2,082 matches
-
de probleme, teorii ale construcției învățării în grup în situații formale sau nonformale, teorii asupra implicării operațiilor superioare ale gândirii critice, diversificarea prin combinarea diferitelor teorii, teorii asupra proiectării învățării în domeniul psihomotor sau pe teme predominant educative. Sau paradigma alternanței poate susține afirmarea atitudinii creative a educatorului față de prelucrarea, organizarea conținutului curricular dat, pentru facilitarea prezentării spre cunoașterea și înțelegerea lui directă de către educații îndrumați, în locul transmiterii tradiționale, așa cum apar în literatura problemei (apud Neacșu, 1999, pp. 176-182): • organizarea prin
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
alternative mai eficiente, le verifică, le perfecționează ca metodologie. Apoi devine semn al profesionalismului, ca o competență mereu combinatorie a elementelor contextului de proiectat și rezolvat, pentru îndepărtarea rutinei conceptuale, metodologice, dar și un scop realizat al formării educaților pentru alternanță în afirmarea lor ulterioară. Unii autori insistă pe importanța acestui proces, pe etapele parcurse în formularea, alegerea unei paradigme alternative (Riegle, f.a.), de la identificarea oportunității, până la evaluarea aplicării ei sau în cuplarea mai multor paradigme particulare pentru schimbarea de paradigmă
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pe unele detalii, nerevizuirea periodică a aplicării, relativa comunicare, luarea subiectivă a deciziei, substituirea unor etape, formularea de multe soluții mai puțin raționale, posibilitatea extinderii deciziilor și la alte paradigme insuficient studiate, verificate. 1.6.3. Formarea educatorului și pentru alternanță metodologică Practic, în rezolvarea curriculumului dat în variatele contexte reale, se pune totuși problema educatorului eficace, eficient, or soluția reală este tocmai afirmarea responsabilă a competenței de a înțelege, a alege și a aplica sau combina elemente din mai multe
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în metodologia educației este esențială în formarea și activitatea educatorului, căci este ca o matrice care include așteptările, posibilitățile, dimensiunile teoretice și practice implicate în realitatea actuală a educației. Adică se concretizează în unul sau mai multe proiecte propuse de alternanță acțională și metodologică, diferite față de altele anterioare, după solicitările contextelor concrete (ca obiective, conținuturi, resurse, strategii, experiențe, rezultate, atitudini, motivații) și pe o perioadă anume de verificare a eficienței sale, afirmându-se apoi alte combinații. Și o altă nuanță a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
altele anterioare, după solicitările contextelor concrete (ca obiective, conținuturi, resurse, strategii, experiențe, rezultate, atitudini, motivații) și pe o perioadă anume de verificare a eficienței sale, afirmându-se apoi alte combinații. Și o altă nuanță a valorii acestui principiu se afirmă: alternanța cere o nouă competență cognitivă și aplicativă, managerială flexibilitatea, bazată pe rapiditatea recunoașterii valorii unor situații, contexte, educați, strategii și pe alegerea oportună, de calitate a unei abordări, soluții, care să determine conturarea unui proiect acțional, metodologic bazat pe succes
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Flexibilitatea este atunci corelată cu paradigma alegerii unei alternative conceptuale, metodologice, doar dacă educatorul posedă cultura și competențele bazate pe acceptarea acestui principiu, contrar rigidității, sărăciei, dezinteresului pentru eficiența educației, pentru responsabilitatea formării educatului pentru viitorul competitiv, concurențial, creativ. Această alternanță metodologică nu mai poate întârzia în a fi prevăzută explicit și în formarea, dezvoltarea profesională a educatorului, pentru împlinire sau verificare a competențelor de bază specifice, ca expresie a unității în diversitate (În SUA sunt deosebit de multe astfel de programe
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
soluții cunoscute experiențial sau prin studiu sau prin cercetare metodologică. Ca orice altă paradigmă în abordarea educației și aceasta poate genera modele proprii de autoformare și acțiune ale educatorului, tocmai pentru că el va forma chiar pe educați în spiritul acestei alternanțe, pe care s-o aplice apoi în integrarea lor științifică, socio-profesională, culturală. Doar amintind câteva dintre modele alternative pentru conceperea educației practice, identificăm dificultatea activității sale, dar și nevoia schimbării metodologiei formării, diversificării însăși a competențelor sale: modelul behaviorist, modelul
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
bazat pe competențe, modelul tehnicist, modelul profesorului reflexiv-orientat spre cercetare, modelul constructivist ș.a. sau combinarea între ele, pe elemente variate. Este de combătut limitarea la doar alternativele instituționale impuse administrativ (Școala Waldorf, Step by Step, Pedagogia Montessori ș.a.), căci paradigma alternanței trebuie aplicată chiar în interiorul unei școli, ca măsuri de modernizare, dezvoltare profesională: alternative de obiective dincolo de cele oficiale, de conținuturi dincolo de cele date, dar mai ales ca metodologie educațională sau proiectare sau organizare sau relaționare sau evaluare. De unde nevoia formării
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de obiective dincolo de cele oficiale, de conținuturi dincolo de cele date, dar mai ales ca metodologie educațională sau proiectare sau organizare sau relaționare sau evaluare. De unde nevoia formării altfel a educatorilor, ca semn al profesionalizării pedagogice, conceptuale, metodologice. Formarea profesorului pentru alternanță metodologică începe în faza formării sale inițiale și devine continuă apoi. Ceea ce implică definirea capacităților, competențelor, atitudinilor de bază, care să asigure ulterior afirmarea elementelor profesionalizării sale. Ar fi atunci o utilă valorizare a unei alternanțe cognitive reale acum, în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
metodologice. Formarea profesorului pentru alternanță metodologică începe în faza formării sale inițiale și devine continuă apoi. Ceea ce implică definirea capacităților, competențelor, atitudinilor de bază, care să asigure ulterior afirmarea elementelor profesionalizării sale. Ar fi atunci o utilă valorizare a unei alternanțe cognitive reale acum, în construirea cunoștințelor, reprezentărilor asupra viitoarei sale practici profesionale. Mai ales, dacă avem în vedere rolul acesteia mereu de-a lungul afirmării maturizării profesionale, ea chiar poate fi considerată ca o alternanță formativă și asupra cărui rol
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
o utilă valorizare a unei alternanțe cognitive reale acum, în construirea cunoștințelor, reprezentărilor asupra viitoarei sale practici profesionale. Mai ales, dacă avem în vedere rolul acesteia mereu de-a lungul afirmării maturizării profesionale, ea chiar poate fi considerată ca o alternanță formativă și asupra cărui rol însuși profesorul să fie conștientizat, să devină un fapt al metacogniției. Oricum, o formare de calitate a profesorilor trebuie să fie o formare în alternanță proiectivă, organizatorică, metodologică, ca articulare a formării teoretice și a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
afirmării maturizării profesionale, ea chiar poate fi considerată ca o alternanță formativă și asupra cărui rol însuși profesorul să fie conștientizat, să devină un fapt al metacogniției. Oricum, o formare de calitate a profesorilor trebuie să fie o formare în alternanță proiectivă, organizatorică, metodologică, ca articulare a formării teoretice și a celei profesionale, a celei inițiale și a celei continue, în diferite stagii propuse și cu participarea a variate grupuri interdisciplinare de formatori. Alternanța și cea cognitivă, cea metodologică și cea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
profesorilor trebuie să fie o formare în alternanță proiectivă, organizatorică, metodologică, ca articulare a formării teoretice și a celei profesionale, a celei inițiale și a celei continue, în diferite stagii propuse și cu participarea a variate grupuri interdisciplinare de formatori. Alternanța și cea cognitivă, cea metodologică și cea organizatorică ridică progresiv nivelul calitativ al calificării, dacă se articulează cu practica, la fel de variată, într-o marcantă articulare de forme, pentru verificarea sau dezvoltarea componentelor profilului de competență așteptat. De aici rolul formativ
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cea cognitivă, cea metodologică și cea organizatorică ridică progresiv nivelul calitativ al calificării, dacă se articulează cu practica, la fel de variată, într-o marcantă articulare de forme, pentru verificarea sau dezvoltarea componentelor profilului de competență așteptat. De aici rolul formativ al alternanței și al articulării teorie-practică, care poate fi abordat chiar ca paradigmă a noii concepții de pregătire a profesorilor (teoria verificată practic și invers, practica justificată teoretic), prin alternanță, versus vechea paradigmă a tratării distincte a celor două aspecte, în alternanță
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sau dezvoltarea componentelor profilului de competență așteptat. De aici rolul formativ al alternanței și al articulării teorie-practică, care poate fi abordat chiar ca paradigmă a noii concepții de pregătire a profesorilor (teoria verificată practic și invers, practica justificată teoretic), prin alternanță, versus vechea paradigmă a tratării distincte a celor două aspecte, în alternanță. Alternanța devine atunci și o situație, o activitate și un motor al formării, al dinamicii profesionalizării, depășind modelul practicii bazate pe aplicare simplă, pe imitație de modele, pe
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
alternanței și al articulării teorie-practică, care poate fi abordat chiar ca paradigmă a noii concepții de pregătire a profesorilor (teoria verificată practic și invers, practica justificată teoretic), prin alternanță, versus vechea paradigmă a tratării distincte a celor două aspecte, în alternanță. Alternanța devine atunci și o situație, o activitate și un motor al formării, al dinamicii profesionalizării, depășind modelul practicii bazate pe aplicare simplă, pe imitație de modele, pe rezolvarea prin condiționare a sarcinilor, pe câștigarea unei experiențe empirice, pe așteptarea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și al articulării teorie-practică, care poate fi abordat chiar ca paradigmă a noii concepții de pregătire a profesorilor (teoria verificată practic și invers, practica justificată teoretic), prin alternanță, versus vechea paradigmă a tratării distincte a celor două aspecte, în alternanță. Alternanța devine atunci și o situație, o activitate și un motor al formării, al dinamicii profesionalizării, depășind modelul practicii bazate pe aplicare simplă, pe imitație de modele, pe rezolvarea prin condiționare a sarcinilor, pe câștigarea unei experiențe empirice, pe așteptarea unui
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ipoteze, autoanaliză critică, comunicare și colaborare ș.a. Este atunci necesară o revedere a formării inițiale și apoi continue a profesorului, cea prezentă dând dovadă de multă ineficiență formativă în sensul arătat în noua paradigmă, venind timpul conturării unei pedagogii a alternanței și a articulării teorie-practică, cu accent pe aspectul constructivist și formativ. Capitolul 2 Finalitățile educației: paradigma priorității formării competențelor versus paradigma transmiterii și însușirii cunoștințelor 2.1. Finalitățile educației în fața schimbării de paradigmă Acuza tot mai evidentă adusă educației formale
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Pe fondul pedagogic creat, este justificat atunci apelul și la diferite metode care îl pun pe educat să învețe prioritar singur sau colaborativ, prin cercetare anumite probleme ale conținutului curricular, restul putând fi predat clasic de către educator (nu se elimină alternanța predare clasică-învățare activă). Astfel, cercetări de metodologie practică au confirmat rolul unor metode de învățare directă: studiul individual bazat pe diferite tehnici, studiul de caz, învățarea în grup, dezbaterea, jocul didactic, alcătuirea de jurnale și portofolii, efectuarea de listări și
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a performanței după progresul propriu, recurgerea la învățarea activă și directă sub îndrumare, asumarea de responsabilități în învățare, în automotivare și metacogniție, folosirea gândirii critice proprii în flexibilizarea sarcinilor și a strategiilor, a stilurilor. 4.5. Centrarea pe educat și alternanța metodologică Odată stabilindu-se un consens asupra priorității paradigmei centrării pe procesul învățării, este firească amplificarea cercetărilor, experiențelor în planul metodologiei aplicării și realizării eficiente a acesteia. Deși elemente esențiale au fost indicate în sintezele de mai sus, este utilă
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și metodele specifice, care la fel dau rezultate dacă sunt utilizate în sistem, fapt pentru care recurgem la o sinteză a lor, în baza literaturii tematice (Barna, 1995, pp. 91-164; Comănescu, 1996, pp. 262-328; Joița, 2003, pp. 20-33). Tabel 10: Alternanța metodelor de autoeducație Categorii Metode și procedee Metode propriu-zise pentru autoeducație De precizare a conținutului autoeducației • Elaborarea unui program (matrice) al autoeducației de realizare a unui grup de valori, prin acțiuni variate, pe un timp dat, însoțit de reflecții asupra
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
În activitățile concrete de centrare pe învățarea educatului, dar și pe scopuri și obiective specifice (nu operaționale), metodele, ca elemente de bază ale strategiilor, devin eficiente dacă sunt selectate și utilizate în sistem, căci practic ele acționează complementar sau prin alternanță în rezolvarea situațiilor, mai ales problematizate, ca în cazul formării capacităților, competențelor, atitudinilor. Ceea ce presupune o bună cunoaștere și respectare a caracteristicilor de bază ale fiecăreia în parte, tocmai pentru a găsi cele mai potrivite combinații, a utiliza intensiv valențele
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
practice ale educației, indiferent de abordare metodologică, cu alte metaparadigme ale științei educației: a complexității, a integrativității, a reflecției și interpretării, a acțiunii-cercetare, a identității. Sau corelează cu macroparadigme ale metodologiei ei (dezvoltate în acest demers): a abordării praxiologice, a alternanței, a priorității formării competențelor, a centrării pe învățarea educatului, a priorității metodelor constructiviste, a evaluării calitative, a manifestării leadershipului. Un alt cercetător important în temă (D.H. Jonassen, 2004, cap 1-23) sintetizează evoluția macroparadigmei designului, de la primele cercetări, rezultate din corelarea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cu rezultate bune, grile de observare sau matrice criteriale, chestionare, fișe de autoevaluare sau de autoestimare, exerciții de verificare parțială, liste cu elemente neînțelese, analize individuale sau în grup ale diferitelor sarcini rezolvate. • Instrumentele utilizate se bazează pe corelare și alternanță (grile de evaluare, matrice, liste de verificare, efectuarea de sarcini variate, lucrări aplicative, chestionare, autoevaluări, schematizări, inventarea unui dialog, reformularea de probleme, explicații). 7.4. Evaluarea sumativ-integrativă: noi semnificații Această nouă (micro)paradigmă a evaluării, pusă în serviciul pedagogiei formării
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sine a disciplinei sale conform curriculumului. Monitorizarea clasei îl poate ajuta să devină lider efectiv dialogând cu educații asupra problemelor de înțelegere, circulând prin clasă și stabilind contacte individuale, analizând performanțele și dificultățile, analizând învățarea prin comunicare și colaborare, analizând alternanța metodelor. În plan practic însă, adesea educatorul uzează de autoritatea sa formală, în principal și aplică prioritar normele acesteia, cu efecte nedorite. De aceea vom face apel și la cunoașterea altor tipuri de putere, la care profesorul o poate face
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]