7,971 matches
-
este „... încăpățânata înverșunare cu care rușii continuă să lupte...”, cât și „rezistența” uimitoare, după uriașele pierderi suferite de americani în Pacific. Lectura sutelor de pagini despre război scrise de George Ivașcu dezvăluie adesea îngrijorare, comunicarea devine tensionată, dar autorul nu alunecă în disperare. Limbajul este, în toate situațiile, decent, chiar academic, cu respect pentru trupele și comandanții fiecărei tabere beligerante. Articolele din „Vremea” - semnate de G.Ivașcu cu pseudonimele citate - se deosebesc de cele din „Porunca Vremii”, „Curentul”, „Universul” și majoritatea
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
intențiile ei strategice privind „Noua ordine” și anularea tuturor tratatelor de pace încheiate după Primul Război Mondial. În Scrisoare din Paris - publicată în „Vremea” din 4 iunie - sunt analizate situația din Franța și declarațiile lui De Gaulle, potrivit cărora Franța alunecă spre comunism, corespondentul condamnându-l pe general pentru „aroganță” și „ingratitudine”. Paul Ștefan publică, în „Vremea” din 11 iunie, articolul de fond Faza hotărâtoare, din care reținem: „... iată ceea ce ne impune realitatea, marea realitate a războiului intrat în faza lui
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
subiect cheamă altul, o idee trimite la alta. Inițiatorul convorbirilor, „dispecerul”, are de înfrânat impulsul spre divagare al mai tuturor partenerilor de dialog și o face cu abilitate, cu tact și discreție. Oricât de liberă, discuția nu trebuia lăsată să alunece dincolo de obiectivele ei. Să subliniez, totodată, faptul că schimbul de păreri nu se petrece „în direct”. Cel interogat își primește întrebările pe „net” și răspunde pe aceeași cale în răstimpul convenit. Acest fel de a proceda scoate din joc spontaneitățile
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
acord, de a replica și de a contesta (cu delicatețe, ce-i drept). Dincolo de retorică, se ascunde aici un refuz al docilității (adică tocmai al uneia dintre virtuțile cele mai des pomenite în legătură cu Adrian Popescu): „O groapă de la țară unde aluneci,/ Printre crengi uscate e aproape tandră,/ Te zgârâie [sic!] un pic spinii măceșului,/ Și gata, e aproape o glumă,/ Un păcat venial,/ O lăcomie de elev,/ Un pastel de Alecsandri,/ O poezie de notație de la Steaua,/ Prin anii domniei dogmaticilor
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
Crăciun) se dovedește discretă aici, naratorul nefiind încă un scriitor profesionist foarte preocupat de tehnicile textuale, deși mai publicase două cărți (polițiste, în genul Georges Simenon, spune el). Autenticismul mărturisirii are însă și spații de fugă în ficțional: „Scriu și alunec într-un fel de spațiu paralel. Asta îndulcește situația. Pentru ca totul să fie mai suportabil, ar trebui oare să mă ironizez?”. , „eroul” din Femei albastre nu ajunge să se înțeleagă nici pe sine, nici lumea. Iar Gheorghe Crăciun nu reușește
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
unul singur, o zonă a poeziei challanged, a poeziei „mici și mijlocii”, situate în afara disputelor dintre lirism și narativitate. Accentul pus pe dimensiunea conjuncturală (măștile camuflând identitățile unor scriitori sau critici notabili) a făcut ca fondul acestui proiect să le alunece comentatorilor printre degete: modernitatea era aparent pusă între paranteze în favoarea unor poetici mult mai vechi, care era cel al satiricilor latini (Martial și Catullus, în primul rând). De aceea, mi se pare curios felul în care Mușina și-a renegat
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
dell’arte, a găsit în Cătălin Țoropoc un interpret excelent din punct de vedere scenic, cu măsură și bun-simț; glasul de bariton plăcut, maleabil, va câștiga desigur dacă se vor corecta unele dificultăți în acut. Celălalt Leporello, Radu Ion, a alunecat prea mult pe panta îngroșării, ieșind din caracterul unui personaj mozartian, fie el și comic. Tot net diferențiate, deși înscrise în aceeași concepție regizorală, au fost cele două Donna Elvira. Crina Zancu a creionat un personaj isteric, cu exces de
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
zi obositoare, la urma urmei, a oftat ea, iar Tanti Louisa a fost de acord cu ea, de data aceasta. Se făcuse ora șase, ora la care toate măștile trebuie date jos. Razele lungi și roșii ale soarelui care apunea alunecau pieziș pe costumele multicolore ale petrecăreților care se îndreptau spre casă, nemascați, gata de ultima poznă a acelei nopți. Acolo jos, pe Toulouse Street, era cea mai cu chef mulțime dintre toate. Tineri și tinere în costume frumoase, ca din
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
mai folosesc la nimic - Îi atenționez. Drumul pe care merge țara este un drum periculos pentru că Guvernul nu-i stabilește traseul Există riscul ca după sacrificiile enorme din 2009, continuate în 2010 și 2011 să devină ceva repetabil. Riscăm să alunecăm din nou într-o situație dificilă din punct de vede economic Întrebări: - Nu mai am încredere în Guvern. Sunt incompetenți și nu au capacitatea să înțeleagă ce se întâmplă cu țara. Și Antonescu și Ponta și Blaga să aibă grijă
Băsescu: Guvernul e incompetent, riscăm o nouă criză. Șomajul va atinge 8% și Ponta guvernează de la TV by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/35679_a_37004]
-
Sorin Lavric Lucian Boia, Sfîrșitul Occidentului. Spre lumea de mîine, București, Editura Humanitas,2013, 124 pag. Există teme atît de bătătorite că nu le poți atinge fără riscul de a aluneca în platitudini. Și una dintre ele e chiar declinul Occidentului. Originea riscului e întreită: mai întîi, cîmpul discuției pare epuizat, anvergura predecesorilor avînd darul de a-ți inspira o timiditate de principiu: după Spengler, Carl Schmitt și Toynbee șansa de
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
Moartea lui Ivan Ilici, de Tolstoi, Hruba și pendulul, de E.A. Poe, Ultimul capitol de Hamsun etc. În pseudo-sumarul cărții, sunt indicate peste 90 de nume de autori ale căror scrieri sunt aduse în discuție. Mai mult, analiza operelor literare alunecă adeseori în analiza criticii literare care s-a ocupat de acestea, astfel că tema morții și apetența pentru ea tind să se răspândească fractalic. Autoarea identifică cinci mari categorii ale reprezentării morții în literatură: moartea cugetată (meditativ filosofică), moartea degustată
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
1940). ...Astăzi, Comunitatea greacă din Brăila, a fost convocată ca să se facă apel de subscriere de fonduri pentru ajutorarea Greciei în războiul declanșat de italieni împotriva ei... (6 Noiembrie 1940). ...în România situația devine din ce în ce mai periclitată. S-ar spune că alunecăm spre anarhie: câțiva evrei au fost arestați la Brăila fără niciun motiv și au fost bătuți de poliția legionară. Chiar în această noapte s-a făcut o percheziție la Filip Rosenberg, de către indivizi înarmați. Turje Hustor (în text, numele indescifrabil
Fragmente din Jurnalul Contelui de Roma by Gheorghe Lupascu () [Corola-journal/Memoirs/8476_a_9801]
-
vitrine cu delicatese și să privesc minute în șir o bucată apetisantă de foie gras sau o mică piramidă de stridii, un platou cu felii de lacherdă... atunci simt cum căpăcelul glotei se închide și pe culoarul liber al esofagului alunecă ușor un dumicat de o indicibilă savoare (cum să începi în felul ăsta o recenzie?), dar, după ce îmi astîmpăr pofta în gînd, plec sătulă și fericită. Așa citesc eu o carte. Am recurs la introducerea asta excentrică, pentru că mie detaliul
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
aplecarea spre problematici metacritice în Practici ale interpretării de text (1999), e că evită aceste două tipuri de retorică la modă, abordând frontal chestiuni arzătoare privind rolul disciplinelor umaniste în societatea de azi. Ba teoreticianul român reușește să și identifice, nealunecând decât rareori în utopism, câteva soluții de reintegrare a discursului literar într-un circuit social mai larg, fără a-i pune între paranteze specificitatea și - mai ales - fără a plânge permanent pe ruinele dispariției conceptului de literatură cu majusculă. Întreaga
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]
-
lumea liberă. Când au înțeles spre ce au evadat, spre indiferență și neputință, Mihai Fărcășanu și Pia Pillat s-au despărțit. Era prea dureros ca, văzându-se zilnic, să-și amintească de ceea ce nu putuseră să împlinească. Inevitabil, gândul cititorului alunecă spre compararea destinelor. Cine sunt învinșii și cine învingătorii? Cei rămași în țară, anchetați, schingiuiți, încarcerați, omorâți chiar, sau cei evadați în libertate? Cine a atins fericirea, nu aceea exterioară, ci aceea adâncă, interioară, descrisă de N. Steinhardt în celebrul
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
botul mașinii care, cu tablele clăpăuge una peste alta, lăsa să se vadă țevăria ruginită. Săltându-se cu înverșunare, zgâlțâielile fură ceva mai zdravene, dar, cu șasiul prins sub mormanul uriaș și lipsită de roți care s-o facă să alunece, nu se deplasă nici cu-n milimetru. În schimb, dinlăuntru se auziră niște zgomote. Iadeș sări ca ars, crezând că sub șezutul lui motorul începe să ambaleze, ca învârtit de manivelă. Se uită, însă, cu ochii măriți de groază, cum
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
se subînțelege jumătatea subterană, alcătuind laolaltă simbolul perfecțiunii transmis de la Pitagora și Platon până-n contemporaneitate. Gândită în final într-un material transparent, foarte la modă în arhitectura zilelor noastre, fie din spirit de imitație, fie prin amortizarea simțitoare a costurilor, alunecând adesea spre soluții ce atrag după ele oboseala progresivă a privirii, gândită în sticlă industrială, nu de Murano sau Boemia, gracilă, pretențioasă și scumpă, semisfera e brăzdată de trei șiruri umane, consonând cuvintelor Imnului: «Hai să dăm mână cu mână
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3826_a_5151]
-
urmat pentru toți oamenii care renunță să mai viseze. "Pentru că n-a avut bani să-i cumpere costume pentru competițiile de gimnastică, mama Andreei o ungea cu cremă de mâini pe tot corpul pe mica gimnastă înainte de concurs, ca să-i alunece mai ușor costumul pe corp. Când i-am auzit povestea am simțit nevoia să-i înjur de mama pe toți politicenii români. Aici sunt lacrimile Andreei când i-am dat împreună cu Marian Drăgulescu costumele visate...", a scris Dan Negru pe
Dan Negru, furios pe politicieni: Aici sunt LACRIMILE ei by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/38387_a_39712]
-
soțului și a fiului, care îi sunt împușcați pe neașteptate, femeia din cartea lui Marin Bucur are sufletul întunecat de „noaptea" istoriei. Neliniștilor, aprehensiunilor ciudate, le urmează acum o tragică nedumerire în golul singurătății: „Pe ce trebuie să zidim? Pământul alunecă. Focul se stinge și gândul trece. Temeliile noastre de oameni sunt șubrede din născare. N-avem pe ce le susține. În zadar facem ziduri înalte. Ele ne despart de drumuri, dar nu de hăul de sub noi și de deasupra noastră
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
în halul ăla, simțindu-se puțin vinovată că nu-și luase geanta și nu alergase într-un suflet la spital, cum ar fi făcut altădată într-o asemenea situație. Doamna, îngăimase menajera - fiind așa de, atât de, în chestiunile astea - alunecase la duș și deși ea auzise inițial căzătura și gemetele, până să vină salvarea și să spargă ușa de la baie n-au putut face nimic. Acum era la spital. Dacă a mai zăbovit puțin înainte de a ieși din casă a
Andrés Barba: Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3767_a_5092]
-
în romanul lui Fitzgerald nu există această replică. Ea a fost adăugată de scenaristul, pe cât de abuziv, pe atât de inspirat, al ecranizării din 1974, nimeni altul decât... Francis Ford Coppola (regia îi aparține lui Jack Clayton). Dacă tot am alunecat pe panta pedanteriilor filologice, am să adaug că acea propoziție are totuși legătură cu Fitzgerald: prin 1914-1916, când se îndrăgostise de o fată extrem de bogată din Chicago, Ginevra King, cineva îi spusese - unii biografi susțin că însuși tatăl atractivei tinere
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
comentați, cât și ierarhia de ansamblu sau constantele pentru care pledează Cistelecan în critică. Mai ales când comentatorul, prins el însuși în acest joc complex de pertractări și retractări, nu se poate hotărî cu privire la diagnostic. Câteodată, de dragul show-off-ului dialectic, cronicarul alunecă de-a dreptul în contradicții. Despre George Vulturescu ni se spune, de pildă că, „dintre poeții care s-au apucat de critică (...) e singurul cu comportament de critic”, afirmație nu doar exagerată, ci, se va dovedi mai jos, de-a
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
originali; aflăm, totodată, că falusurile care au penetrat-o depășesc, puse unul lîngă altul, lungimea Ecuato0rului, drept pentru care posedarea ei oferă partenerilor senzații din toate colțurile lumii... Segmentat în capitole scurte și narat în stil miștocărescmetaforic de almanah, romanul alunecă amețitor într-o fantasmagorie absurdistă fără limite. Blocul artistului se înfățișează ca un dispozitiv distopic în care toate particulele componente sînt menite „reeducării” locatarilor insubordonați partidului, iar șobolanul terorizant (mai exact șobolănița) se vădește a fi un agent animalier instructat
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
de încercări onomastice aducînd a tatonare sterilă: entitatea misterioasă, fie ea întunecată sau invizibilă, e acolo și nu se lasă atinsă nici cu aparatele și nici cu limbile lumii. Toma din Aquino, trezind-se din mormînt și lăsîndu-și privirea să alunece peste șirul numelor goale, și-ar spune că nominalismul a cîștigat partida, cuvintele fiindu-i date omului spre a se îneca în iluzii. Echipa de cercetători (Saul Perlmutter, Brian Schmidt și Adam Riess) care a adus dovezi în privința existeței elementului
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
voluptate a „disperării” celui ce voiește a ceda rapid înălțimile spre a se alipi de pămînt: „Acum prin firidele lui/ răbufnesc rafalele vîntului/ și stafiile care noaptea mai mult ne-o-ntunecă,/ pe scări putrezite în sus și în jos alunecă./ Pînă acum nu m-am temut prea tare,/ dar acum trăiesc în disperare:/ o fi mult pînă jos la pămînt!/ Ziua și noaptea mă-ndoiesc, mă frămînt”. O sete a nimicirii, discretă dar cu atît mai penetrantă, plutește peste compozițiile
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]