3,926 matches
-
îl făcu să se ridice. Lui Valerius i se păru că zărește o siluetă zveltă dispărând în întuneric, în fundul grajdului. Ajunse afară, în lumina lunii, strângându-și traista la piept, cu pumnalul atingându-i șoldul și prins de după umeri de agresor, care-i îndruma pașii. Nimeni n-ar fi băgat de seamă ceva neobișnuit la cei doi bărbați. Traversau drumul, îndreptându-se spre ulițele înguste ale satului, ca doi prieteni care se sprijină unul pe altul după o beție. — Aici. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prăbușește odată cu el. Pe când se zvârcolea, încercând să se ridice, văzu din nou simbolurile pictate pe peretele templului... Câinele și felina erau singurii care nu atacau ochiul albastru... săreau spre el... Nici bărbatul mascat care îl lovise nu era un agresor, ci încerca să-l împingă înainte. Privi lanțurile de la glezne și înțelese că homarul, șarpele și racul erau pământul de care era legat și pe care se putea mișca într-o singură direcție. Corbul, tridentul și gladius-ul... Ce-i spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să răsune în încăpere. — Ei bine, spuse Vitellius, trecându-și o mână peste fața mânjită, ăsta nu-i sânge. E sos de prune sălbatice și oțet. Își trecu din nou mâna peste ochi și-i miji, încercând să vadă chipul agresorului, pe care soldații îl imobilizaseră în cele din urmă. Îl recunoscu pe omul din fața lui. — Medicul, zise - iar după o clipă adăugă: Cel care a ucis-o... Privirea lui Valerius îl făcu să tacă. — E fratele meu. Antonius făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trunchiul unui fag, ca să se poată apăra mai bine, legatul se lupta cu trei atacatori. Titus sărise repede de pe cal și îi respinsese pe cei care îl atacaseră. Ținând câte un pumnal în fiecare mână, îi înjunghie pe cei doi agresori ai lui Errius. Când îl văzu pe acesta ridicându-se teafăr, se întoarse spre Antonius. Centurionii care încercaseră să-l apere erau deja la pământ. Antonius se ascunse în spatele copacului, ca să evite loviturile de pumnal. Nu se auzea nici un strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ucidă. Căzură, înjunghiați în spate de Titus și Errius, în timp ce Antnoius se ridica palid, cu pumnalul în mâna stângă, și alerga în ajutorul celorlalți centurioni, care luptau la câțiva pași de ei. Furibunzi, Antonius, Titus și Errius se năpustiră asupra agresorilor și-i uciseră. Unul singur reuși să fugă. Antonius se întoarse brusc și îl văzu pe unul dintre atacatorii săi ridicându-se și târându-se spre tufișuri. Errius se năpusti asupra lui și-l lovi cu pumnul, amețindu-l. — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
agățat de gât. L-a dezvelit și farmecul acestuia a făcut minuni. Vânătorul, câinele și calul au căzut la pământ; aripele șoimului, cuprinse de tremur, nu-l mai puteau susține, prăbușindu-se și el. Văzându-se scăpat de acești trei agresori, Rogero i-a lăsat în transa lor și a pornit mai departe. Între timp Alcina, cu toate forțele pe care le putuse aduna, și-a părăsit palatul în urmărirea cavalerului. Melissa, rămasă în urmă a folosit acest prilej pentru a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ne vor înțelege și aproba, sângele vărsat rămâne în fața lui Dumnezeu care ne este Singurul și veșnicul Stăpân, un păcat, cu toate consecințele și implicațiile. De aceea, orice s-ar întâmpla, vom fi, dacă va fi cazul, martiri dar nu agresori și, de va trebui, nu ne vom apăra nici viața vărsând sânge.” (Corneliu Zelea Codreanu) Legionarii nu au folosit violența ca metodă de luptă ci doar s-au apărat atunci când legile țării nu erau respectate tocmai de cei ce le
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ne vor înțelege și aproba, sângele vărsat rămâne în fața lui Dumnezeu, care ne este singurul și veșnicul Stăpân, un păcat, cu toate consecințele și implicațiile. De aceea, orice s-ar întâmpla, vom fi, dacă va fi cazul, martiri dar nu agresori și de va trebui, nu ne vom apăra nici viața vărsând sânge”. Și-au zăvorât inimile și purtându-și cu demnitate existența. Înlănțuiți, scuipați, hăituiți ca fiarele, batjocoriți, omorâți mișelește ei nu s-au dezis niciodată de crezul lor, de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ale delictelor comise în Hollywood, plângerile înaintate, arestările și apelurile de urgență - începând din anul 1937. Unele dosare erau clasate în ordine alfabetică sub eticheta „Arestați”, altele la „Plângeri”, iar câteva erau numerotate sub titulatura „Adresele incidentelor”. Unele conțineau fotografiile agresorilor, altele nu. Golurile din dosarele cu „Arestați” indicau faptul că cei în cauză îi mituiseră pe polițiști ca să fure rapoartele ce îi puteau compromite - iar West Hollywood nu era decât o porțiune infimă din teritoriul comitatului. Danny petrecu o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de mare calibru a pătruns în Moonmist Lounge. A silit trei clienți și pe barman să se întindă pe jos, a golit casa și a furat bijuteriile, portmoneele și poșetele celor patru victime. Barmanul a încercat să-l anihileze pe agresor, dar acesta l-a bătut cu patul pistolului până când omul și-a pierdut cunoștința. Barmanul a decedat din cauza rănilor la cap în această dimineață, la spitalul Queen of Angels. Supraviețuitorii l-au descris pe criminal ca fiind un «bărbat alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
galbene despărțindu-se deasupra podului. Cavaleria moldoveană intra În retragere. Soliman câștiga teren. Galopul Cuceritorilor fu oprit de atacul pieziș al celor cinci sute de Apărători conduși de Pietro. Lăncierii moldoveni reușiră o breșă În mijlocul lor, dar În scurt timp agresorii intrară Într-un dispozitiv nou, desfăcând aripile Încercuirii. - Retragere cu voltă pe dreapta, ariergardă de lăncieri! porunci Oană, iar semnalul pentru Pietro porni imediat. - Mențineți triunghiul! Atac cu săgeți aprinse! Săgețile aprinse loviră În plin corpul Cuceritorilor, luminând mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cavalerie, o succesiune de desfășurări, replieri, ciocniri la sabie, lansări de săgeți. Și apoi, brusc, Alexandru observase că cei doi căpitani Pietro și Gâlcă se retrag, sau execută o manevră stranie, prin care Îl lasă pe tatăl său singur În fața agresorilor. În acea clipă simțise Încordarea Erinei, care se afla lângă el, Îi văzuse mâinile strângând până la tremur frâul calului, simțise neliniștea lui Ștefan, grăbit să intre În luptă, dar conștient că momentul era mult prea riscant, dar, În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rezistaseră fără a fi prinși. Iar Langzhou era unul din punctele cele mai slab apărate ale Drumului Mătăsii. Nu puteau da greș. Oan-san și Liu Huang așteptară ca iscoadele să apară primele pe culmea dealului. Dar nu apăru nimeni. Grupul agresorilor sosi la galop dinspre miazănoapte și se opri la vederea liniei de apărare. Cel ce părea a fi conducătorul Își roti calul, nedumerit, apoi privi dealurile din jur și discută ceva cu un bătrân care părea a-i fi sfetnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și Luoyang a scăpat de jaf. Îmi pare rău, Oan-san, dar asta nu e lupta ta. Călugărul descălecă și coborî Încet dealul. Oan-san rămase În Întunericul pădurii, urmărind cu atenție ce se petrece. Înainte ca Liu Huang să ajungă În fața agresorilor, tânărul făcu semn arcașilor să se adune În jurul lui. Își dădu seama că nu mai are traducător, dar Încercă să se exprime cât mai clar prin gesturi. Arătă câțiva războinici care se strecurau În primul rând, cu arcurile pregătite. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aduceau vești. În jurul orei 2.00 se Întorseseră Apărătorii aflați sub comanda căpitanului Petru Ilaș. Scotociseră toată moșia Brăneștilor și tot malul Dunării, până la hotarul cu Țara Românească. Nu găsiseră nici urmă de vornicul Isaia și nici vreun indiciu despre agresori. Singurul martor direct rămânea arcașul Simion, care fusese chemat În grabă În fața domnitorului. Vreme de un ceas, arcașul povestise fiecare detaliu. Apoi fusese chemat căpitanul Petru, care confirmase ultima parte a Întâmplărilor, dar nu putuse estima forțele dușmane care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de Simion, mai rezulta că operațiunea fusese condusă de ordinul Cuceritorilor. Șarpele și săgeata fuseseră văzute pe echipamentul comandantului spahiilor, dar nu și pe veșmintele tătarului. Simion relatase și despre o discuție Între căpitanul Oană și cei doi șefi ai agresorilor, dintre care unul, anume tătarul, părea a-i fi cunoscut, căci Oană i se adresase direct și chiar scosese spada, avansând spre el. La distanța la care se afla, Simion nu putuse desluși cuvintele căpitanului, dar putuse auzi strigătul tătarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ne-a sugerat să-l trimitem pe Oană și În același timp l-a prevenit pe Isaia? - Nu știm Încă. Cercetăm. Deocamdată, cele trei grupuri de șoc au pornit În direcțiile pe care bănuim că s-ar fi putut retrage agresorii. Să dea Dumnezeu să le găsească urmele, căci apoi știm ce avem de făcut. - Trupele sosite azi În cursul nopții? - Gata de luptă la primul semn. - Cred, măria ta, interveni logofătul Cânde, care se ocupa de afacerile externe ale Moldovei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
evenimente Într-o zi atât de neobișnuită. Simți cum cineva Îl prinde braț și spune, În limba turcă: - Stai pe loc! Ești arestat! Fără să stea pe gânduri, procedă exact așa cum prevăzuse antrenamentul Apărătorilor pentru astfel de cazuri. Prinse palma agresorului, Îi Întoarse degetele până la rupere, eliberându-se, și se răsuci brusc pe partea stângă, lovindu-l cu cotul În tâmplă. O luă la fugă pe prima străduță, dar În fața lui apărură alți ieniceri, blocându-i drumul. În spate nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apărare Împotriva unui atac de la distanță, dinspre est, cu săgeți. Dintr-acolo soseau Cuceritorii. Călăreții mongoli cu excelente abilități În mânuirea arcului. Zidul de scuturi era menit protecției Împotriva unui atac al arcașilor, până la conturarea unei strategii mai clare a agresorilor. Erau multe necunoscute În această ecuație, dar Alexandru Înțelese că Angelo prevăzuse tot ce putea fi prevăzut. - Giuliano! strigă comandantul. Unul din Apărători se apropie, așteptând ordinul. - Avangarda noastră a găsit iscoade ale spahiilor? - No, commandante. Spahii sunt primul val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fără atâtea cuvinte, complicitățile unei familiarități caste și domestice. Oboseală, plictis... te întrebi asupra rostului atâtor artificii. Dar Tolea întețea moara de vorbe, doar-doar va obține interjecția-surpriză, un nou impuls. „Da, da, înțeleg“, încuviința, fără convingere, placidă. Plăcinta! gândi isterizat agresorul recepționer, agasat de vocea plăcută, de violoncel, care nu era decât ritmica expirație a plăcintei din fața sa. „Da, da, înțeleg“ rostise iarăși Venera. Beau ceaiul, se serveau tartine modeste, un păhărel de țuică, rareori, se sorbea tacticos cafeaua-surogat, din orz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-o, Nu! sèrind în picioare, Nu! împingând-o cu un gest al mâinii fèrè s-o ating, ea rènitè, cèutându-și adèpost, se retrage în colțul cel mai îndepèrtat al compartimentului, ghemuindu-se pe banchetè că o vietate lovitè de un agresor puternic și începe, apoi, încetișor, sè plângè, Nu conteazè! Mè iubești, dar ți-e fricè de mine! Mè dorești! Ha! Ha! Haaa! rostind printre sughițuri, mișcându-se în straturile de haine care-i acoperè trupul că o coajè tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cu porțile ferecate. Și Îi privește ca pe niște intruși pe cei zece bărbați Înarmați care vin să Întrerupă sacrificiul. Aceștia poartă, pe tichiile de fetru, Însemnul de un verde pal al ahdath-ilor, străjile orașului Samarkand. De Îndată ce i-au văzut, agresorii s-au Îndepărtat de Khayyam; dar, ca să-și justifice purtarea, s-au apucat să strige, luând mulțimea drept martor: — Alchimistule! Alchimistule! În ochii autorităților, faptul de a fi filozof nu reprezintă un delict, dar practicarea alchimiei este pasibilă de pedeapsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
afară, Omar reușește să se ridice fără ajutorul nimănui. Merge drept, În tăcere; Înfățișarea semeață Îi acoperă ca un văl cuviincios veșmintele sfâșiate și obrazul plin de sânge. În fața lui, străji Înarmate cu torțe deschid calea. În urmă-i vin agresorii, apoi alaiul de gură-cască. Omar nu-i vede, nu-i aude. Pentru el, străzile sunt pustii, pământul e lipsit de zgomote, ceru-i fără nori, iar Samarkandul rămâne acel loc de vis pe care l-a descoperit cu câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Abu Taher Îl ascultă cu atenție, fără a lăsa să i se ghicească părerea. Apoi, rezervându-și câteva clipe de reflecție, poruncește: — Spuneți mulțimii să se Împrăștie. Fiecare să se Înapoieze acasă pe drumul cel mai scurt, și - adresându-se agresorilor - voi toți să vă duceți, la rându-vă, acasă! Până mâine, nu se va hotărî nimic. Prizonierul va rămâne aici peste noapte, Îl vor veghea străjile mele, și nimeni altcineva. Surprins să se vadă atât de repede poftit să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-ți iei, În fapt, măsuri de prevedere Împotriva unui om decis să moară? Totul se Întemeiază pe descurajare, personalitățile de rang Înalt, se știe, se Înconjoară de o gardă cu un aspect terifiant, care-l face pe orice eventual agresor să se teamă de o moarte inevitabilă. Dar dacă agresorul nu se teme de moarte? Dacă e convins că martirajul este o cale mai scurtă spre paradis? Dacă are tot timpul În memorie cuvintele Predicatorului: „Nu sunteți făcuți pentru această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]