25,860 matches
-
lor conversație tête-à-tête, strict secretă. Redăm, În continuare, cîteva fragmente. NIXON: - Ei, ce zici, merge? Acum Înțelegi ce spun? CEAUȘESCU: - Aud numai niște pîrÎituri În cască. NIXON: - Poate nu l-ai reglat cum trebuie. Apasă de trei ori pe butonul albastru. CEAUȘESCU: - Da, da, seicias panimaiu! NIXON: - Vezi, că ai apăsat greșit. I-am dăruit și lui Brejnev un asemenea aparat. Butonul roșu e pentru el. Dumneata apasă pe cel albastru. CEAUȘESCU: - Aha! Bravo! Acum te aud perfect!... NIXON: - Made in
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
trăgînd-o de coadă - și e aproape la fel de sigur că pisica l-ar fi zgîriat. Se Îndrepta nemulțumită, dar surîzătoare, către studioul de radio. O blondă din linii subțiri; o femeie Încă tînără, cu o privire precaută, căutînd nesigură ceva, ochii albaștri, tenul palid, pomeții un pic proeminenți, obrajii un pic supți și un gît lung și subțire, puțin aplecat Înainte, care accentua impresia de vulnerabilitate. Costumul din taior și fustă de o culoare Între verde și negru Îi vine corect, dar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
avea nici armă, nici chipiu, nici veston. Pe cap purta șapcă. Îl recunoscu din prima clipă, deși era Îmbrăcat cu o haină din stofă aspră, cum poartă țăranii de la munte, iar În mînă ducea o sacoșă din plastic, de culoare albastră. Nu-și amintea Însă unde și În ce Împrejurări se mai Întîlniseră. — Maiorul Smith? — Eroare. Nu mai sunt maiorul Smith, ci simplul cetățean american Smith, sau mai precis, colonelul În retragere Smith. — Păi, atunci... În cazul acesta... Pablo mută Încurcat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
într-o lume de care i se face frică. Cîteva firișoare de transpirație i se scurg pe frunte și simte o înțepătură deasupra ochiului drept. După-amiaza este splendidă, păcat că nu se poate bucura de razele soarelui și de cerul albastru. Inima îi bate încă foarte tare, și nu-și poate scoate din minte ultimele momente ale încleștării cu forțele de ordine care ridicaseră un adevărat asediu în jurul lor, de parcă ar fi avut de-a face cu o adevărată cazemată. Un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
urma urmei e o nimica toată, un fleac, se gîndi, vîrîndu-și lăbuțele în papuceii de casă căptușiți cu blănițe moi, simțind cîteva gîdilituri în tălpi. Ce femeie, dom’ Președinte, zice Sena ivindu se în ușa garajului înfofolit într-o pufoaică albastră, cu niște pantaloni hippy și ghete de piele, cărînd pe umărul drept o sacoșă. La vîrsta ei tot așa de subțirică și sprintenă, merita să urc pe scări și numai să dau ochii cu ea, zice gîfîind în timp ce se se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pătrunzi cu privirea în jos, printre rafalele de ploaie, trăsnete și fulgere, ai fi observat întinsele savane ale continentului Africa, un loc atît de drag ție, populate din plin de nenumărate turme de gazele, antilope, bivoli, ai fi văzut linia albastră a Zairului cu toți afluenții săi și probabil ai fi renunțat să faci atîtea drumuri la carlingă și înapoi, dezlipindu-ți de fiecare dată cu mare greutate privirea de la manșa avionului. Dar, ca să te consolez, să știi că puteai avea parte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ăsta da cinism, zice Bătrînul, gîndindu-se la fundul coșului de gunoi, la duhoarea acră care răzbate prin capacul de plastic care o acoperă. Eu eram aici, își aminti brusc, ieșisem în balcon, așteptînd să se întunece ca să privesc stelele. — Noapte albastră, bați la fereastră, începe Gulie să fredoneze melodia lui Gabriel Cotabiță, vă mai aduceți aminte că el a fost primul artist român care și-a pus cercel în ureche? Numai la prostii te gîndești, zice Roja, cioplindu-și rămurica cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
recitat pe de rost dintr-o carte. Este dominat de Soare, și asta spune multe. Ia ziceți-ne, dom’ Roja, de ce ați avea acum nevoie ca să vă hotărîți să renunțați la toată nebunia asta? — O hartă cu stegulețe roșii și albastre, desfășurată pe o masă de campanie, zice Roja cu gîndul aiurea, ceva palpabil, care să fie viu, să ne scoată din amorțeală, să ne aducă cu picioarele pe pămînt, să ne scuture puțin, un cutremur, poate? — Ascultă, Tîrnăcop, zice Dendé
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
supără Santinelă, v-am spus că n-am avut de-a face niciodată cu îmbîrligături din astea. Nici nu e nevoie, încearcă să-l încurajeze, tot ce-i nou e și incitant, îi spune, o să te convingi singur. — Verde și Albastru, Steaua și Dinamo, încearcă să-i deschidă ochii Regizorul, nu miroși conflictul? Mocnește de ani buni, și voi nimic, se indignează, în locul tău aș fi scîrbit de băieții ăștia finuți ai Securității care-și bagă nasul peste tot, gudurîndu-se pe după
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că nu mă pricep deloc la spaniolă, zice, făcîndu-i semn barmanului să-i mai toarne încă de două degete în același pahar. Fără să-și dea seama începu să și-l imagineze mai întîi elev al Școlii Militare în uniformă albastră, diminețile tocindu-și coatele pe băncile școlii, iar după-amiaza ieșind la plimbare de unul singur prin București, cu gîndul acasă la Constanța, la nisipul de pe plaje plin de scoicile în care riscai să te tai în tălpi dacă nu călcai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
minus nu sînt o avere, dacă nu merge înseamnă că n-am noroc în seara asta, mă mut la ruletă, la 21, una din trei tot o să-mi iasă, își frămîntă neliniștit teancul de bani, dînd la iveală o hîrtie albastră, mototolită. — Pe ce jucați? aude din nou vocea tinerelului care între timp luase loc lîngă el la masă, nu i place să i se distragă atenția, vrea să urmărească numerele alea nenorocite care sînt extrase pe ecranul colorat care atîrnă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
M-am săturat de viață. Aș vrea să fiu o brazdă pe care cresc albăstrele tot timpul anului. Nu m-aș plictisi de mine și aș mirosi atât de frumos! Albastrul mă prinde de minune. Am avut cândva o cămașă albastră cum e cerul și eram tare mândru de ea. Antoniu: Tu crezi că cei care se satură de viață, se transformă În brazde pe care cresc albăstrele? Cine se satură de viață, Își dă drumul În gol de pe vreo stâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ce trece prin partea de sud a orașului ca o venă sănătoasă Într-un trup tânăr, fiecare prin altă parte, după care se vor pierde În forfota orașului. Trei Cândva, Antoniu era un bărbat frumos, tipul de nordic, cu ochi albaștri și părul blond-cânepiu, aranjat Într-o freză bine studiată. Chipul lui aristocrat avea În priviri o concentare melancoolică. Era unul din acei bărbați de care majoritatea femeilor se apropie cu teamă și panică, din cauza răcelii pe care o inspira. Timbrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lovitura de stat din Zambia și deșeurile care poluează planeta. Era un fel de telejurnal pe care mama i-l povestea pruncului care Începuse să plângă. Ochii ei erau de un verde intens, ca jadul de Coreea, nu mai erau albaștri cum Îi știam când ea era În viață. M-am trezit râzând, dar brusc mi s-a făcut rușine și frică de râsul meu. În curând urma să intru la liceu. Învățam destul de bine, dar străluceam În special la geografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
retrasă și apărată discret de Întunericul nopții Într-un loc ferit, s-a consumat În grabă un act sexual fără istoric, fără sentimente, lucid și pervers ca Însăși natura umană. Prostituata, era o făptură subțire, cu părul blond și ochi albaștri Încercănați . Nu era frumoasă, dar delicatețea ei răspândea o undă de frumusețe și farmec. Trivialitatea unei asemenea meserii părea că nu lăsase cel puțin la exterior, În comportament, nici o urmă. Era interiorizată și deloc vulgară. Își făcea ca un elev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
La 66 de ani Ben pare mult mai În vârstă și trăiește doar pentru câteva amintiri dragi. Una dintre ele este sărutul pe care l-a dat fetei În seara crimei. Și acum mai simte răcoarea buzelor ei și ochii albaștri, mari și absenți. Altă amintire sunt niște cărți pe care a apucat să le citească În copilăria Îndepărtată. Acum, ochii Îi lăcrimează și distinge cu greu cuvântul scris. Cel mai puțin se gândește la crimă. O Încleștare, o cădere Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să privesc cerul, cred că-l privesc de câteva sute de ori pe zi, Îmi place să stau de vorbă cu oamenii, Îmi place să mă Îmbrac În albastru și În portocaliu, uite, și acum am pe mine o bluziță albastră, mi-a dăruit-o prietena mea din Obor, vânzătoarea de ziare. Îmi plac tare mult bomboanele de ciocolată, Îmi place să dorm sub cerul liber, Îmi place tot ce văd și mă bucur de tot ce Întâlnesc. E drept, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
umple până la refuz vasul de tinichea și revine pe aleea ,,Păpădiei,, numărul 8. Plăcințica Îl Întâmpină În fața ușii, cu un zâmbet luminos pe buze, Îi ia vasul din mână și Își toarnă cu voluptate, toată apa În cap. Părul, tricoul albastru și pantalonii de bumbac, mustesc acum de apă. Pare ieșită dintr-un bazin de Înot. Un șobolan roșcat traversează nestingherit aleea. Antoniu pregătește un atac violent, dar Plăcințica Îl oprește: În Olanda ai fi pedepsit. O asociație de protecție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
le avusese În adolescență: Întinderi nesfârșite de păduri Încărcate cu roșul petrașcian, albul grigorescian, cracliurile din portretele de copii ale lui Tonitza, verdele lui Iser, Întunericul păstos al lui Schwaitzer-Cumpăna... Vedea norul de praf stârnit de mașina rablagită și cerul albastru, nemișcat În imensa lui puritate. Luna plină se vede noaptea pe cer ca o tobă de tinichea galbenă și e cel mai adevărat tovarăș de liniște. Cu o simplă atingere poate incendia cerul și casele și vegetația. Ai vrea bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu un ziar În cealaltă. Îi dă un bună-ziua plin de respect. Nimic nu ise pare schimbat În Înfățișarea redactorului-șef. Poate că este mai palid ca În alte zile...Femeia Îi Întinde ziarul, după care pune pe birou scrumiera albastră din ceramică, spălată și ștearsă bine. Zgomotul liftului se aude ca zgomotul făcut de ambreiajul unei mașini și, Redactorul-șef Dezideriu tresare de fiecare dată când Îl aude. Femeia de serviciu Își cere scuze că-l deranjează, dar nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
scrâșnetul dinților lui, ca ronțăitul harnic al unui șoricel. A știut de mic ce Înseamnă studiul, a avut o curiozitate, față de toate lucrurile care-l Înconjoară, dar mai ales a avut respect față de oamenii puternici. Era un băiat cu ochi albaștri, și cu o claie de păr blond, și cu o figură hotărâtă, În pofida trupului plăpând. Până la cincisprezece ani citise toate cărțile din biblioteca părintească. Chiar și o monografie a ținutului Alpilor elvețieni, o carte masivă, plină cu hărți colorate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aer plictisit În citirea gazetelor de sport din ziua aceea. Intram În liceu, străbătând În fugă un culoar lung pe pereții căruia erau atârnate fotografii cu sportivi celebri și intram Însfârșit În mica Împărăție a apei, care era de un albastru ceruleum, de la vopseaua cu care era dată cuva bazinului. Apa nu era Întotdeauna Încălzită, câteodată era de-a dreptul rece, dar eu, după ce mă aruncam brusc În pântecele ei, nu mai simțeam acele răcoroase Înțepându-mi trupul. Mișcarea Îmi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un supliciu. Abia așteptam să revin În camera mea și nu puteam concepe că, de-acum Înainte va trebui zilnic să fac acest drum de două ori: odată la dus și Încă odată la Întors. Eram un puști cu ochi albaștri și cu o claie de păr blond, pe care mama Îl pieptăna cu grijă, realizând o freză care-mi dădea aerul lui James Stuart, celebrul Ăpe atunciă, actor american. Se spunea că sunt cam slăbuț, dar am trăsături frumoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cum eram, sufeream că nu sunt puternic și că nu mă poit apăra. Și despre tata se spunea că este un bărbat frumos. Mie mi se părea mai mult vesel, decât frumos. Îmi plăceau glumele lui și ochii lui mari, albaștri, un pic obosiți, pe care, Îi moștenisem.. -Kawabata, vreau să te rog ceva: de-acolo de sus, mai aruncă câte-o privire prin ghetou! Vezi ce mai face Ben, dacă mai este În picioare șandramaua noastră și dacă au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Dar asta e o altă problemă. Se ridică brusc, își strânse părul și începu să-l împletească iute. Își aruncă peste umăr coada grea. Își ridică fusta și juponul alb, apretat, și începu să-și pună o pereche de ciorapi albaștri pe care-i dăruisem eu. Îmi plăcea să-i fac lui Georgie cadouri extravagante, articole de îmbrăcăminte, podoabe ieftine și absurde pe care nu i le-aș fi putut oferi Antoniei niciodată: coliere cu aspect primitiv, pantaloni din catifea, lenjerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]