2,101 matches
-
ca sfîrșit, cît și iminența proprie cuvîntului. Moartea. Și-i invidiam pe stoici, calmi că li se va închide suferința reînglobîndui, prin virtutea morții, în curcubeul liniștii planetare. Între Socrate și Orfeu, sfidînd micimea mea egoistă, intoxicată de Elena, mă amăgeam că suport, ca pe o jumătate de sinucidere, o tortură mistică, un soi de inițiere. Să mor și să renasc perfect prin asumarea morții. Tărăgănam fără curaj. Dar amînarea sinuciderii e tot atîta lașitate cît și sublim uman: să-ți
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să uite asta. V. tînăr, transparent, îmi las undele străbătute de vîrtejurile răului și de rugăciuni îngerești ca de niște pești străvezii țîșnind dezorientați într-un recif ce arde. Minciuna promisă a vieții fără de moarte. Am înțeles că omul se amăgește că se amăgește. Căci, de fapt, totul e numai orgoliu. Ne e foame de nemurire ca ulcerosului de fazan împănat. La prima înghițitură, incompatibilitatea noastră cu condiția zeului ne provoacă greață și dureri de stomac. Sclav, înapoi! Înapoi la micuța
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
V. tînăr, transparent, îmi las undele străbătute de vîrtejurile răului și de rugăciuni îngerești ca de niște pești străvezii țîșnind dezorientați într-un recif ce arde. Minciuna promisă a vieții fără de moarte. Am înțeles că omul se amăgește că se amăgește. Căci, de fapt, totul e numai orgoliu. Ne e foame de nemurire ca ulcerosului de fazan împănat. La prima înghițitură, incompatibilitatea noastră cu condiția zeului ne provoacă greață și dureri de stomac. Sclav, înapoi! Înapoi la micuța noastră viață călîie
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nemaiavînd să știe nimic, nu o vor mai dori. Să trăiești fără a cunoaște înseamnă să nu trăiești de fel. Iar tu alergi, vrei să stii, te precipiți în a-ți consuma viața.” V. tînăr zîmbesc ascultîndu-l pe Doctor. Mă amăgesc cu gîndul că, totuși, nu caut nimic. Poate că am găsit și mă prefac doar a căuta. V. din spital, aproape că mă amuză incertitudinea oscilantă a tînărului meu “eu”. Aici, știu. Totul e etalat fără putință de trișare. Se
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
semne de oboseală și pînă la mine răzbat undele durerii sale. E o purificare. O eliberare ca din genune. Oricît de dureros ar fi adevărul e, totuși, o șansă. Și el limpezește tot ceea ce pe V. tînăr îl năucește, îl amăgește cu iluzia fericirii îngreunîndu-i astfel disperarea căderii. V. tînăr stau la marginea imensului ochi ca la poalele unui munte. Totul în jurul meu s-a transformat în deșert. O scenă pustie. Căci în acest deșert mirajele se întrec unele pe altele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
părinți, copii, iubite sîngerînd... „-Iertați-mă!”-strig. „-Nu mă lăsați, judecătorilor!” Tresar și mă trezesc în semiîntuneric. Aceeași cameră care arată jalnic e pustie acum. Probabil că injecția pe care mi-a făcut-o a fost, totuși, un sedativ. „-Nu te amăgi! Nu te minți!”-răsună limpede vocea. Aș fi voit să mă gîndesc ca și cum aș naște iubirea. Dar cînd pe toate le-am distrus voind să-mi fac bine, cînd m-am pierdut ca Narcis din iubire de mine, cum să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nu știe să-și localizeze trăirea se dă pe gheața nuntită a zorilor în care Dragostea ucigătoare de sentimente rămâne învinsă în fața CONȘTIENTULUI și El alunecos prin acel HAZARD dureros de blând al înnoptărilor. Uneori mi se pare că mă amăgesc singură, uneori de ce alerg din calea ciudățeniilor decapitate o ușoară umbră îmi decide-n arsura strigătului pe acel GLAS AL IERTĂRILOR. De ce ar trebui să mă mint din când în când, nu știu, poate dorul de acea veșnică iubire, veșnică
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mie și una de nopți” descompuse liniștii în care oricât voi merge, voi îngenunchia adesea unui împărat ce-mi stăpânește stările până la cea din urmă dorință. Să fiu cuminte, îmi spunea setea de ziuă în care credeam că m-am amăgit asemeni întâmplărilor derapante de la un timp la altul. Tu m-ai iubit întotdeauna dar nu ai avut puterea să mă ucizi până la ultima picătură pentru că la capătul celălalt al stropului exista dorul cumplit de ochii tăi, de glasul tău... în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
afectată. Că probabil îi fusesem așa de recunoscătoare pentru atenția pe care mi-o acordase încât reușisem să mă conving singură că arăta superb. Dar nu. Nu era adevărat. Ticălosul arăta superb. Nu fusese numai în închipuirea mea. Nu mă amăgisem. Și așa, bronzat, arăta și mai bine. Iar brațele îi erau așa de mari și de musculoase în tricoul ăla. Dumnezeule! Era prea mult de îndurat, mai ales că de cinci luni încoace, cu excepția nopții petrecute cu Adam, eram abstinentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
știi și tu, acum, cât mă simt mai bine.“ Arătând și bucuroasă, și tristă. „Vreau să le știi pentru că durerile groaznice din ultimul timp m-au convins că n-are rost să mai cred că scap. Nu vreau să mă amăgesc. Uită-te la mine: sunt foarte lucidă.“ Arătând bucuroasă că-i poate vorbi și tristă pentru că mai e în stare să lupte, așa cum făcuse adineauri, când toate câștigurile ei sunt în van. Nici nu mai ține să le obțină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de mult. Nu te simți la fel? Nu te simți la fel? Atunci sporea zbuciumul din el, de parcă l-ar fi îngrozit deodată lipsa simplității și nu putea decât complica și el lucrurile, fie ca să priceapă ceva, fie să se amăgească, fie din mimetism. Dar de ce acum, când și mai înainte lumea din jur fusese aceeași? Își spunea că dispăruse punctul de sprijin care fusese bătrâna doamnă și lumea i se dezvăluie cu îngrozitoarea sa față. Dar nu putea fi adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
au dat morfină și a acceptat-o. Mi-a spus că a doua oară când i-au făcut injecțiile zâmbea trist și se uita la ei cu privire foarte clară, de parcă ar fi vrut să afle dacă ei se mai amăgesc și atunci Rodica Dumitrescu n-a mai putut suporta și a ieșit din cameră și a plâns cu disperare. O cred. În scurt timp s-a sfârșit. L-am văzut după aceea. Părea teribil de schimbat, obrazul i se subțiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ostentativ lângă mine ca să mă felicite pentru numire, dar i se simțea ironia în glas. Am auzit-o clar. Ticăosul! Ei și ce? Subsecretar al parlamentului e un pas înainte spre prima bancă, nu? Totuși n-are rost să mă amăgesc. Adevărul este că dacă eram de cealaltă parte, eram acum aproape de vârful cabinetului din umbră. E din ce în ce mai clar că mi-am ales greșit echipa de joc. Wilson și gașca lui nu au nici cea mai vagă idee cum arată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
totul mințile m-a mai liniștit, dar În foarte mică măsură. A fost, cred, mai greu decât În alte zile să mă extrag din pat, deși acțiunea se petrecea cu câteva ore mai târziu ca de obicei. Trupul meu fusese amăgit cu Închipuirea că avea să recupereze oarece odihnă, se bazase pe ideea că avea să reducă din așa-numita „carență de somn“ despre care Învățasem la cursul de psihologie, dar l-am smuls brutal din pat. O mică grămăjoară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Rațiune Să fim raționali să nu ne-amăgim cu vorbe să lăsăm ideile să curgă să nu grăbim înșelătoarele cuvinte, să privim cu ochii minții dragostea noastră bolnavă. Poate înșelăm reflecțiile aspirăm gândurile suntem victime ale imaginii din noi, conceptele noastre sălbatice cu noțiuni multiple ocolesc himera acest
Ra?iune by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83895_a_85220]
-
discreției observației, a iscodirii faptelor mărunte, la limita inobservabilului. Corneliu Traian Atanasiu Leagăn de copil atârnat de-un ram de tei - mireasma florilor Câteva cuvinte: lejeritatea întreruperii unei situații puțin insolite în linia a doua, o blândețe de primăvară ne amăgește (sic) între L1 și L3... Notați că kigo-ul nu apare decât în L3 (teiul este complet înflorit). Francis Tugayé Urme de polen pe o petală de crin - luceafărul Între câine și lup, Venus luceafărul apare în aproape penumbră. Când lampioanele
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
aprinsă, dorința mea dintotdeauna, dar ne măr turisită, este să devin scriitoare. O scriitoare foarte bună, nu ceva mediocru. Mi-e groază să nu rămân o ființă mediocră în ochii tuturor, așa cum sunt acum (chiar dacă uneori, când sunt deprimată, mă amăgesc cu ideea că aș prefera să fiu simplă și obișnuită!). Mi-e tare groază! Dacă n-o să găsesc puterea să dau la o parte cortina care mă separă de ceilalți? Dacă o să rămân încremenită pe loc, ajungând, Doamne ferește, să mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu ce o să ne mai înfiripăm, ca să nu ni se scurteze zilele date, înainte de vrerea Bunului Dumnezeu? Neînduplecându-se și nelăsându-se dovedit de asemenea cugetări înțelepte, Pamfil Duran a strigat Zicând:Ba să nu umbli cu amăgeli, cum ne amăgesc de sute de ani ciocoii și ai lor mișei, ci acum, pe loc, să faci la fiecare porția dreaptă, că dacă nu, îți mănânc eu carnea și sângele Și nemairăbdând numai zvâcnetul mâniei și iuțimea cuvintelor, s-a repezit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rămas în vigoare. Nu ne mai rămâne decât să ne conformăm și noi. Ca locțiitor la comandă îmi fac datoria să vă informez că hrana oamenilor este terminată, apa la fel, de mult. Noroc de zăpadă, mai potolește setea și amăgește foamea. Cât despre muniție... Știu, Darie, cunosc situația. Cum, de altfel, o știm toți foarte bine. Cu un gest scurt, își ascunde sub căciulă firele de păr lipite pe fruntea transpirată. Tușește puternic și sec de câteva ori. Plămânul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe acții (un abonament la "Romînul" sau la "Telegraf"), formează apoi comitete prin județe, un fel de filiale, cu liste exacte a domenielor statului și-a funcțiilor existente, deschid jurnale în care arată "națiunii suverane" că libertatea e în pericol, amăgesc mulțimea, care totdauna se luptă cu greutatea vieții, făcînd-o să creadă că ei sunt mântuirea, fac alegerile și-apoi, când ajung sus,... țin-te bine. De la un capăt al țărei până la altul se corupe orice simțire curată, orice om onest
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se da foc la călcarea dușmanului, ba se da foc ierbei și se-veninau fântânele, pentru ca să moară dușmanii de flămîngiune și de secetă, iar oamenii se trăgeau la munte și lăsau câmpul limpede în urma lor, până ce venea Vodă de-i amăgea pe dușmani prin glas de buciume în văi și prin codri, și-apoi vai de capul lor! Îi mersese vestea voievodului românesc și moldovenilor că nu sunt deprinși a sta pe saltea turcește, ci sunt totdauna gata de război, oameni
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
tabăra între Adrianopole și Constantinopole, cam în locul în care se afla astăzi orașul Ciadal-Borgas. Împăratul bizantin trimise împotriva lui pe arhistrategul Bardas, c-o oștire mică, însă bine disciplinată. Prin marșuri bine chibzuite, Bardas [î]i ținu pe ruși în loc, amăgi câteva detașamente din tabără afară și le bătu despărțite. Pe lângă această mai veniră preste ruși foametea și boalele, încît Svetoslav se văzu silit să se-ntoarcă iar dincoace de Balcani. El nu s-ar fi întors nesupărat dacă Bardas n-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
absolut neadevărat că Schopenhauer ar fi zis vrodată în vrun pasagiu a numeroaselor sale scrieri că "forța primează dreptul". D. Holban a citat în franțuzește un pasaj din Max Stirner și cu nerușinare l-a atribuit lui Schopenhauer, spre a amăgi o Adunare incultă, ce mi-i putea controla nici ignoranța sa nici reaua sa credință. Max Stirner, pseudonimul sub care un oarecare Caspar Schmidt (născ. la 25 oct. 1806), este hegelian, fost teolog, cunoscut prin traducerea Economiei politice a lui
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a ridicat prin presă cestiunea Basarabiei, de atâtea ori guvernul răspundea că nu știe nimic, căci și celelalte guverne nu știu nimic despre acestea, iar în privirea Basarabiei ne răspundea "Romînul": Calomnii de ale conservatorilor, ca să discrediteze guvernul, scorniri ca să amăgească opinia publică, cai verzi pe păreți și invențiuni cari pun la îndoială loialitatea înaltului nostru aliat, fum care se va risipi la cea dintâi rază de adevăr. Iată în fine că sosi generalul Ignatief, pentru a ne spune nouă tuturor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mai mare, al publicului cult, care poate să priceapă și să aprecieze munca învățaților, fără însă de-a produce ceva pe acest teren. În afară de aceste cercuri e masa sau incultă sau pe jumătate cultă, lesne crezătoare, vanitoasă și lesne de amăgit, pe care oameni cu cunoștințe jumătățite, gemidocți sau inculți cu totul, caută a o amuța asupra claselor superioare, a căror superioritate consistă în naștere, avere sau știință. Cultura oricărei nații e împresurată de-o mulțime oarbă, gata a recădea în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]