5,168 matches
-
Wallace Ford, W.D. Ford, Wali Farrad, Wardell Fard sau W.D. Fard. Avea la fel de multe origini. Oamenii susțineau că era un negru jamaican, al cărui tată era musulman sirian. Un zvon spunea că era un arab palestinian care stârnise agitații rasiale În India, Africa de Sud și Londra, Înainte să se mute În Detroit. Exista o legendă conform căreia era fiul unor oameni avuți din tribul Koreish, tribul profetului Mohamed Însuși, În timp ce dosarele FBI arătau că Fard se născuse ori În Noua Zeelandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
comisă nu de turci, ci de propriul ei fiu grec, cel care refuza să Îi facă fiicei sale un botez ortodox, cum se cuvine. Felul În care Își făcea vânt Desdemona nu ținea de mișcarea Încheieturii ei Încolo și Încoace; agitația venea de undeva din adâncurile sale. Izvora din punctul acela dintre stomac și ficat unde - Îmi spusese ea Într-o zi - sălășluia Sfântul Duh. Se trăgea dintr-un loc mai adânc decât propriul ei păcat ascuns. Milton Încercă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În drum spre casă. S-a pișat pe un preot. ― A fost un accident, insistă Tessie, Încă roșie de rușine. Săracul părinte Mike! N-o să-și revină niciodată. ― Asta chiar c-a fost tare, se minună Capitolul Unsprezece. Cu toată agitația, nimeni nu se gândi ce fel de tehnică fusese necesară aici. Desdemona luă botezul Înapoiat de mine ginerelui ei drept un semn rău. Deja vinovat de infarctul soțului ei, comisesem acum un sacrilegiu la prima mea șansă liturgică. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai păstreze tronul pe bolta cerească câteva minute în plus. Trebuie să mă duc să-mi iau sacul de dormit, Corvium. Vii cu mine să caut un loc de înnoptat? Deși încă atent la ce se petrecea afară, în acea agitație specifică furnicilor, mi-am dat seama că cineva vorbea cu mine. Poftim? A... Nu, Ana. Îmi pare rău. Trebuie să cobor până jos să văd dacă a venit Soliteraj. Bine..., dacă ai treabă... , zise ea cu părere de rău. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
făcut nimic. Tu cred că ai fost cel mai inspirat dintre noi toți. Ce-ai făcut? Ai visat că nu se face prima oră și nu ai mai venit? întrebă el cu haz. Cam așa ceva, Filip. Ce e cu toată agitația asta? Am vrut doar să fac subiect de conversație, căci era logic că mai toți se gândeau la o lucrare. Ai uitat de lucrare? Cum poți să uiți de lucrare? Eu de la cine mai copii? întrebă el alarmat. Trăiască rețeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Dar atât de complicată în aranjarea bățoasă și emfatică a pliurilor. Eroul anticei frugalități își roagă din priviri soția să-l ajute pe cubicular. Suspină sub mâinile experte și îngemănate ale celor doi. Greu e să-i păstrezi echilibrul în agitația mersului. Morfăie printre dinți: — În focul discursului sau în îmbulzeala mulțimii... Schițează o piruetă neîndemânatică. — Să-i suporți greutatea e o povară intolerabilă, șoptește ostenit. — Nu mă întrebați pe mine cât trebuie să o spăl și să o frec ca să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să încălzească patul bă trânului principe. Augusta i-a furnizat dintotdeauna iubite con trolate de ea. Astăzi îl însoțește tot cu aprobarea împărătesei. Altminteri, fără intervenția ei, nici n-ar fi fost admis la audiență. Femeia are privirea îndreptată spre agitația de la intrare, unde spiritele se precipită în jurul lui Parthenicus. Au venit în ajutorul lui, ieșind din prima anticameră, și secretarii, Polybius și Hilarion, care încearcă pe cât posibil să calmeze situația. Cel mai zgomotos se dovedește a fi Iulius Caledus. — Eu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
șușotește la ureche, împroșcând-o abundent cu salivă: — De ce spune că o ia și nu că o alege? Își trece mâna peste față, după care o strânge încet de braț, să o liniștească. Nu care cumva să tulbure ceremonia cu agitația ei. Clatină dezaprobator din cap. Este nu numai distrată, impulsivă, neconsecventă în realizarea sarcinilor primite, dar și hiperactivă. Nu are stare deloc. Se frământă până și noaptea, de parcă ar fi tot timpul pe fugă. Însă întrebarea îi face cinste. Nici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din loc. Întreabă plin de speranță: — Ai de studiat pentru proces, nu? Trimite pe cineva mâine să-i dau scrisoarea către colegiul pontifilor, ca să o depună cât mai repede. Scribonius Libo este stupefiat. Începe să dea din nou semne de agitație: — Și ce se întâmplă cu mine în primă instanță? Îl zgâlțâie de umăr neliniștit: — Doar nu mă abandonezi! — Nu, clatină Asinius Gallus din cap. Vreau mai întâi să-i văd în ce ape se scaldă. Îi adresează un surâs liniștitor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
putere pletele. — Noi le țineam întinse, după obiceiul celor care luptă. În loc să-l bruftuluiască, Rufus exclamă înăbușit: — Nu e deloc o idee rea! Se plesnește cu palma peste frunte: — Cum de nu mi-a trecut prin minte? Cuprins de o agitație febrilă, se pune la rândul său să scrije lească cu unghia pe jos. În felul acesta, lăncile aruncate de pe ziduri nu-i rănesc din lateral pe cei care merg sub scuturi... Nici măcar atunci când cad ca o grindină asupra țestoasei, aprobă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în glumă cu degetul peste tăiș, după care agită cuțitul deasupra capului: — Pe ăsta îl cheamă drusiac, să știți de la mine. Râsete. Veselia celor obidiți e de multe ori mai periculoasă decât mânia lor, cugetă Rufus. Întinde mâinile în față. Agitația se potolește instantaneu. Din fericire, am ajuns deja la mijlocul spectacolului. Să sperăm că nu se va întâmpla nimic rău nici în continuare. Îi amenință în glumă cu bastonul de lemn: — Reușita părții a doua depinde numai de voi. Ridică autoritar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rugăciunea de dimineață. Numai că la un asemenea spectacol nu poate fi decât spectator. Pașii îl poartă înspre aripa laterală a atriumului. Cu ochii la imaginile așezate lângă pereți, își amintește de mesajul neașteptat primit de la Rufus. Acesta e motivul agitației și neliniștii sale. Unde a dispărut tembelul, că parcă a intrat în gaură de șarpe? A înnebunit căutându-l de aseară până acum. Germanicus este ultima soluție. Bineînțeles, dacă o vrea să-l ajute. Respiră adânc. Bătăile inimii nu se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oală. Prea târziu, însă. — Ghinion! îi scapă lui Plautius Silvanus. — Mânia Zeului n-a încetat! bubuie vocea de bas a lui Asi nius Gallus. Așa, bagă-te și tu ca musca-n căcat, scuipă scârbit Tiberius în lături. Profită de agitație să se mai uite o dată după Vipsania. Nu o zărește. Regele Sacrificiilor intervine imediat. Ca să nu rămână vreun dubiu în sufletul cuiva, dă poruncă să se verse apa din căldare astfel ca augurii să poată inspecta încă o dată măruntaiele. Din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îmi amestec în ceai pentru câteva secunde, după care îmi ridic privirea: ― Și ce ai de gând să faci tu cu Dimitri? Când ne ducem înapoi sus, Kilburn Herald e semnificativ mai gol. La masa de știri e în continuare agitație, dar în zona unde se scriu articolele de fond, adică zona din biroul nostru, unde stăm noi două, e liniște. ― Jemima, se smioricăie Geraldine chiar înainte de a se întoarce la biroul ei. Da. Știu exact ce înseamnă scâncetul ăsta. ― Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
gardă al clăcașilor, dar în timp ce se treceau în registru numele celor doi tineri pe care-i adusese, un rândaș veni într-un suflet și le dădu de veste că urma să sosească de îndată seniorul Shiraishi, însemnat om de stat. Agitația cuprinse dintr-o dată oficiul de gardă și slujbașii plecară pe plajă să-l întâmpine cu mare armonie. Samuraiul se amestecă și el printre cei care așteptau grupul de aleși. Curând, văzu apropiindu-se încet un șir oameni călare. Nu mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de start, am șters-o În tribune cu binoclul nou pe care mi-l cumpărase tata, ca să-i văd. Startul se lua la capătul Îndepărtat al pistei și se produseră ceva Încurcături Înainte să pornească. O gloabă cu ochelari făcea agitație și se tot cabra pe-acolo și la un moment dat rupse și coarda, dar puteam să-l văd pe bătrân, purtând jacheta neagră cu o cruce albă și cu șapca neagră pe cap, cum Îl mângâie pe Gilford. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dezamăgit, Nick trase firul Înapoi. Nu mai văzuse niciodată un păstrăv atât de mare. Avea o greutate aparte, o putere imposibil de controlat și apoi, atunci când sărise, văzuse cum era făcut. Era cât un somon. Îi tremura mâna. Mulină Încet. Agitația Îl copleșise. Avea o vagă amețeală, ca și cum ar fi avut nevoie să se așeze undeva. Firul se rupsese lângă cârlig. Și-l imagină pe păstrăv undeva pe fundul apei, nemișcat pe pietriș, În adânc, departe de lumină, sub bușteni, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-se În pădure, lucind În lumină, bolovanii mari neteziți de ape, cedrii și fagii de-a lungul malurilor, buștenii Încălziți de soare, netezi, fără coajă, gri - Încet-Încet dezamăgirea Îl părăsi. Se depărtă ușor, dezamăgirea care Îl cuprinsese deodată după toată agitația care-i provocase dureri În umeri. Acum totul era bine. Nick luă lanseta care zăcea pe bușteni și-i prinse un cârlig nou, legând guta strâns. Puse altă momeală și, luând undița, se duse spre capătul celălalt al buștenilor, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zbură din mână. Căzu la pământ și taurul era peste el. Întins pe jos, Începu să-l lovească În bot cu papucii din picioare. Îl lovea și-l lovea și taurul era pornit asupra lui, coarnele ratându-l Întruna din cauza agitației, lovindu-l mereu cu capul, Înfigându-și coarnele-n nisip. Lovind Întruna, ca un tip care ține mingea pe picior, Manuel Îl Împiedică pe taur să-și Înfigă coarnele-n el. Simți pe spate adierea capelor fluturate către taur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Împiedicându-se spre mașină În timp ce-și trăgeau fermoarele. Dar Harry, acest hoinar ferice cu probleme urinare, habar nu avea de toate acestea. Era undeva mai departe În josul drumului, admirând gămăliile strălucitoare ale stelelor când ajunseră la el zgomotele agitației de la autocar. Se uită Înapoi și-i văzu pe ceilalți urcându-se În mașină. Era timpul să se Întoarcă. O luă la pas, fără grabă, cum făcuse și la venire. O clipă mai târziu, se auzi motorul, iar farurile roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
după ce Saskia le-a explicat de ce câinii detectează mirosul la trunchiul copacului, ceilalți exclamaseră: —Doamne-Dumnezeule! Un copac băutor de sânge și carnivor. Dar era o problemă cu câinii căutători de cadavre În Birmania. Câinii ar fi Într-o stare de agitație continuă din cauza numărului excesiv de cadavre Îngropate În taină. Lush risca să-și distrugă bunătate de nas. Celălalt membru canin al echipei Saskiei era Topper, un labrador negru folosit În echipele de salvamontiști. Din cauză că era labrador, era mare amator de bălăceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Kabutochō. Nu era o treabă urgentă, dar dura ceva timp până strângeau materialele necesare pentru filmare. M-am gândit ca de la intersecția Kamiyachō să merg drept înainte și să ies pe strada Shōwa. Când am ajuns la intersecție, am văzut agitație mare. „Oare ce se întâmplă?“ Am încetinit ca să cercetez împrejurimile. „Până să ajungem noi la Kabutochō, o să ne cheme înapoi aici!“, a spus cameramanul. Chiar înainte să intrăm în pasajul Shimbashi, am primit un telefon de la sediu și ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
bărbia în jos, fața îndreptată înainte, avea ochii ușor închiși, de parcă medita. Pe toată durata procesului și-a pștrat acea atutudine cuviincioasă, fără să-și piardă stăpânirea de sine. O singură dată, când în sala de judecată era mai multă agitație, a deschis ușor ochii, dar de atunci nu s-a mai clintit deloc - poate într-adevăr credea că această transă îl ajuta. Nu putea exista un contrast mai mare între el și tovarășul lui ticălos și plin de sine, Hirose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
auzit un strigăt ciudat din partea opusă: «ăăăuu!». Se pare că acea persoană era Wada Eiji, care în cele din urmă a murit. Soția lui era însărcinată în luna a noua. Cineva din apropiere a strigat: «Salvarea! Salvarea!». Credeam că toată agitația avea legătură cu domnul de dinainte. Însă mai erau persoane în aceeași situație. Un bărbat l-a luat în brațe pe domnul Wada și-l întreba: «Vă simțiți bine? Vă simțiți bine?», dar el se lupta cu durerea, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Vă rugăm să coborâți!» În sfârșit, metroul se mișca. Am coborât la Kodemmachō și voiam să merg până la Suitengūmae. De acolo urma să trec la linia Honzōmon. Dura ceva. Eram impacientat. Trebuia să mă grăbesc. În stație la Kodemmachō era agitație mare. Cei care coborâseră din celălalt metrou rămăseseră acolo. Lângă perete era un om care se zbătea. Îl văzusem din metrou. Era un bărbat tânăr. Nu înțelegeam ce se întâmpla. Mi s-a părut foarte ciudată imaginea. Țipa în gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]