1,853 matches
-
ucigașului. Pentru viitoarea victimă, există două soluții: fie să-și accepte soarta și să fie răpusă, fie să se ascundă în turnul de veghe, o instituție care-i asigura imunitatea și care a existat până în anii ’50 în toate satele albaneze. Iar pentru că la Shkodër nu exista un astfel de turn, Ndoc Cefa a fost nevoit să se izoleze în propriul apartament vreme de trei ani. În tot acest timp, a condus teatrul și consiliul local numai prin curieri sau prin
Kanun () [Corola-website/Science/316977_a_318306]
-
Lorik Agim Cana (n. 27 iulie 1983, Pristina, Iugoslavia) este un fotbalist albanez care evoluează în prezent la Nantes. Este de asemenea și căpitanul echipei naționale de fotbal a Albaniei. Tatăl lui Lorik l-a îndrumat către sport, deoarece și el a avut experiență fotbalistică. În 1997 se alătură echipei Dardania Lausanne din
Lorik Cana () [Corola-website/Science/328938_a_330267]
-
în numele împăratului Imperiului Rus. Sultanul a încercat să tărăgăneze în mod deliberat semnarea unui acord de pace, sperând să primească sprijinul Regatului Unit sau Austriei, dar evenimentele au fost precipitate de faptul că Mustafa Pașa cei 40.000 de soldați albanezi au renunțat să mai lupte de partea turcilor și au plecat către patrie, iar rușii nu au încetat să amenințe pozițiile armatei otomane. La jumătatea lunii august, rușii au ocupat Sofia și unitățile lor avansate au ajuns la Plovdiv. Diebitsch
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
a traversat Dunărea, îndreptându-se spre Albania. Amenințările multiple l-au convins pe sultan să ceară pacea prin intermediul ambasadorului Prusiei. Rușii și-au încetat acțiunile ofensive și, pe 2 septembrie 1829, a fost semnat Tratatul de pace de la Adrianopol. Liderul albanez Mustafa Pașa a continuat acțiunile ostile, ajungând în septembrie în regiunea orașului Sofia. Pentru contracararea atacurilor sale, Kiseliov, după traversarea Dunării pe la Rahova, s-a îndreptat spre Gabrovo, pentru a-i ataca pe albanezi din flanc. Gruparea condusă de Geismer
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
europeană ("Ardă, Ardal, Ardistan, Ardiche, Ardennes, Ardelt, Ardilla" etc.). În această ipoteză, "Ardeal" ar însemna „loc înalt și păduros”. Trebuie amintit aici și forma latină "Arduus" care aparține aceleiași rădăcini etimologice și forma indiană veche "ardhuka" "a prospera" și forma albaneză "ardh-" care cu extensia "na" a dat "ardhuna" însemnând "profit" "câștig" Cuvintele "aridica" și formele "rădica", "ridică", "ar(i)dică" aparțin acestei rădăcini și se poate aminti semantic și epitetul Dacia "Felix" însemnând Dacia "Prosperă" Unii cercetători au propus o
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
Hrebeljanovici. Victoria obținută de sârbi a stopat pentru o scurtă perioadă de timp înaintarea turcilor în Balcani, care nu au l-au mai atacat pe Lazăr până în 1386. Pe 18 septembrie 1385, otomanii au atacat o serie de principate mici albaneze și sârbe. Victoria otomană de la Savra i-a transformat pe aceștia din urmă în vasali ai turcilor. Murad a cucerit Nișul în 1386, și la scurtă vreme după aceasta l-a forțat pe Lazăr al Serbiei să se recunoască vasal
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
pe două direcții: spre nord și de-a lungul a ceea ce fusese cunoscut în epoca medievală ca „Via Ingatia”, în Macedonia. Liderii locali macedoneni au fost siliți pe rând să accepte statutul de vasali. Turcii au reușit să atingă coasta albaneză a Adriaticii în 1385. Doi ani mai târziu, turcii au cucerit Salonikul. Când problemele apărute în Anatolia la-au forțat pe Murad să înceteze campaniile din Balcani în 1387, vasalii lui sârbi și bulgari au încercat să slăbească jugul otoman
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
din 1388. Murad și-a organizat atacul pentru anul următor, în 1389. Sultanul a condus în persoană cea mai mare forță otomană reunită în Balcani până în acele timpuri, alături de soldații musulmani aflându-se contingente creștine trimise de vasalii bulgari, sârbi, albanezi și macedoneni, (printre acești Marko Kralevici al Prilepului). Lazăr a condus o coaliție a trupelor boierilor sârbi loiali, macedonenilor și kosovarilor lui Brankovici, și contingente bosniece, ungurești și albaneze. Cele două armate s-au întâlnit la Kosovo Polje („Câmpia Mierlei
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
soldații musulmani aflându-se contingente creștine trimise de vasalii bulgari, sârbi, albanezi și macedoneni, (printre acești Marko Kralevici al Prilepului). Lazăr a condus o coaliție a trupelor boierilor sârbi loiali, macedonenilor și kosovarilor lui Brankovici, și contingente bosniece, ungurești și albaneze. Cele două armate s-au întâlnit la Kosovo Polje („Câmpia Mierlei”) pe 15 iunie 1389. Bătălia de la Kosovo Polje a fost o mare victorie pentru otomani, în ciuda uciderii sultanului Murad I de către Miloș Obilici. În vreme ce otomanii nu au mobilizat și
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
lună după ce o rebeliune a Junilor Turci în Macedonia și Kosovo la care au participat și albanezi s-a transformat într-o insurecție în rândurile armatei imperiale, sultanul Abdül Hamid al II-lea a acceptat să restaureze regimul constituțional. Numeroși albanezi au participat la rebeliunea Junilor Turci, sperând că în acest fel își vor cuceri dreptul la autonomie în cadrul imperiului. Junii Turci au anulat interdicția asupra organizării învățământului în limba albaneză. Ca urmare, intelectualii albanezi au hotărât în cadrul unei întâlniri din
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
al II-lea a acceptat să restaureze regimul constituțional. Numeroși albanezi au participat la rebeliunea Junilor Turci, sperând că în acest fel își vor cuceri dreptul la autonomie în cadrul imperiului. Junii Turci au anulat interdicția asupra organizării învățământului în limba albaneză. Ca urmare, intelectualii albanezi au hotărât în cadrul unei întâlniri din Manastir din 1908 să folosească alfabetul latin. Noul guvern otoman a încercat să facă apel la solidaritatea islamică și pentru aceasta a apelat la clerul musulman în încercarea de impunere
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
acceptat să restaureze regimul constituțional. Numeroși albanezi au participat la rebeliunea Junilor Turci, sperând că în acest fel își vor cuceri dreptul la autonomie în cadrul imperiului. Junii Turci au anulat interdicția asupra organizării învățământului în limba albaneză. Ca urmare, intelectualii albanezi au hotărât în cadrul unei întâlniri din Manastir din 1908 să folosească alfabetul latin. Noul guvern otoman a încercat să facă apel la solidaritatea islamică și pentru aceasta a apelat la clerul musulman în încercarea de impunere a alfabetului arab. În ciuda
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
trupelor britanice din timpul Primului Război Mondial a invalidat practic această convenție. Kuweitul a fost proclamat „Șeicat indepependent sub protectorat britanic”. Albania se afla sub stăpânirea otomana de la mijlocul secolului al XV-lea. Grecia a ridicat o serie de pretenții asupra teritoriilor albaneze în timpul Războaielor Balcanice. Albania și-a proclamat independența în 1913. Marile puteri europene au sprijinit un stat albanez independent în 1913, după încheierea celui de-al Doilea Război Balcanic, dar au permis ca o serie de teritorii locuite de albanezi
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
britanic”. Albania se afla sub stăpânirea otomana de la mijlocul secolului al XV-lea. Grecia a ridicat o serie de pretenții asupra teritoriilor albaneze în timpul Războaielor Balcanice. Albania și-a proclamat independența în 1913. Marile puteri europene au sprijinit un stat albanez independent în 1913, după încheierea celui de-al Doilea Război Balcanic, dar au permis ca o serie de teritorii locuite de albanezi (aproape o jumătate din populația totală) să fie ocupate de alte statele vecine Serbia, Muntenegru și Grecia. Albanezii
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
a lungul carierei sale militare el a obținut diferite titluri: Enver Efendi, Enver Bey și, în cele din urmă, Enver Pașa. Istoricul britanic Mark Mazower aduce dovezi că tatăl viitorului pașă a fost un podar turc, iar mama o țărancă albaneză. Tânărul Enver a studiat în diferite școli militare ale imperiului și a absolvit în final "Harp Akademisi" în 1903. Avea să ajungă maior în 1906. În timpul serviciului militar în cadrul Armatei a III-a staționate în Salonic, el a devenit membru
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
pentru care cheltuise sume foarte mari de bani, Muhammad Ali nu mai era dornic să continue conflictul cu marile puteri. El considera că forțele sale din Peloponez, în rândul cărora luptau în cea mai mare parte țărani egipteni și mercenari albanezi, nu vor putea să facă față cu succes soldaților profesioniști francezi, veterani căliți în războaiele napoleoniene. De aceea, liderul egiptean s-a angajat de această dată în negocieri serioase cu Codrington, care fusese trimis la Alexandria într-o încercare a
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
de război și sclavi. După 1380 sultanul Mehmed I Celebi a completat rândurile lor cu copii creștini provenind din dările devșirme, la început luați la întâmplare, apoi prin selecție strictă pentru a fi instruiți. Inițial, erau favorizați copii greci și albanezi între vârsta de șapte la paisprezece ani alegând unul din cinci băieți, dar numărul lor putea fi modificat în funcție de necesarul de soldați. Sistemul de dări s-a extins și asupra sârbilor, bosniacilor și mai târziu se recrutau copii și din
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
Muhammad Ali (în arabă: محمد علي باشا, Muḥammad ʿAlī Băšă, în albaneză: "Mehmet Ali", în turcă: "Kavalalı Mehmet Ali Pașa"; n. 4 martie 1769, Kavala, Macedonia, Rumelia - d. 2 august 1849, Alexandria, Egipt) a fost un comandant albanez al armatei otomane, care a devenit Wăli și s-a autodeclarat khediv al Egiptului și Sudanului. Datorită reformelor sale este considerat fondatorul statului modern Egipt. Dinastia pe care a întemeiat-o a condus Egiptul până la Revoluția egipteană din 1952. Printre
Muhammad Ali al Egiptului () [Corola-website/Science/325301_a_326630]
-
în timpul războiului, situația cea mai grea fiind în Anatolia. Mahomed a mutat capitala de la Bursa la Adrianople. El a trebuit să facă față unei situații politice foarte delicate în Balcani. Vasalii sârbi, bulgari, valahi și bizantini erau practic independenți. Triburile albaneze erau în plin proces de unificare într-un singur stat, iar Bosnia și Moldova erau complet independente. Ungaria continua să aibă mari ambiții în Balcani, iar Republica Veneția deținea numeroase posesiuni pe țarmul Adriaticii. Până la moartea lui Baiazid I, controlul
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
a dat ordin ca cea mai mare parte a rezervelor din regiunea Dunării să fie deplasată spre Grecia. Această mișcare a fost în favoarea forțelor ruse comandate de mareșalul Piotr Rumianțev-Zadunaiski, care a reușit să obțină o serie de victorii. Forțele albaneze au preluat inițiativa în Peloponez și au înfrânt insurgenții din Messalongi și Patras și au ucis numeroși civili din regiune. În ciuda evacuării trupelor ruse din Moreea, grecii au continuat luptele. Aproximativ 5.000 de rebeli macedoneni au preluat controlul asupra
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
grecilor și fricțiunile neîntrerupte dintre eleni și ruși i-a hotărât pe cei din urmă să se îmbarce pe corăbii și să-și lase aliații la discreția otomanilor furioși. Sarcina de înăbușire a rebeliunii a revenit în special trupelor neregulate albaneze, care s-au remarcat prin instituirea terorii nu numai împotriva populației elene, dar și împotriva celei musulmane. Reprezentanții grecilor și turcilor din Peloponez s-au adresat într-o petiție comună sultanului, cerând încetarea atacurilor albanezilor. A fost nevoie de aproximativ
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
a deficiențelor tratatului de la Londra, între semnatari a izbucnit al Doilea Război Balcanic în iunie 1913. S-a ajuns apoi la un acord final de pace consfințit prin tratatul de la București de la 12 august 1913. Delimitarea teritoriului noului stat independent albanez în conformitate cu Protocolul de la Florența (17 decembrie 1913) a fost deosebit de nepopular în rândul populației grecești din sudul Albaniei (Epirul de Nord), care, după o revoltă, au reușit să declare autonomia unui teritoriu denumit de ei Republică Autonomă a Epirului de
Tratatul de la Londra (1913) () [Corola-website/Science/322037_a_323366]
-
Malësi e Madhe District din nordul Albaniei, Marinaj și-a început cariera de scriitor ca și corespondent cenzurat ce publica în diverse medii media scrise albaneze, mai întâi in ziarul local din Shkodra, apoi în o serie de publicații naționale albaneze printre care Zëri i Rinisë ("Vocea Tineretului"), Luftëtari ("Luptătorul"), Vullnetari ("Voluntarul"), și Drita ("Lumina"). În august 1990, Marinaj a publicat o satiră anti-comunistă intitulată "Cai" (în albaneză: Kuajt) și, fiind conștient de arestul său iminent de către regimul comunist, pe data
Gjekë Marinaj () [Corola-website/Science/329877_a_331206]
-
poporului sârb pentru tratamentul foarte bun cu care l-au primit în timpul acestui moment foarte dificil din viața sa În timp ce își construia cu atenție noua viață în America, Marinaj a continuat să lucreze ca și ziarist colaborator independent pentru media albaneză; munca sa independentă include și interviuri cu președintele George H. W. Bush, al nouălea și actualul președinte al Israelului, Shimon Peres, și a faimosului fotbalist Pelé. Marinaj a publicat poezia intitulată "Cai" în ziarul albanez Drita, care, la prima vedere
Gjekë Marinaj () [Corola-website/Science/329877_a_331206]
-
ziarist colaborator independent pentru media albaneză; munca sa independentă include și interviuri cu președintele George H. W. Bush, al nouălea și actualul președinte al Israelului, Shimon Peres, și a faimosului fotbalist Pelé. Marinaj a publicat poezia intitulată "Cai" în ziarul albanez Drita, care, la prima vedere, părea a fi un simplu poem despre animale de fermă, dar care era de fapt un comentariu satiric social și politic despre mânarea și închiderea în țarcuri a poporului albanez de către un regim comunist opresiv
Gjekë Marinaj () [Corola-website/Science/329877_a_331206]