1,967 matches
-
văd. Trebuia să vină înainte de orele șapte, pentru a merge împreună la teatru... Am fost puțin jenați să ne regăsim în anturajul familiei, cu toate că această familie începe să devină din ce în ce mai mult o a doua familie pentru mine. Mâine - o zi agreabilă, sper, plină de el: de dimineață și până-n noapte, iar apoi - din noapte până-n dimineață... Sărbătoare! Pe Mircic (Mircea Marosin) și pe Ion (Omescu) i-am cunoscut relativ târziu, după ce s-au întors din închisoarea de cinci ani pentru încercarea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mică a ridurilor feței, a carotidei, nărilor sau colțului gurii, a bărbiei sau degetelor. Trăind printre taciturni, ochii noștri erau deprinși să discearnă ce simțăminte poartă fiecare cu sine prin casă. Mai mult ciuleam ochii decât urechile. Consecința fiind o agreabilă încetineală, o greutate prea mare și prelungită acordată lucrurilor pe care le purtam în cap. Vorbele nici nu pot atinge o asemenea greutate, fiindcă nu stau locului. De îndată ce-au fost spuse, abia rostite, au și amuțit. și nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de alta; frecam alternativ când o mână când cealaltă pentru a pune sângele în circulație. Cu degetele înghețate plângeam de durere și continuam această activitate diabolică și monstruoasă, pe lângă care adunarea tizicului, vara, mi se părea o joacă de copil agreabilă și plină de surprize minunate. Copilăria... Care copilărie?? Ajunși acasă, lăsam sacii la locul lor, iar mama îmi punea într-un vas apă rece în care introduceam ambele mâini pentru a îndepărta durerea groaznică ce-mi străbătea degetele, încât nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Shishiné (accent imposibil pe ultimul né) are un minuscul atelier de olărie în centrul Genevei. Aici se întâlnesc doamnele din lumea bună a orașului (soții blonde și plictisite de "internaționali", adică lucrători în organizațiile internaționale din Geneva) pentru un passe-temps agreabil, împreună cu copii, câini și pisici de rasă. Și mai are doamna un soț extrem de bogat (ca majoritatea iranienilor de aici exilați după căderea Șahului), ce pare a fi bancher, bijutier sau comersant de covoare de lux sau toate la un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pârghiilor prin care el își realizează această menire socială și a modului efectiv în care reușește să-și aducă contribuția scontată în plan educativ, politic, are o mare importanță. Aceasta pentru că arta spectacolului nu trebuie să fie un simplu joc agreabil, ci ea trebuie să se constituie în purtătoarea unor idei înaintate, în concordanță cu îndemnul programatic pe care tovarășul Nicolae Ceaușescu l-a rostit întregii noastre vieți artisticeă“ (Săptămîna, 28 iulie 1978) SĂLĂJAN Vasile, prozator „Magistrala Expunere a tovarășului Nicolae
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Botoșani. Dimineața frumoasă, luminată de un soare prietenos, cerul senin presărat ici-colo cu câte o zdreanță de nour alburiu, discuțiile lejere și apropiate ce se purtau între ocupanții autoturismului, drumul bun și nu prea aglomerat ne-au favorizat o călătorie agreabilă și tihnită. Tânărul de cetățenie româno-canadiană dorea să facă această deplasare pentru a revedea satul bunicilor după mamă, acolo unde și-a petrecut plăcute vacanțe, și să calce din nou pe locurile care îi trezesc emoționante amintiri. Copil fiind, părinții
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ani, și m-am întâlnit cu ea chiar la vernisaj. Știam că va veni la această manifestare și eram curios cum arată acum după trecerea atâtor ani. Ne- am recunoscut totuși repede și am avut parte de o întâlnire foarte agreabilă. Expoziția a mai rămas deschisă la Bacău o săptămână, deși eu plecasem de acolo mai repede cu vreo două zile, totuși a rămas în memoria mea prin toate câte suferisem cu criza mea de fiere, dar și cu faptul că
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și artă“, „Însemnări ieșene“ (serie nouă) ș.a. Andi Andrieș a rămas un ieșean de valoare, dramaturg recunoscut, un personaj reprezentativ pentru viața culturală, în general, și literară, în special, a Iașului din ultima jumătate de secol, o prezență discretă și agreabilă. Dramaturgul și publicistul Andi Andrieș a încetat din viață în ziua de 3 septembrie 2010 și a fost înmormântat în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. ARĂPAȘU, TEOCTIST (TEODOR) (1915-2007) PATRIARH Pentru binecredinciosul nostru popor, cel de-al cincilea patriarh al României
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
din cimitirul municipiului, fiind trecut printre ctitorii acestora. În perioada 22 octombrie 1979 și 8 noiembrie 1989 a condus cu demnitate, seriozitate și conștiinciozitate Primăria municipiului Iași. Dăruit urbei, om harnic, corect, cu o prestanță deosebită, mereu tânăr la suflet, agreabil, captivant, a fost mai presus de toate interesat de edificarea unui Iași curat, civilizat și primitor pentru toți oaspeții care i-au călcat pragul. Întreaga activitate și-a dedicat-o cu pasiune și dăruire dezvoltării urbane, industriale și culturale a
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
se poată încrede în ea și să nu-i fie teamă. Găsise ceva la el care o făcea să creadă că are toate aceste însușiri. Aveau nevoie amândoi de o stabilizare a vieții lor și socoti că-i nimerit și agreabil să fie împreună, să se afișeze în lume, să simtă pe deplin satisfacția. Deși, Carlina era o femeie deosebită, ea era și posesoarea unei firi foarte superstițioase. - Dumnezeule, incredibil ! Numele lui sună ca un clopot de alarmă. Are același nume
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
animale. Valentin avea o privire pătrunzătoare sau chiar tăietoare și era mult mai inteligent decât își închipuia oricare dintre noi. Intrând în camera lui ca o oarbă, un abatjur violet împresura o lumină difuză și caldă. El părea un manechin agreabil și plăcut, sigur de faptul că avea să câștige competiția. Fratele lui, Tică, cu care locuia nu era în momentul acela acasă. Totul părea să fie aranjat. Femeia credea că o înșeală vederea când observă că silueta lui se contura
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Mama soacră era de față când avusese simptome de greață. Născând șapte copii își dădu seama imediat de semne și îi spusese lui Valentin: - Ia-ți soția și du-o la doctor. Precis este gravidă. Era o doctoriță tânără și agreabilă la prima vedere. O întrebă șovăitor: - Mai aveți copii? - Nu, nu. Am unul dar nu l-am născut eu. - Ați vrea să mai aveți unul? - Nu. Nu știu ce să spun acum, învârtindu-se toate în capul ei, neștiind concret ce să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ei. Se ținea izolată, departe de lumea exterioară, cea care nu făcea decât să te transforme într-o saltea pneumatică plină cu bârfe de tot genul. Stătea cât putea de mult izolată de lume, în ciuda faptului că era o persoană agreabilă și destul de comunicativă. Cândva își încredințase toată dragostea ei, toată viața în mâinile lui Valentin pe care-l iubise atât de mult. Zidul dintre ei construit cu dragoste în zeci de zile și nopți se năruise. În seara aceea se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
goală și pustie în interior. Fiecare dintre noi ne privim copiii printr-o anumită prismă, le vedem anumite laturi, uneori chiar și pe cele ascunse. Carlina îl vedea pe Alin uluitor de frumos, șaten și foarte chipeș cu o fizionomie agreabilă. Se afla la apogeul frumuseții. Era adolescent în momentul acela și ademenitor ca o miere de albine. Dumnezeu știa cel mai bine de ce îl crease desăvârșit. Cu siguranță avea Cel de sus un plan măreț pentru viitor, bine pus la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nostalgie, că încă din perioada când era o adolescentă faină, așa cum îi spuneau vecinii, își făurise ca orice tânăr ce visează cu ochii deschiși la un viitor în culorile sale preferate atâtea vise. Se îndrăgostise prima oară de un tânăr agreabil și frumos care se remarca prin uniforma pe care o purta inscripționată cu inițialele M.A.I. Carlina nu avea decât 208 16 ani, era o adolescentă care încă mai strângea la piept toată învățătura părinților săi. Ea strângea la piept
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dedică cu seriozitate vindecării sale. Ceruse sfatul unor medici faimoși și era necesar să se dedice consecvent unui tratament mai amplu. Carlina îl trata cu meticulozitate și nu-i adresa nici un cuvânt care să-l indispună. Oferea permanent o atmosferă agreabilă și protectoare. Încerca mereu să-i rispească îndoielile cu privire la sănătatea lui. Ea știa cel mai bine că acum, sănătatea lui era crucială și răbdarea ei era pusă la grea încercare. Toți suntem uneori îndreptățiți să sperăm că într-o zi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
copilărie, iar pe alții din școala în care învățase. Alin îi salută într-un stil a lor și spuse cu o voioșie în glas: „Băieți, e timpul să plecăm și încă iute!” Nimeni nu protestă, ca și cum le-ar fi fost agreabil acest lucru. Aproape că nici nu îndrăzneau să mai respire. Stăteau neclintiți ca stanele de piatră și afișau un surâs încremenit pe față, aveau ochii larg deschiși. Îl priviră în cele din urmă cu îndrăzneală pe Alin, punându-și toate
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Vasilica, iar la prima vedere bijuteriile exagerat de multe pe care le purta îi confereau o stare de snobism și orice privitor își putea da seama că bijuteriile mai mult o incomodau decât să o avantajeze. Vasilica avea o înfățișare agreabilă și o prezență plăcută. Era o femeie distinsă, și avea multe de oferit. Carlina își spuse, așa ca pentru sine: „Dumnezeu să mă ierte, dar Carmen nu semăna deloc cu mama sa. Nu că aș rosti vre-un cuvânt împotriva
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vorbea în franceză, dădea dispoziții să i se facă bagajele și se pregătea pentru o călătorie - probabil pentru mult dorita călătorie la Paris. În zilele bune, însă, înainte de a i se agrava bolile, fosta doamnă Lovinescu era o companie minunată, agreabilă, generoasă, mândră de familia ei despre care povestea (cu naivitate) oricui. Așa se face că una dintre codeținute, Doina Stupcanu, devenită informatoare a Securității în penitenciarul Jilava, a putut da despre ea note informative bogate în detalii. [Doc.] 159. 1960
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fața în sus, cu tot clopotul albastru peste mine, pân dind uneori soarele să iasă din nori, am impresia de rătăciri pe ape; vuetul mării îmi întregește impresia. Astă seară a fost aproape frig, lumea era zgribulită; sus în odaie, agreabil și adăpostit. Ce-am făcut în răstimpul acestor două zile, cât nu ți-am scris? Am cumpărat 28 kg. brânză de Brăila și mi s’a făcut de către d na Lemonide și Menaru bulionul; am fost în vizite la localnici
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un sfert, totul s-a reluat; s-a instalat [numai] anticarul, marele șef n-a mai venit. Scara bibliotecii scotea un scrâșnet lugubru când se deplasa de-a lungul rafturilor; agentul cerceta cu îndemânare și întorcea cărțile alese, rămânând totuși agreabil și căutând să fie politicos; a ales 475 de cărți, pe cele mai bune; mi-a spus că el are obiceiul de a pune semne ca să vadă dacă nu se sustrag cărți, că numără un raft din 7 în 7
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sunt așa de bune prietene, pleacă și în vacanțe împreună. Zice că nu a pierdut o fată, ci a câștigat o prietenă! Pare extrem de încântată. O, Doamne. Cum s-o pregătesc pentru tristul adevăr? — Și Elinor pare o persoană extrem de agreabilă, din câte ne-a zis Luke. Ține foarte mult la ea! — Da, așa e, recunosc fără prea mare chef. Incredibil de mult. Azi-dimineață ne-a povestit despre toate operele ei de caritate. Cred că are o inimă de aur! În timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
servit pe cei la care stăm - dona Maria și soțul ei, un peruan mic de statură, cu pălincă și cașcaval afumat, iar ei ne-au dat un lichior de ghindă și cârnați de casă. A fost un schimb de „experiență” agreabil. Ieri (luni) am fost treziți de ropotul ploii pe care, însă, am ignorat-o. După ce am mâncat și ne-am băut cafeaua, am pornit spre Centul Cultural „Reina Sofia”, unde am stat toată ziua vizitând o retrospectivă uriașă a unuia
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în general Ministerul de Externe se cam "depopulase", mulți "ochi albaștri" fiind urgent "lăsați la vatră". În ultimii ani, MAE devenise un fel de Argus, cel cu o mie de ochi, majoritatea având pentru rațiuni "de stat" nuanțe nu tocmai agreabile, așa că cei ca mine, cu ochii negri, aveau căutare! M-am integrat rapid, cunoscând problemele, și nu după mult timp, susținând un concurs, am fost avansat la gradul de consilier. În aceeași zi am fost propus și aprobat director adjunct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Vazquez, ca un veritabil reprezentant al "stângii", a declarat că va folosi edificiul doar "ca loc de muncă" și va continua să locuiască în propria sa casă din cartierul Prado). Reuniunea ambasadorilor și soțiilor cu președintele și soția erau foarte agreabile și plăcute, desfășurându-se în "parcul cu trandafiri", printre lămpi discrete, havuzuri și mese cu tot felul de bunătăți, perechea prezidențială deplasându-se de la un grup la altul pentru întreținerea "atmosferei". Spre părerea noastră de rău, contrar uzanțelor, Jorge Batlle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]