179,567 matches
-
totul, care îl va însoț peste tot, cu care se confundă în imobilismul lui, un fel de trăsură-dric care se transformă - formidabilă idee - în sicriu, apoi în mormînt, în finalul montării. E dublul concret al lui Oblomov, prelungirea lui de aici și de dincolo. Obișnuindu-te cu semiîntunericul din odaie, privind atent, descoperi dezordinea din încăpere și începi să o intuiești pe cea din interiorul lui Oblomov. Adevărată, palpabilă, existențală. Undeva, cățărat într-un pat, tușește Zahar-ul lui Sebastian Papaiani
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
vacă, singura victimă de război aflată cu adevărat la îndemîna ziariștilor. Distrugerile par selectate. Case lovite cu artileria lîngă altele întregi și înfloritoare. Sate pustii în care cineva se întoarce zilnic, spală rufele, duce vitele la păscut și închide obloanele. Aici nu a fost ca la Vukovar. A fost o luptă de guerillă în care una din forțe a ripostat dirijînd focul doar în direcța din care s-a produs agresiunea. Disparița albanezilor din zona Komorane e discutabilă. Multe gospodării au
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
de drepturi dintr-un portofoliu practic nelimitat, ce-și are, de altfel, nobilul trecut istoric în indulgențele prin care se iertau plătitorului greșeli înfăptuite și ceva mai scump ca să simtă pentru greșeli pe care păcătosul intenționa să le comită. Atingem, aici, delicata problemă a unor posibile exagerări când, bunăoară, căile ferate se vor privatiza și vom călători cu garniturile dlui Sechelariu sau Mischie, să presupunem, ar constitui un abuz pentru dreptul de a achiziționa o locomotivă, o gară, linia București-Iași și
Într-o armonie fără cusur by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13811_a_15136]
-
să-mi citesc cu voce tare poemele, îmi plac festivalurile unde cunoști o groază de scriitori. Ador muzica poeziei, felul cum se interferează viața autorului cu viața poemului la lecturile publice. Așa că sper ca ele să continue multă vreme de aici înainte! LV. Cum ai caracteriza poezia britanică de azi? FS. Mă tem că nu mă entuziasmează la fel de tare ca traducerile ori poezia americană. E ciudat că o cultură mai globalizată și mai efemerizată decât cea britanică a izbutit să păstreze
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
barbian versul său cu concepte à la Nichita, însă rezultatele sunt, în cel mai bun caz, hilare. Cum sarea și piperul unei raderi sunt citatele, să nu ne întindem prea mult cu comentariile: "lasă bre, luno / piramida aia a ta aici, pe / eterno secunda mea, perforează-ți călcâiul / ahilian într-al nostru amorurum hream; / tic-tac, tic-tac, împarți întregul femeia-eu / tic-tac, tic-tac, desparți întregu-n femeie - / bărbat" ( libertatea materiei de a se juca), "și-mi vine să plâng dar mă trezește râsul, cu
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
Uniunii Scriitorilor. Nu cunosc celelalte cărți ale acestui scriitor din Lugoj, dar prezenta îmi este de ajuns să constat ce fel de ghiveci este Uniunea. Practic, impresia mea e că oricine, destul de perseverent încât să publice câteva cărțulii, poate intra aici. Asta n-are nici un rost și e cât se poate de trist Uneori este foarte greu să scrii despre literatura proastă pentru că nu te stimulează în nici un fel, nu produce idei, mai mult te golește și te lasă perplex. Sentimentul
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
stă cel mai bine, este îngrijită și elegantă. Fotografiile din interior, semnate de Nicolae F. Eberlein, seamănă însă izbitor cu nudurile lui Răzvan Voiculescu. În ceea ce privește textul, volumul este subțirel, uneori chiar naiv; poemele sunt corecte, fără stridențe, cuminți, însă tocmai aici apare problema. Fără a fi neapărat nereușită, poezia Liei F. Faur este plată. Se vrea erotică ( de unde și fotografiile), dar lipsită de curaj, inexplicabil de reținută, e doar sexi și neinteresantă. Exercițiul de striptease e doar o fâțâială în halat
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
cartea mea"), poetul oficiază pe altarul poeziei prorocind încifrat ( autorul chiar a editat și un CD cu versuri în propria lectură): "Un pat de țărână / Un căpătâi de vise... O cergă de speranță; Culcuș de veghe, - / împruncirii. / Vă strig de aici, - / din vatra timpului, / Cu ce-a fost / și va să fie / cuvânt." ( Veșmânt de mit) Versurile sunt, uneori, atât de penibile încât fac lectura de un haz nebun, iar cartea greu de lăsat din mână: "Nori de izbândă pe cer
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
la opere importante ale literaturii clasice și contemporane. Nu întîmplător acești traducători buni, activi azi, sînt ei înșiși prozatori, poeți, eseiști sau universitari specializați pe cîte o arie lingvistică. Sau redactori de editură cu mare experiență. Gîndindu-ne să-i numim aici, ne-am dat seama că sînt totuși destui: ne-ar umple tot spațiul. Ei merită un amplu articol separat în corpul revistei. l Traducătorii, cum spuneam, sînt grav nedreptățiți. De la un timp însă, în ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC, Elisabeta Lăsconi
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
a limbii din care se traduce, a limbii în care se traduce (mai mult chiar: un dezvoltat «simț al limbii»), cultură din diverse domenii și multe, multe lecturi literare când e vorba de traducere literară (și noi despre aceasta vorbim aici). În sfârșit, ceea ce eu numesc «caracter»: capacitatea de a acorda lucrului pe care îl faci timpul de care are nevoie, răbdarea, încă o dată răbdarea - calitatea de bază a unui traducător, cel care nu o are să nu se apuce de tradus
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
de război care voia să impună un nou regim estetic una care continua să risipească armament cînd dușmanul zăcea de mult răpus sau plecase pe alte meleaguri văzîndu-și liniștit de treabă ( vezi, de pildă, Julien Gracq). Numai că, tocmai de aici, din experiența n-aș putea spune cît de autentică a Noului Roman s-a născut o direcție a literaturii franceze contemporane care consonează cu un Zeitgeist dezabuzat, nu acela al individului postmodern, cum s-ar crede, ci al europeanului postmodern
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
guguloi de mămăligă cu brânză. Clasa moare de râs. Atunci, scrie Creangă parcă-l văd cum s-a plesnit părintele Duhu cu palma peste frunte, zicând c-un oftat adânc: Pe semne păcatele mele cele mai grele m-au aruncat aici să învăț niște țopârlani sălbatici... Iar tu, Oșlobene, care te robești pântecului și nu-ți dai câtuși de puțin osteneală minții, te-i face popă popă, ca taică-tău, când s-o pustnici toți bivolii din Mănăstirea Neamțului Vituperație colosală
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
Sunt metode care, susținând adevărul, îl compromit. Se cuvine, prin urmare, să alegem metodele cele bune, ca să nu fim păcăliți. Dar care o fi acest adevăr, slujit cu atâta vehemență de popa Oșlobanu?... Și ce pișicherlîc Ce șmicherie... Și de aici supărarea părintelui Oșlobanu ajunsese la culme: să nu mai vadă sămânță de călugăr pe la biserica lui, că-i potopește Gata-gata să-l facă mucenic, adică să-i ia viața părintelui Duhu, să-l facă mucenic în locul Sf. Dumitru, izvorâtorul de
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
lecturi și audiții de muzică nouă, se regăsește și în Muzica românească între 1944-2000. Aprecierea creației cercetate se întemeiază deopotrivă pe o perspectivă muzicologică europeană și pe o cunoaștere dinlăuntru a culturii autohtone. Obiectivitatea și subiectivitatea actului critic se împletesc aici și se echilibrează. Comentariile se sprijină pe surse istorice sigure, riguros consemnate. Textul se menține la o elegantă ținută intelectuală, chiar și când parcurge etape istorice întunecate. Spirit deschis la cultura de pretutindeni, Valentina Sandu-Dediu judecă muzica produsă la români
Retrospectivă by Ștefan Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13852_a_15177]
-
amintită a Norei Iuga, apărut în 2002, iar Radu Afrim semnează regia spectacolului cu același titlu, de la Teatrul Odeon, după o dramatizare proprie a cărții Aglajei Veteranyi. O premieră despre care s-a scris și în numărul trecut. Însemnările de aici nu se doresc o completare, ci doar poate o altă perspectivă. Mai implicată. O plasare altfel față de un destin, față de carte, de spectacol, de un demers al unui regizor tînăr, care lucrează pe un text dificil și complex, un text
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
în nobilele încăperi, pîngărind patul princiar, trecînd deci peste nefericitul și lungul episod, de revăzut acum, în total primenita vilă, ce a însemnat, numai și prin reducție simbolică, vechea, frumoasa Românie. Cea în care geniul alături de distinsa Maruca - își afla aici, aproape de Peleșul regal (unde era primit cu venerație) ceasurile de tihnă și de imaginare. Începînd cu scara ce duce spre odăile de sus, scară al cărei cuier mai păstrează încă bastonul de drumeție al stăpînului, și terminînd cu odăițele slujnicelor
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
Între scriitorii care fac de voie-de nevoi publicistică, există semnături care îț garantează totdeauna "ceva de citit". Așa cum sînt altele peste care poț sări fără nici o pagubă: articole de serviciu. Orice cititor de presă își are preferați săi ("ei, bravos! Aici a adus-o bine".) și cînd răsfoiește o publicațe, zăbovește întîi la aceștia. Cronicarul e curios mereu ce mai scriu la gazetă, de pildă, Al. Călinescu, Ion Vartic, Radu Cosașu, Tia Șerbănescu, Al. George, Ileana Mălăncioiu, Ștefan Agopian, Al. Cistelecan
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
există și alte aspecte importante, de "producțe": instituța agentului literar - care lipsește deocamdată și mai ales "acea secretă, omnipotentă armată a editorilor de text din edituri, marii anonimi care transformă manuscrisele în marfă vandabilă, frăgezesc aluatul aducîndu-l pe gustul publicului." Aici ar fi de discutat, pe gustul cărui public? Cititorii de literatură sînt oricum puțni, iar adevărați cunoscători - nici cît tirajele de azi (maxim 2-3 mii). Un editor bun poate face însă mult pentru o carte, deși la noi scriitorul ar
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
iradierea persoanelor neconvenabile regimului? Ei, ce se întâmplă atunci? Nu e sigur că Occidentul va tolera la nesfârșit potlogăriile de acest gen și nu e cu totul exclus să fim invitaț să mergem la plimbare, cu securiștii noștri cu tot. Aici e marea problemă, nu în simpatia sau antipatia pentru instituța atât de dragă majorități parlamentarilor români. În loc să-și vadă de treburi, dl. Timofte s-a aventurat în prea multe și tulburi acțuni cu tentă politică. Nu știu de ce vrea, cu
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
ultime." Reflecțiile autorului se întemeiază pe creația în sine, el este interesat de procesul de creație, de scris, însă nu orice creație îl pune pe gînduri ar fi pierdere de vreme ci numai aceea a geniilor și a scriitorilor importanți. Aici găsește și excepția și regula, și singularitatea, dar și umanitatea în genere. "Impresionist" sadea, Lucian Raicu nu vede ce legătură există între lucrurile și întîmplările "fragile" din viața și opera unui scriitor și "Literatura ca instituție și studiu sever", cu
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
pe un epigon eminescian, deși atunci cînd își publica poeziile muzicale și pesimiste, Eminescu era încă acela de dinainte de 1870, un emul zglobiu al lui Alecsandri și Bolintineanu. Iată două cazuri de epigonism paradoxal. Neșansa lui Agârbiceanu nu se oprește aici. Întîia parte a operei sale, aceea de pînă la război, se încheie cu romanul Arhanghelii din 1913, roman solid, de pionierat realist, care este reținut totuși de către istoria genului doar ca o verigă între Mara ( în volum abia în 1906
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
nu este sigur că au reșit. Popa Man e o combinație de reminiscențe din Caragiale (Păcat), Slavici (tatăl ciudatului popă e un hoț de porci, împușcat de jandarmi) și Sadoveanu (firi pătimașe, nestăpînite, în dragoste și în beție). Lipsa originalității aici mai vădită decît oriunde. Păscălierul e o versiune comică a temei preotului dintr-un sat izolat. Cititorul ia însă la fel de greu în considerare farsa cum o ia preoteasa care se pomenește în patul conjugal al bețivanului ei soț cu un
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
și iar, pe balcon, admir nepăsarea la tot a răsadurilor mele de gălbenele și crăițe, mă uimește energia titanică de înflorire a mușcatelor cărora le merge de minune cocoțate cu mine tocmai la etajul patru. M-am mutat de curând aici, dintr-un bloc naționalizat. Am trăit trauma unei evacuări. Am avut însă, mutându-mă, norocul de a nimeri cu ferestrele într-o priveliște cu multă verdeață, cu arbori înfloriți pe ambele laturi ale bulevardului. Nervii îmi rezistă incredibil de bine
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
zgomotul tramvaielor, autobuzelor și nu în ultimul rând la hărmălaia câinilor care hălăduiesc în hainte libere și latră ațâțați de trecătorii cu câini de rasă în lesă. Zdrăngănitul mașinii salubrității ridicând gunoiul, culmea, de trei ori în 24 de ore, aici unde exigențele unui hotel de lux din vecinătate își lasă amprenta, mă amuză ciudat. Peste drum, o școală cu rumoarea specifică din recreații. Și tot peste drum un bloculeț cu electrice la parter, clădire străveche cu ficuși și cu lemnul
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
transpunerea lor rămâne suverană. Această desfășurare de apreciative enumerări, departe de a fi jenant omagiale, le consider semnându-le, ca fiind făcute sub semnul unui exercițiu de impusă imparțialitate. Credibilă este prestanța lui Constantin Mohanu, în calitate de vechi și experimentat editor. Aici nu am în vedere decât contribuția la împlinirea, în 1967-1987, a ediției de Opere, în 14 volume, de la Editura Minerva, din colecția ,,Scriitori români", aparținând lui Ioan Slavici. Constantin Mohanu a participat la această lucrare, în calitate de stâlp de bază dintr-
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]