2,910 matches
-
ales decît să intru în librărie și să întreb dacă există vreun domn Guy Courtois al cărui domiciliu sau birou se află pe undeva prin preajmă. — Domnul Guy Courtois primește, într-adevăr, corespondență la noi, îmi explică un bătrînel excesiv de amabil, cu ochi mici și curioși. Chelia personajului rima perfect cu abajurul sferic al lămpii așezate pe masa la care citea. Ca urmare a tăcerii mele, bătrînelul își reluă lectura, deloc jenat de prezența mea în imediata sa apropiere. omulețul era
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
era, pesemne, obișnuit cu acest ritual : cînd i se vorbea ridica privirile din carte, cînd interlocutorul tăcea nu pierdea timpul și plonja din nou în plăcerea lecturii. Cum eu păream însă total interlocat, incapabil să-mi adun gîndurile, bătrînelul excesiv de amabil decise să-mi mai acorde zece secunde din timpul său prețios. — Dacă vreți să-i scrieți, așezați-vă acolo. mîna sa tremurîndă îmi indică o mică masă lăcuită stil Ludovic al XV-lea, pe care se aflau : un teanc de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tip de cafetieră nu poate face, cu excepția celor electrice (dar din păcate mereu conectate la priză, ceea ce este o veritabilă oroare, întrucît o cafea bună trebuie făcută întotdeauna la foc). Cum mintea mea începuse să capteze deja ceea ce bătrînelul excesiv de amabil ar fi vrut să-mi spună, acesta din urmă preferă să tacă pentru a-și continua lectura. mie nu-mi trecu prin minte să-l întreb ce citea, ar fi fost poate chiar nepoliticos. Privirile mele reținură însă, de pe cartea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
rucsacul domnișoarei matilde, cea de-a doua mănușă a doamnei Bordaz, o pudrieră, o cutie de Coca-Cola și un pantof bărbătesc. 12. abia după patru sau cinci vizite făcute de mine în micuța sa librărie din pasajul Verdeau bătrînelul excesiv de amabil catadicsi să-mi întindă mîna și să se prezinte : — Bernard. Fără îndoială, trecusem cu bine un test de rezistență sau de tenacitate întrucît imediat după această scurtă prezentare Bernard mă consideră un prieten al librăriei. După cum vedeți, îmi spuse el
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
eu eram alături de Paul, nedespărțit de el, evident că beneficiam la rîndul meu de atenția îndreptată în direcția lui. Paul era extrem de eficient întotdeauna în restaurante și cafenele. oricît de debordat ar fi fost un chelner, cînd Paul striga „fiți amabil !”, chelnerul era atît de hipnotizat de vocea prietenului meu, încît abandona totul și se îndrepta imediat spre masa noastră pentru a ne lua comanda. în ce mă privește, eu aș fi putut striga și de zece ori „fiți amabil !” fără
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fiți amabil !”, chelnerul era atît de hipnotizat de vocea prietenului meu, încît abandona totul și se îndrepta imediat spre masa noastră pentru a ne lua comanda. în ce mă privește, eu aș fi putut striga și de zece ori „fiți amabil !” fără să mă ia nimeni în seamă. De multe ori mi s-a întîmplat de altfel să intru în cafenele în care să fiu singurul client și patronul să nu mă bage în seamă. Și chiar atunci cînd mă așezam
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
datorez, vă rog ? niciodată, dar absolut niciodată, barmanul nu reacționa din prima la această întrebare a mea, chiar dacă în mod ostentativ începeam să-mi scot portmoneul cu mărunțiș, să scormonesc după monede sau să flutur prin aer o bancnotă. Fiți amabil, aș vrea să plătesc... nu, nici această formulă nu era bună, ceva îl deranja în mod vizibil pe barman, poate politețea prea apăsată din fraza mea, sau poate chiar faptul că mă simțeam angoasat, nesigur, inferior. Fiți amabil, trebuie să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
bancnotă. Fiți amabil, aș vrea să plătesc... nu, nici această formulă nu era bună, ceva îl deranja în mod vizibil pe barman, poate politețea prea apăsată din fraza mea, sau poate chiar faptul că mă simțeam angoasat, nesigur, inferior. Fiți amabil, trebuie să plec... Dezastru. acest tip de frază îi irita și mai mult pe barmani, era ca și cum i-aș fi acuzat că mă rețin cu forța sau cu diverse tertipuri în bistroul lor. De altfel, îi auzeam uneori răspunzîndu-mi în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
plastică pentru a descrie o realitate. Da, cafeneaua mea se ștersese din peisaj, dispăruse din imobilul unde o lăsasem ultima dată. De altfel am încercat să-i întreb pe cîțiva dintre trecători dacă nu văzuseră o cafenea pe acolo. Fiți amabil, nu vă amintiți cumva dacă aici a fost cîndva o cafenea ? — Cîndva cînd ? — acum exact zece zile... — nu, domnule, aici nu a fost niciodată nicio cafenea. eu locuiesc în acest cartier de 65 de ani, acest scuar este format numai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
alergător. „Domnișoară, anatomiile noastre n-au fost concepute pentru exigențele de puritate pe care le are spiritul nostru”, răspunde el. Să cazi pe jos de rîs, nu alta. Ea, însă, continuă în același stil prețios și agresiv. — Domnule M, fiți amabil și aruncați din cînd în cînd cîte o privire și în direcția paharului meu. Nu molfăiți cu ochii plonjați exclusiv în farfuria personală că nu sunteți un hipopotam. Paharul meu este gol, nu știu dacă ați observat acest lucru. Gol
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
care se ocupă cu ghemotoacele de hîrtie ceilalți scriitori din celelalte pensi uni nu fac atîtea ghemotoace nu produc atîtea ghemotoace nu rup atîtea hîrtii și nici nu fac atîta zgomot toți sunt ceva mai potoliți mai puțin nervoși mai amabili și fumează pe balcon din acest moment nu vă mai închiriem această cameră nu mai sunteți binevenit aici nu mai vrem scriitor la pensiunea Warnotte uitați-vă la dumneavoastră ați înțepenit în fața mașinii de scris și de fapt nici nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu un sîmbure de ludicitate. Ingredientele vocii spun multe și despre temperamentul dumneavoastră. — De exemplu... — Degajați o impresie de femeie care nu este stresată, interesată de trăirea intensă a fiecărui moment, curioasă și chiar indiscretă, deschisă și pasională. — sunteți foarte amabil. Și foarte guraliv. așa ați fost programat ? să fiți guraliv ? — nu, dar ați apăsat din greșeală cu sînul stîng pe tasta jocuri de seducție. — ah, pardon. — nu aveți niciun motiv să vă scuzați. Pot să vă pun la rîndul meu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
care-l depuse apoi în brațele Otiliei. Felix se pregătea să întindă și el pe al său Otiliei, care nu-l vedea, dar un amestec de sentimente îl opri. În fața moșierului, gestul lui părea inutil și totdeodată o concurență puțin amabilă din partea unui invitat tolerat. Felix lăsă buchetul să-i cadă lângă roata trăsurii. - Tu n-ai cules nimic? îl întrebă Otilia când brișca pornise. - Sunt frumoase numai pe câmp, răspunse el, e păcat săle rupi. După vreo doi kilometri, Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se-nvoi cu chiriașul, plătindu-i o despăgubire, și acesta, în sfârșit, permise familiei Rațiu să pună stăpânire pe proprietățile ei. Cei doi n-aveau însă nici o mobilă. Olimpia de o parte și Stănică pe de alta începură să jefuiască amabil pe Aglae, Simion și Aurica, lingușindu-i și sîcîindu-i. Stănică pretinse că nu poate înțelege un cămin fără un document cât de neînsemnat că era ginerele unui artist așa de mare ca Simion. Îi "smulse" câteva tablouri, pe care apoi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unei orchestre masive. - Dansezi? Îl întrebă ea pe Felix. - Aproximativ! În fond, fata părea intimidată. Felix îi inspiraun respect paralizant și se silea să iasă din frivolitățile obișnuite. Îl întrebă despre viața universitară, despre colege. Felix îi spuse despre toate amabil, dar, băgând de seamă că devine pedant, se opri. Voia să găsească un cuvânt galant. - De ce nu-mi mai vorbești? Mă interesează! protestă Georgeta. Sunt fete frumoase la Universitate? - Nu totdeauna urâte, dar îți închipui că fetele frumoaseca dumneata nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pupilă scumpă. În tot acest timp, moș Costache, mulțumit că scăpase de insinuațiile lui Stănică, mânca harnic și bea mereu, sugîndu-și buzele groase, privind numai în farfurie. Madam Iorgu, căzând cu ochii asupra lui, crezu de datoria ei să fie amabilă: - Domnule Giurgiuveanu, am auzit că aveți o fată,domnișoară, să vă trăiască, s-o vedem măritată. Unde e acum, de ce n-ați adus-o? Moș Costache mormăi ceva, cu gura plină, în imposibilitate de a articula. Stănică luă cuvântul în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înăinte ca bătrânul să se dezmeticească. Stănică îi șterse locul înțepat cu vată, în vreme ce Simion, repede amețit, privea curios spre propria-i mînă: - Nu cumva vreți să-mi furați mâna, cum mi-ați scurtat hainele?! zise el bănuitor. - Nu! protestă amabil Weissmann. Îmbătat de stupefiant, Simion se lăsă pe un scaun, privind tulbure înaintea lui. Părea foarte fericit. - Ei, cum te simți acum? - Mă simt bine, foarte bine, simt sănătatea în trupul meu. - Nu ți-am spus eu? zise Weissmann, privind
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
consultă cu Otilia, spre a-și ușura conștiința. Lili nu i se păru extraordinară. G. Călinescu O găsi foarte drăguță, simpatică, însă lipsită de vioiciunea nervoasă a Otiliei, de marele stil al acesteia. Se purtă cu ea cu atât mai amabil, cu cât nu se temu că trădează nici un alt sentiment mai sfânt. Tocmai această purtare tulbură pe Lili. Până acum fata se jucase în libertate și vorbise de căsătorie ca despre păpuși. Prin educația ereditară, simțurile ei erau coapte de pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
această minusculă remarcă, pe care, ca de obicei, nimeni nu știu cum s-o ia, dar care nu împiedică pe nici unul dintre ceilalți șapte să-și întoarcă privirile nedumirite către el. - Poftim? se opri derutat povestitorul. - De victimele lui dragi, repetă amabil cel care întrerupsese și inclusiv zâmbi prietenos, arătând că nu dorise să comunice nici mai mult, nici mai puțin, decât atât. - Sigur. Pe de altă parte, nici nouă, celor cărora ni s-a dat drumul (a venit altul, fără necazuri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
masă joasă de lemn, ațintind cu grijă tavanul, de al cărui îndepărtat planșeu nu izbutisem încă să dau. Ascultând două dintre albumele veninoase, timpurii, deșirate, ale formațiilor The Rolling Stones și The Doors. Iubindu-mă cu o tipă turtită, ambiguă, amabilă, înfricoșată. Cu picioarele ei, ridicate într-un anumit fel, amintindu-mi de-o orfană care-și lua singură toate bucuriile pe care reușea să 321 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI intuiției mă scotea din țâțână. Fiecare va ști să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bine să-mi trag șosetele, că umbra aceea se dovedi într-atît de înfricoșată, încît îmi spuse că eram singurul ei iubit. Și mie mi s-a frânt inima de durere, fiindcă simțisem că fata aceea fusese cât putuse ea de amabilă, că se temea și că ar fi fost mai corect, din partea mea, să nu-i fi întețit răsuflarea prin nimic. Iar acum, deși se temea și mai mult, eu am continuat cu îmbrăcatul și mi-am pus și pantofii. Iar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aveau nevoie de sprijin sau de apropiere? Ică era bulversat de-o balerină care nu-i dădea atenție. În timp ce se plângea de dragostea lui neîmpărtășită, a vrut să impresioneze publicul, de fapt numai pe Doina, aprinzându-și pipa. A încercat amabil să îi ofere o priză dar neconvingând-o a continuat conversația pufăind! Ținea o disertație despre amor, teatru și soartă! Lumina slabă a felinarelor abia ajungea în jurul stâlpilor și o siluetă îi urmărea îndeaproape. Era diriginta fetei care a fost
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a început să râdă, îi venise inima la loc. - Hai, domnule căpitan, nu se poate, ziariștii au subiecte ca lumea ! - Lasă că veți vedea! A râs și ofițerul, se ridică de la birou, întinde mâna de despărțire și le-a explicat amabil pe unde trebuia să iasă din clădire. Nici nu i-a întrebat de greci, de bișniță și-a dat seama că sunt inocenți. A fost pentru prima și ultima oară când a fost acolo pe la intrarea oficială a cadrelor, prima
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ce le tăia Cezara... contrazicătoare, turburi, desperate... Ea rămase-ntr-o confuzie. Privea la Ieronim. Ce frumos era... Inima tremura-n ea... l-ar fi omorât dacă ar fi fost al ei... Era nebună. Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era ea! Fața ei era de-o albeață chilimbarie întunecată numai de-o viorie umbră, transparițiunea acelui fin sistem venos ce concentrează idealele artei în boltită frunte și-n acei ochi de-un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de sărutat schița mea. Poate că e una din cele mai nimerite din câte - am zugrăvit. Am pus-o lângă mine. Deconcertare și o dulce resignație. Un profil îngeresc. I-am spus cuvinte bune. O rază de speranță în acea amabilă măhnire a feței. O adorabilă schiță. Dar simt că din ce în ce schițele se familiarizază cu inima. N-o iubesc. Nu. Adio, părinte. O iubești, fătul meu, fără s-o știi. Cinis et umbra sumus. Euthanasius VI Sunt oameni
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]