2,520 matches
-
dat real/evenimențial. Așadar, polemica poate fi dublu semnificată: o dată ca element infrastructurant al discursului critic, în genere, preexistând pamfletului și satirei, pentru că își trage originea din chiar actul de socializare a limbajului și al conturării propriei identități în raport cu o alteritate susceptibilă de intenții ostile. În această ipostază, ea reprezintă o atitudine logic-rațională verbală și non-verbală de respingere, într-un anumit context situațional, a unui dat (obiectul polemicii, animat sau inanimat, individual sau colectiv, concret sau abstract etc.), disputabil, asupra căruia
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cazul ne vom referi și la satiră. Mai toate deosebirile teoretic evidențiate au legătură cu faptul că, semantic, cei doi termeni aparțin unor registre diferite. Polemica, așa cum am văzut, are aceeași vârstă cu limbajul articulat și conștientizarea sinelui și a alterității. Ea reprezintă, în termeni antropologici, conflictul arhaic dintre "eu" și "ceilalți", redat substanțial de Huizinga în celebra sa Homo ludens ("dorința de a da un spectacol și cea de a doborî un concurent într-o luptă publică" reprezintă "cele două
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de Germania nazistă. Concluzionând, vom spune că dimensiunea polemică a creației argheziene se alimentează, în planul mental, prediscursiv, din surse biografice cu mare potențial conflictual, grefate, se știe, pe un datum structural inconformist în raport cu sine însuși, dar și cu o alteritate pe care o desconsideră din varii motive: ipocrizie, mediocritate, imoralitate, interes meschin etc. Putem vorbi, la Arghezi, de o capacitate inepuizabilă de contestare, de negare, detectabilă în aproape fiecare text publicistic, în diferite grade de intensitate și într-o diversitate
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
uman, fie vocea artistului, a unui personaj, ca dedublare auctorială, sau vocea aparent neutră a moralistului) relevă modul combativ de a dialoga cu un tu, de regulă nepersonalizat în text, dar cuprins în textura sa, un tu care desemnează o alteritate compromisă și pe care îl critică, îl ironizează, într-un cuvânt, îl respinge ca imoral (adică inadecvat setului de valori pe care le etalează și le susține eul plural). Cu acest tu își dispută obiectul și îi partajează semificația de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un cuvânt, de dinamica enunțării unui eu plural. Receptorul real, adică cititorul, joacă rolul unui terț susceptibil de desolidarizare. Un el care poate fi în acord, deci partener de dialog, dar poate, tot așa de bine, să intre în categoria alterității incriminate și să devină un opozant. În cazul din urmă, demersul moralistului se înscrie într-o campanie satirică. Așadar putem vorbi de o apertură polemică implicită, care nu așteaptă și nu admite replică, împotriva unei lumi adverse ale cărei vicii
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
afectată, o injurie afectată, un râs afectat și deghizat" și se constituie într-un "delir savant și artificial." Altfel spus, acest receptor corespunde, în plan afectiv, intențiilor autorului, și este, până la urmă, o prelungire, o proiecție a sa în spațiul alterității. Artificiul, poza, bufoneria, așezate de Ștefania Mincu sub semnul "afectării", ca trăsătură esențială a discursului liric arghezian, ar deveni stratageme estetice de persuadare în discusul publicistic. Oricum ar fi privit, un potențial lector al publicisticii argheziene s-ar afla în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Codurile pe care ea le poate mobiliza sau nu sunt doar de lectură și de interpretare. Tocmai copilăria ei infans, care nu vorbește îi dă întreaga forță: mai "organică" decât limbajul, imaginea ține de un alt element cosmic, a cărui alteritate însăși este fascinantă. Precum Thalassa în jurul arhipelagurilor emerse din sens, valurile de imagini ating țărmurile verbalului din toate părțile dar nu sunt verbale. "Retorica imaginii" nu este, deocamdată, decât o figură de retorică (literară). Se spune mereu despre ea că
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
monoteist, un orb poate fi rege, dar un rege grec care-și pierde vederea își pierde coroana. Ochiul este organul biblic al înșelăciunii și al falsei certitudini, din vina căruia este adorată creatura în locul Creatorului și nu este înțeleasă corect alteritatea radicală a lui Dumnezeu, redus la statutul comun al coruptibilului pasăre, om, patruped sau reptilă. Necredinciosul își anexează lumea prin ochi, dar prin ochi omul lui Dumnezeu este posedat. Nu fac parte viziunile din cele șapte plăgi trimise asupra egiptenilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
creație imaginară ușor de copiat și greu de conservat are puține șanse să tenteze muzeele și evaluatorii. Capitolul XI Paradoxurile videosferei Evident, vizualul privește nervul optic, și totuși nu este o imagine. Condiția sine qua non pentru existența imaginii este alteritatea." Serge Daney Vizualul începe unde se termină cinematografia. Cum ultimul stadiu al privirii regăsește multe din proprietățile primului, semnalul video permite o idolatrie de tip nou, lipsită de tragic. Diferența este că, dacă imaginea arhaică și clasică funcționa după principiul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
însele, ci este călăuzirea privirii interioare pe propria cale. Dacă sistemul este sau pare a fi același pentru toți, privirea fiecăruia dintre cei ce parcurg calea este unică. Refuzul unicității și astfelalautenticității hrănește sistemele și ideologiile. Supraevaluarea diferențelor și a alterității, respectiv a unității și a uniformității, fără a i reda omului chipul prin unicitate, reprezintă instrumentul prin care este promovat, „implementat“ și perpetuat ideologicul. Reconfigurarea ideii de comunitate și a celei de autoritate, precum și a elementelor-cheie care li se subsumează
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
apartenență, constrângerilor instituționale, regulilor sociale. Când "interiorizează exterioritatea" în mod conștient, individul poate deveni subiect social, subiect existențial (cu dorința de a fi așa cum e), subiect reflexiv (cu capacitatea de a gândi, de a-și afirma ideile, de a accepta alteritatea și de a se confrunta cu ea), actor (cu capacitatea de a se realiza prin munca sa)41. Individul este produsul unei istorii, al ansamblului factorilor social-istorici ce intervin în socializarea lui și al factorilor psihici care-i definesc personalitatea
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
zicem așa, veșmântul util dar cam uzat al vechilor școli, să facem din revers față, să punem în relief ceea ce ascund ele, să explicăm semnul lucrului semnificat"50. Folosim mult temenul de cosmopolitism 51. "Cosmopolitismul combină valorizarea diferenței și a alterității cu efortul de a concepe noi forme de autoritate politică ce depășesc statul-națiune"52. Universalismul pleda în favoarea ideii că alții au aceeași valoare. Naționalismul căuta să dizolve diferențele în interiorul granițelor prin norme uniforme, accentuînd diferențele față de exterior. Dacă universalismul și
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
și slujitori ai instituțiilor sociale, ci acestea din urmă se află în slujba individului; nu oamenii există pentru societate, ci societatea există pentru oameni. Interesul individual este limitat doar în măsura în care se ajunge la o ingerință în spațiul de decizie al alterității. Considerat ca persoană, omul trebuie să aibă mereu în vedere două aspecte care îi pot limita propria sferă de acțiune: una este alteritatea, care trebuie respectată exact în condițiile în care se așteaptă același respect de la ea, cealaltă este comuniunea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
oameni. Interesul individual este limitat doar în măsura în care se ajunge la o ingerință în spațiul de decizie al alterității. Considerat ca persoană, omul trebuie să aibă mereu în vedere două aspecte care îi pot limita propria sferă de acțiune: una este alteritatea, care trebuie respectată exact în condițiile în care se așteaptă același respect de la ea, cealaltă este comuniunea cu ceilalți oameni, ceea ce presupune toleranța. Rezumăm astfel viziunea proprie construcției individualiste a spațiului social, viziune specifică epocii moderne și care subliniază că
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
mai apare, din această perspectivă, așa cum era concepută în manieră convențională, ca "o poveste de succes a individualismului"315, ci, mai curând, ca un moment de criză căruia, în primă instanță, indivizii au căutat să-i răspundă prin disocierea de alteritatea implicată de comuniunea socială. În aceste condiții, solitudinea primează, iar individualismul urmează, fiind posibil ca solitudinea să fi crescut gradul de autonomie individuală, iar izolarea să fi deschis calea individualismului emancipator. Fundamentală în această distincție este ideea că, în vreme ce tendința
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
pe instituții. Întinderea și caracterul său sunt prin urmare determinate de complexitatea diviziunii muncii și de distribuirea socială concomitentă a cunoașterii"328. Remarcăm deci trecerea de la un nivel general al socializării, în care individul procedează la cunoașterea întregii societăți, prin intermediul alterității generalizate, la un alt nivel, specific, în cadrul căruia cunoașterea societății se realizează grație unor roluri instituționale clar delimitate. Regăsim, așadar, și în contextul socializării secundare, cel puțin două aspecte: a) însușirea cunoașterii specifice, implicând faptul că individul socializat primar poate
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
prin intermediul unei utilizări "private" a limbajului 329, așa cum se întâmplă în contextul procesului de socializare prin care copiii trec alături de părinții lor sau, în general, alături de acei "alți semnificativi" de care vorbesc Berger și Luckmann). Ca sursă a semnificării sociale, alteritatea (fie aceasta individuală sau colectivă) își pune amprenta cel puțin asupra înțelegerii inițiale a realității. Ulterior, această amprentă însă rămâne, chiar dacă individul depășește etapa în care puterea celuilalt asupra sa în a-i semnifica lumea este de neînlăturat. Rămân valabile
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Granițele teritoriale dintre națiuni s-au dezvoltat odată cu devenirea acestora, sub forma unei distanțări dintre unu și multiplu. Prin delimitarea teritorială a granițelor sale, un stat (sau o societate națională) și-a afirmat propria identitate și s-a distanțat de alteritate. Statul-națiune a apărut, așadar, în procesul "unificării unui aparat administrativ a cărui putere se exercita asupra unui teritoriu definit precis de granițe teritoriale"511. Sau, pentru a utiliza termenii lui Robertson, statul-națiune și societatea pe care acesta o presupune apare
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
creeze ceea ce natura nu a putut realiza. Tocmai în acest sens, statul-națiune a fost creat pentru a defini diferența dintre ordine și haos, a propriului de impropriu. Statul-națiune omogenizează, cu alte cuvinte, ceea ce-i este propriu. În același timp, respingând alteritatea, se creează ceea ce am putea numi alteritatea etatică. Aceasta întrucât alteritatea adică ceea ce se plasează dincolo de granițele unui stat-națiune se constituie ea însăși într-o serie de mai multe state-națiune. Astfel ia naștere eterogenitatea etatică. Dar cum apare cel de-
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Tocmai în acest sens, statul-națiune a fost creat pentru a defini diferența dintre ordine și haos, a propriului de impropriu. Statul-națiune omogenizează, cu alte cuvinte, ceea ce-i este propriu. În același timp, respingând alteritatea, se creează ceea ce am putea numi alteritatea etatică. Aceasta întrucât alteritatea adică ceea ce se plasează dincolo de granițele unui stat-națiune se constituie ea însăși într-o serie de mai multe state-națiune. Astfel ia naștere eterogenitatea etatică. Dar cum apare cel de-al doilea termen al diadei? Pentru a
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
statul-națiune a fost creat pentru a defini diferența dintre ordine și haos, a propriului de impropriu. Statul-națiune omogenizează, cu alte cuvinte, ceea ce-i este propriu. În același timp, respingând alteritatea, se creează ceea ce am putea numi alteritatea etatică. Aceasta întrucât alteritatea adică ceea ce se plasează dincolo de granițele unui stat-națiune se constituie ea însăși într-o serie de mai multe state-națiune. Astfel ia naștere eterogenitatea etatică. Dar cum apare cel de-al doilea termen al diadei? Pentru a răspunde acestei întrebări, trebuie
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
unei reale pluralități a valorilor care trebuie integrate într-o cultură globală. Tocmai din acest punct de vedere, teoria cosmopolitanismului are un scop definit etic, acela de a face ca oamenii să conștientizeze, pe de o parte, că nu există alteritate (în sensul în care aceasta ar implica diferențe ireconciliabile între culturi) și, pe de altă parte, în sens aproape opus, că lumea globală e un loc al unei multitudini de indivizi și grupuri ce se plasează local și care diferă
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
spre autonomie constituie faptul de bază pentru el: el este motivat de o incapacitate de a se alătura, sau de a împărtăși, sau de a comunica, de o dezamăgire față de alții sau de viața publică, de un anumit refuz al alterității, de o abandonare a dialogului sau de un acut sentiment de incompatibilitate (cu ceilalți) care îl fac rezervat în a participa" (Idem, p. 14). Pe de altă parte, "un individualist vrea să se emancipeze de dominația celorlalți sau a comunității
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
are loc la teatru în doi timpi. Este mai întâi fapta autorului dramatic ce stilizează realul, deformându-l prin prisma imaginației, apoi cea a actorului, care transformă, prin propria-i viziune, personajul imaginar conceput de scriitor, pentru a crea, în alteritatea sa, o formă pe care autorul nu o recunoaște totdeauna. Poetul trăiește adesea ca pe o trădare confruntarea între producția imaterială a imaginarului său și realizarea concretă, oferită de spectacol. "Adevărul scenei" nu constă deci în a arăta lucrurile, după
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de către populațiile cultivatoare) și cele care îl pun în relație cu societatea (cu rol esențial în cazul populațiilor nomade, cu funcția păstrării coeziunii grupului). Orice mitologie, însă, este creată de către un grup închis, referindu-se strict la el (ceilalți sunt alteritatea absolută) iar când intră în contact cu altele, se influențează reciproc și câștigă un grad de complexitate.140 Campbell mai vorbește și despre patru funcții majore ale unei mitologii funcționale: prima ar fi cea mistică, menită să trezească și să
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]