1,931 matches
-
și nu văd cum nu am putea-o face) ideea că Istoria ieroglifică este, cel puțin ca intenție inițială, o scriere autobiografică, de răscumpărare livrescă a unei frustrări politice, vom fi nevoiți să investigăm cu sporită atenție personajul central al alegoriei, Inorogul, care îl reprezintă pe însuși autorul cărții. "Mască a autorului", "emblemă autobiografică", după cum bine s-a spus2, el este personajul în construcția căruia s-a investit cea mai mare doză de subiectivitate. Or, aceasta presupune în mod obligatoriu o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
gesturi deloc lipsite de concupiscență. Sunt doar câteva exemple, culese aproape la întâmplare dintre multe altele, care demonstrează că, odată cu Renașterea, imaginea animalului mândru, feroce, îmblânzit de o fecioară, începe să-și piardă din puritatea pe care i-o asigura alegoria creștină, mutându-se într-o altă rețea de simboluri. Pentru medievali, totul era limpede, inorogul alături de fecioară fiind asociat fie Buneivestiri, fie Întrupării Mântuitorului în trupul Fecioarei Maria. Jean-Pierre Jossua, analizând prezența în artă și în iconografie a acestui cuplu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dar fără urmărire în fugă, de la 1200 la 1450. 3. Simbolism religios posibil sau sigur prin context (Întrupare, uneori într-un ansamblu marial): tânără fată și unicorn, cu sau fără vânători, fără urmărire în fugă, de la 1200 la 1450. 4. Alegorie religioasă explicită: Maria și Verbul unicorn, cu un înger, în general vânând acompaniat de câini, de la 1200 la 151. 5. Reprezentări profane (câteva aluzii religioase posibile), cu sau fără vânătoare și câteva cazuri de asocieri cu purificarea apei, de la 1450
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
obligatorie pentru ca el să fie capturat sau ucis. Atunci când animalul este adormit în poala fecioarei, vânătorul îl împunge, în iconografia medievală, cu sulița în coaste 52. Gestul este mai mult decât explicit, animalul devenind o imagine a lui Hristos. În alegoria cantemiriană, Inorogul refuză cu detașare să respecte acest scenariu. Pare un inorog erudit, conștient de propriul rol, cunoaște foarte bine legenda și știe ce trebuie să evite pentru a nu se lăsa prins și a nu confirma încă o dată acest
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
al celor puri care ne învață despre penetrarea fluxului divin în materie. Această concepție va fi reluată în simbolistica creștină ca acțiune a fecioarei fecundate de Sfântul Duh. Asocierea cornului cu fecunditatea trebuie să fie interpretată aici nu în sensul alegoriei cornului abundenței de la greci, ci la un nivel mai înalt. Simbolul unicornului ne transmite fecunditatea spirituală, unicornul care simbolizează, de fapt, puritatea neputând întruchipa altceva decât energia spirituală"59. Sigur, pentru medieval, imaginea inorogului care, cu o simplă atingere a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lui Pietro de Medici, pot costa 6000-7000 de ducați; în 1559, un corn lung este cumpărat, de venețieni, cu suma fabuloasă de 30.000 de sechini 61. Ușor-ușor, cornul de unicorn, ca și posesorul său, coborât din spațiul rarefiat al alegoriilor medievale, începe să aparțină "unui simbolism mai mult utilitar decât transcendent"62. După cum demonstrează cu o lăudabilă risipă (sau investiție) de erudiție același Bruno Faidutti, de la finele secolului al XVI-lea, naturaliștii sau medicii îndrăznesc să neglijeze, ba uneori chiar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
puterea. Și nu doar ca urmare a originii sale nobile, nu doar din motive de genealogie, ci dintr-un temei mult mai serios: asta este voința divină, acestea sunt legile firești ale lumii. În plus, principala trăsătură a Inorogului în alegoria cantemiriană este puterea purificatoare a cornului său. Lucru prompt observat de Gabriel Mihăilescu: "Proprietățile vindecătoare și purificatoare ale cornului fabulos al Inorogului supradetermină în chip esențial conturul mitic al personajului lui Cantemir"70. De fapt, această mare calitate legitimează toate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
unică în epocă, dar atât de comună în istoria Bizanțului, de pildă), cred că limităm semnificațiile personajului și sensurile cărții.11 Logica Istoriei ieroglifice este una care aproape și-a câștigat independența de factologia istoriei. În această nouă ordine a alegoriei, era nevoie de un astfel de părinte ilustru, simbol al perfecțiunii neștirbite, pentru a legitima pretențiile Inorogului, el însuși un exemplar moral care continuă ireproșabil opera începută de perfectul său părinte. Logica narațiunii devine una mai curând mitologică decât strict
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
hoituri capătă un concurent în nobila răpitoare, o ființă solară, simbol al lui Hristos. Heraldica, ce e drept, a impus folosirea preponderentă a termenului aquila pentru ipostaza pozitivă a păsării. O distincție la fel de clară, deși discretă, face și Cantemir în alegoria sa. Vulturul se hrănește cu stârvuri, la fel și Corbul, se înțelege din ceea ce îi povestește Inorogul Șoimului: "pliscul Vulturului și clonțul Corbului de-abiia vreodată și mai niciodată ciolan proaspăt ciocniia sau singe cald gusta. Și pentru ca întru tot adevărul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
senectute, compensează prin puterea mult mai mare a înțelepciunii și a clarviziunii. Dar această dihotomie (pozitiv-negativ) nu era operabilă, în cazul acvilei, până la finele Antichității, mai bine spus până în momentul în care creștinismul a simțit nevoia să își creeze propriile alegorii, propriul rezervor simbolic pentru a "traduce" pe înțelesul credinciosului de rând, fără acces la complicatele raționamente teologice, mesajul dogmei creștine. Ce e drept, nobila pasăre ocupa, de la bun început, prim-planul ierarhiei zburătoarelor. Pentru greci, ea era pasărea și totodată
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
tot într-o serie deloc onorabilă, alături de dulăii de casă, ogari și cotei, slugile cele mai umile ale Corbului, cărora li se impune misiunea de a-l vâna, de a-l hăitui pe Inorog. De altfel, și aici, aproape de jumătatea alegoriei, atitudinea narativă față de personaj este una ironică; neputința vânătorilor de a-l captura pe Inorog, de nedepășit, în pofida insistenței și tenacității lor, îi face caraghioși: "Șoimul, câteodată peste munți înălțindu-să, locul, potica și închisoarea ei cum și în ce chip
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
că are nevoie de unele artificii pentru a aduna laolaltă majoritatea personajelor cărții și a le lăsa să se manifeste prin discurs, rezervându-și rolul de a interveni când discret, când apăsat, în favoarea unora dintre ele. Cum primele părți ale alegoriei sunt foarte puțin epice, era nevoie de un măr al discordiei, de un pretext, fie el rapid abandonat imediat ce mașina oratorică s-a stârnit, de la care să se dezvolte ulterior întregul conflict. Acest bicisnic rol îi revine, încă din primele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
iarna sunt acoperiți cu un păr țepos, iar vara sunt goi"2. Din câte observăm, și enciclopedistul latin îl definește pe șacal raportându-l la o creatură mult mai cunoscută: lupul. Un amănunt care merită reținut, mai ales că în alegoria cantemiriană cele două personaje vor fi mereu în aceeași tabără, vor suporta aceleași consecințe, chiar dacă, e limpede, Lupul se bucură de o autoritate sporită. Oricum, locul Ciacalului în ierarhia animalelor este unul fruntaș: el nu e o jiganie de pluton
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vândusă, așe acmu același crocodil, în fălci țiindu-l, nu-l înghite, ce-l suge, nu-l amestecă, ce-l încolțește"28. Cruzimea sa este justificată și pe placul cititorului, de această dată. Ca să închei, cazul Crocodilului ilustrează principala teză a alegoriei lui Cantemir: dreptatea este atât de puternică, adevărul are atâta autoritate, încât ele pot îndrepta până și firile rele de la natură. Așa cum se întâmplă și cu alte personaje, Crocodilul își trădează nu numai datele firii sale lacome, distrugătoare, ci și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
admirabile cercetătoare intrată azi într-un nemeritat con de umbră, și anume atunci când afirmă (la pagina 606) că și Dimitrie Cantemir respecta aceeași mentalitate a poporului, obedient față de astfel de reprezentări cu încărcătură simbolică religioasă, întrucât își culegea sursele pentru alegoria sa animalieră din cărțile populare care circulau în spațiul românesc. Tocmai cu o astfel de ipoteză are a se "certa" întregul studiu de față. 36 Vezi Dan Cernovodeanu, Știința și arta heraldică în România, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Cătălina Velculescu, Câteva noi informații despre Bestiarul lui Damaschin Studitul, în vol. Dimitrie Cantemir. Dimensiuni ale universalității. Studii. Sinteze. Eseuri, cuvânt-înainte de acad. Mihai Cimpoi, coordonare științifică: Pavel Balmuș, Svetlana Korolevski, Editura Gunivas, Chișinău, 2008, pp. 55-62. 47 Mihai Moraru, Alegoria animalieră și fantasticul animalier în istoria ieroglifică (Contribuția Fiziologului), în "Revista de istorie și teorie literară", tomul 21, nr. 3/ 1972, p. 482. Studiul este reluat și în volumul Mihai Moraru, De nuptiis Mercurii et Philologiae, Editura Fundației Culturale Române
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
european, Editura Minerva, București, 1976, p. 87: "Fără a fi totală, antropomorfizarea prin acțiune a Inorogului și a celorlalte lighioane nu înseamnă abandonarea, de către Cantemir, a platformei creștin-otodoxe." 7 Cel mai bun studiu asupra rolului sentențiilor și detentei moraliste a alegoriei cantemiriene este cel al lui Eugen Simion, Cantemir, moralistul, în vol. Dimitrie Cantemir. Sesiune de comunicări științifice: București, 10 decembrie 2010 (editor: Gheorghe Chivu), organizată de Academia Română, Secția de Filologie și Literatură, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Institutul de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
admirabile cercetătoare intrată azi într-un nemeritat con de umbră, și anume atunci când afirmă (la pagina 606) că și Dimitrie Cantemir respecta aceeași mentalitate a poporului, obedient față de astfel de reprezentări cu încărcătură simbolică religioasă, întrucât își culegea sursele pentru alegoria sa animalieră din cărțile populare care circulau în spațiul românesc. Tocmai cu o astfel de ipoteză are a se "certa" întregul studiu de față. 104 Vezi Dan Cernovodeanu, Știința și arta heraldică în România, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Cătălina Velculescu, Câteva noi informații despre Bestiarul lui Damaschin Studitul, în vol. Dimitrie Cantemir. Dimensiuni ale universalității. Studii. Sinteze. Eseuri, cuvânt înainte de acad. Mihai Cimpoi, coordonare științifică: Pavel Balmuș, Svetlana Korolevski, Editura Gunivas, Chișinău, 2008, p. 55-62. 115 Mihai Moraru, Alegoria animalieră și fantasticul animalier în Istoria ieroglifică (Contribuția Fiziologului), în "Revista de istorie și teorie literară", tomul 21, nr. 3/ 1972, p. 482. Studiul este reluat și în volumul Mihai Moraru, De nuptiis Mercurii et Philologiae, Editura Fundației Culturale Române
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
european, Editura Minerva, București, 1976, p. 87: "Fără a fi totală, antropomorfizarea prin acțiune a Inorogului și a celorlalte lighioane nu înseamnă abandonarea, de către Cantemir, a platformei creștin-otodoxe." 283 Cel mai bun studiu asupra rolului sentențiilor și detentei moraliste a alegoriei cantemiriene este cel al lui Eugen Simion, Cantemir, moralistul, în vol. Dimitrie Cantemir. Sesiune de comunicări științifice: București, 10 decembrie 2010 (editor: Gheorghe Chivu), organizată de Academia Română, Secția de Filologie și Literatură, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Institutul de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
plauzibilitate legată de știința și tehnica unei epoci, printr-un vocabular cu conotații științifice. Jocul respectiv nu este însă gratuit, SF-ul se dorește "literatură de idei" și se prezintă ca un sprijin în favoarea reflecției filozofice sau politice, frizând uneori alegoria. Această "scenarizare" a realității cunoscute servind concepției unei versiuni diferite asupra realității, în afara aspectului ei ludic, vizează producerea celebrului sense of wonder. În fața acestor texte, cititorul e în postura spectatorului de "docuficțiuni". Nu este antrenat departe de iluzia referențială, dar
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
pentru salvarea unei lumi a ființelor vii, ele vorbesc și despre o altă salvare, în alt moment temporal și în alt plan spiritual. Gesturile lui Noe sunt semne, ca și cum un creator enigmatic, un demiurg al istoriei, ar zugrăvi prin ele alegoria unui alt scenariu, agitația și acțiunile altor personaje. Cineva a "scris" prin corpul lui o altă istorie și în această mișcare de transportare spre viitor și de dedublare, faptele lui au devenit poetice. Descrierea filosofului francez vizează de fapt un
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
E ca în minte să te am/ Și-ncet să te apropii" etc. Nu e întâmplător faptul că prin titlul său, Și dacă..., acest poem de dragoste nu face aluzie la tema erotică, ci tocmai la procedeul de lansare a alegoriei: poezia se oferă ca "tehnologie" de producere a unei continuități în ordinea lumii (dacă.., atunci...). Mai mult decât subiectul amoros, poemul transmite o formă a gestului, maniera în care și noi putem mai departe, în propria noastră existență, să "sărim
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
arca e și autor al unei profeții, cel care prin gesturile lui, prin proiecția unei nave salvatoare, prin imaginarea unei supraviețuiri după apocalipsă - scrie un scenariu al mântuirii. El e în același timp personaj și scriitor. Ca protagonist al unei alegorii, se găsește simultan în interiorul unei ficțiuni, și în exteriorul alteia: obiect al unei povești și subiect creator al celeilalte. E un fapt important că Heliade Rădulescu concepe admirația într-un cadru transgresiv față de granița ficțiunii. Nu atât pentru că se estompează
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
descrie traseul care a condus până acolo, a fixa descoperirea într-un parcurs, ca parte a unei "vânători", e gestul îmbibat de pasiune al colecționarului. Expedițiile traversează teritoriul ca și cum ar desena în harta patriei o imensă arhivă latentă: sunt o alegorie a posesiei, o figură vie a deținerii, încarnată în comportamente și acțiuni, echivalentă cu scoaterea cărții din raft, cu mângâierea cotoarelor, cu parcurgerea din privire a cărților aranjate în bibliotecă. Al. Papiu-Ilarian, care a dat una dintre primele colecții de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]