dimineață, netezind încă odată cu
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 by http://confluente.ro/Taranca_din_muscel_.html [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
în suflet/nai al cerului/ ghearele în seva ramurilor/clape ale pianului/ tonurile în gușă/ a capella/ grația într-o libelulă al cărei zbor emergent transcende notele atinge-mi umărul tatuat (semi)permanent/un cord și trei îngerași kitsch-oși/ am agățat în el ideile tale saltimbance teoria ta relativistă despre suflete exhibiționiste demența senilă a singurătăților în ochi (stră)lucește mânia celei care a a urcat un semiton îți văd (pseudo)sufletul hiperdilatat topit ca un fier în beton Referință Bibliografică
(SEMI)TON de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/angi_cristea_1409211433.html [Corola-blog/BlogPost/371557_a_372886]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > LA ULTIMA CASĂ Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului LA ULTIMA CASĂ Mătură vântul frunza pe cale, Luna stă agățată în vârful de fag; Cu pasul măsor îngusta cărare, Pe care o urc de-o vară cu drag. Ulița e-n beznă și pare pustie, Doar pomii aruncă umbre pe cer; Înainte-mi parc-a trecut o stihie, Că toate
LA ULTIMA CASĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1422462943.html [Corola-blog/BlogPost/382291_a_383620]
-
cel ce-mi răsfiră părul? În mine să danseze țiganca de-altădat' ? Femeia e un înger, bărbatul,...adevărul Șoptești din Hugo iarăși, iar eu mă simt ciudat Ni-i tandră-mbrațișarea, mă ții ca pe-un deliciu Pe trena rochiei mele se-agață flori de tei... Dansăm și ești eroul, iar eu sunt sacrificiul Săgeților țintite sublim, de pașii tăi Cum mijlocul se frânge, mă arcuiești, văd Luna Rămân o dezgolire de patimi,ritm curat De glasul ce ne cântă, de ce îmi spui
...ŞI DE TANGOU-N CARE, DOAR ARIPILE BAT! de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 by http://confluente.ro/shanti_nilaya_1409119177.html [Corola-blog/BlogPost/357335_a_358664]
-
de la mâna stângă smulgea șuvițe din caier, scuipa pe ele pentru ale moleși, le răsucea și aduna pe el. După măsură se vedea că-i doldora, până la refuz. Un alt fus alături de un cocoloș de lână flocăită, aștepta în săcuiul agățat peste umăr, să fie făcut fire de trebuință pentru împletirea flanelelor și ciorapilor de purtat peste iarnă. Tânărul o privea cu insistență, încercând să-i citească de pe față gândurile care o copleșiseră. Când era copil, auzise multe vorbe trăncănite de
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1492675477.html [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2263 din 12 martie 2017 Toate Articolele Autorului Sisif urcă pe munte încet, șontâc, banal, cu o greutate atârnată pe umerii de viață. Să ne definim, strigăm, pe gaura de horn, un paradox agățat de oftat, începutul și sfârșitul unei cărți se aseamănă și puse pe un eșafod definesc un nod: nodul Gordian, nodul de la cravată ce odată dezlegat. Un oftat...? Inevitabile balanțe, orice cunoaștere adaugă sentimente, adevărul este târziu, apoi, apoi...! Referință Bibliografică
SISIF de PETRU JIPA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 by http://confluente.ro/petru_jipa_1489319303.html [Corola-blog/BlogPost/381586_a_382915]
-
și de una mică! Argint se întorsese mai repede decât își imaginase, cam abțiguit, ce-i drept, mestecând o țigară cu filtru în colțul gurii. Lăsase cabrioleta undeva și atașase la dârlogi un cârlig de tracțiune, pe care-l și agățase de cârligul mașnii. Restul îl făcuse Ghiță, obișnuit, se pare, cu asemenea intervenții, trăgând cu sârg mașina de-a lungul străzi înglodate și bălegându-se din mers. - Ești crescut la oraș? îl chestionă bătrânul, ținându-se cu o mână de stâlpul
URMEAZĂ-ȚI VISUL ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_contu_1478510055.html [Corola-blog/BlogPost/382243_a_383572]
-
Au cum aș reveni, instantaneu, Cu inima, simțind un zeu, Și să fiu zeie, o fată fericită?.. Ce jovial cutremur sună, În spate, întunericu-i lumină, Am să pășesc , precum o strună, Să sfarm cuvintele împătimite, Și de amurg să mă agăț prin minte- Neantul cel sublim să îmi sărute... Lumina ochilor din sufletul fierbinte. IMAGINEA ALBINEI Miere și flori, albinele culeg, Polenul dulce e o primăvară, Aleg viața și aromele aleg, Și se resimte-n lume zvon de vară; Și prin
DE DRAGUL LUI; IMAGINEA ALBINEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1436567342.html [Corola-blog/BlogPost/377396_a_378725]
-
în același triunghi nepereche în care se înalță - ca o provocare - luna, soarele... * E-un nepătruns în toate și-o prigonire ; și cum să vă mire când rătăciți în propria geometrie căutați adevărul în ape ce refuză oglindirea - chipului cioplit - agățat în izbăvitoare cuie, izbăvitoare cuie... din ciclul ( poeme becartiene) 28 iunie 2010 Referință Bibliografică: Să nu trezim cimitirele / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1513, Anul V, 21 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valentina Becart : Toate
SĂ NU TREZIM CIMITIRELE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1424513313.html [Corola-blog/BlogPost/377843_a_379172]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PLOAIA DE VARĂ Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1593 din 12 mai 2015 Toate Articolele Autorului PLOAIA DE VARĂ Agață nori scămoșați pe dealuri, Fulgere se împletesc difuz, Pâraiele se umflă-ntre maluri; ‘n poale pomii plâng prin mugurii cruzi. Semănăturile revigorează-n glie Sub ploaia de mult invocată. Tablou de verde! Măreție De Domnul binecuvântată. În ritu-i magic paparuda
PLOAIA DE VARĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1431416947.html [Corola-blog/BlogPost/359832_a_361161]
-
spus tot ce se întâmplase, inclusiv, cum o lovise mașina... -Nu vreau să mai aud nimic! Să mergem! Porniră amândoi, pe culoarele adâncite în mister, ale liceului unde, avea loc reuniunea. Auzea voci, strigându-l mirate: Florine, Florine tu ești? ...Agățat de mâna mamei Ilonei, goni nebunește spre casa lor. ..... Un câine, sări prietenește cu labele, pe abdomenul lui. Frica dispăruse! -Florin, tu ești?-se auzi vocea pe care... Nu mai vedea nimic! Era EA! Aceeași privire, același surâs! Uitase să
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1470576409.html [Corola-blog/BlogPost/382520_a_383849]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TEZAURUL TOAMNEI Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1671 din 29 iulie 2015 Toate Articolele Autorului TEZAURUL TOAMNEI Se-agață auru-n gutui Și fluturi sunt, dar nu destui, Doar câțiva s-au trezit devreme Și-aleargă printre crizanteme. Spectacolul este măreț, E aur mult și-n pădureț Și ochi sunt prea puțini să vadă Marea comoară din livadă. Sunt diademe
TEZAURUL TOAMNEI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1438146135.html [Corola-blog/BlogPost/350371_a_351700]
-
petale, Iar foi dintr-o carte ce iute se rup Călcâiul demult nu mai poartă sandale, Covoare de stele și flori presărate Ascund spini și cuie, iar blânda făptură În cursa de iederi cu lacrimi udate Dorința din cale-i agață și fură... Și rupe...și fură speranța din lume Ajuns lângă visul născut din pruncie, Cu aripi de ceară nu-i vreme de glume Când seceta arde cerând veșnicie. Ultimul vals Cade bruma nemiloasă peste frunza ruginie, Ea tresare și
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 by http://confluente.ro/ana_podaru_1482257216.html [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
încă se mai zăreau literele și m-aș fi dat de gol în fața gazdelor. Volumul de memorii repeta aceeași atracție către Polul Nord magnetic ivită în nopțile de lectură din copilărie și tare îmi era teamă să nu rămân un cârlig agățat de fire, în detrimentul călătoriei. Dacă aș putea povesti, aș scrie câteva zeci de pagini despre ascunzătoarea de sub plapuma din patul bunicilor. Dar nu pot. Am doar aceeași senzație stranie de paralizie completă a mușchilor. Aș dori să văd totuși luna
DINCOLO DE CEI PATRU POLI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_cristescu_1429918139.html [Corola-blog/BlogPost/369834_a_371163]
-
deșert pulsează o oază, Biruitoare peste timpuri... Pulsează, unduind câmpia, Sub greutatea ierbilor, Pulsează roua dimineții, Sub căldura razelor... Pulsează inimile-n trupuri, Suferință, fericire, Lacrimi, zâmbete și dor, Pulsuri de iubire! STEJARUL A răsărit în primăvară, Două frunze fremătânde, Agățate de-o tulpină, Micuțe și fremătânde. S-a uitat curios în jur, Stejarii-mpodobeau pădurea, Doar el era mic și firav, Nu-și înțelegea menirea. Dar, încet, nou anotimp, Vara cu zefitr și soare, Frunze noi, ramuri și flori, Au
PALETE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ada_segal_1441734692.html [Corola-blog/BlogPost/374728_a_376057]