5,130 matches
-
absolut orice se petrece prin apropierea ta. Ca și cum faptul acela doar observat de mine ar fi avut sens complet. Hai, că mă dau rotund. Scriam pentru că, povestind, stăpânești. Numind ceva, tu devii proprietarul faptului pe care te încumeți să-l ambalezi în cuvinte. De asta, zicea cineva, nu știe nimeni adevăratul nume al lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate fi stăpânit, tocmai pentru că nu poate fi numit. Nu-i poți spune ca lui Danny de Vito, nu poți urla la el, măi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fran țuzești din care citeam toată noaptea cronicile și noutățile lite rare ale Parisului, din marea presă de opinie: Le Temps, Journal des débats, Le Gau lois, Le Figaro, Gil Blas și ediția pariziană a lui L’Indépen dance Belge, ambalându-mă de-a ndoa selea, abia la maturitate, după presa modernă de mare reportaj și fapte diverse, atât de instructive pentru cel care vrea să Învețe mai Îndeosebi de la fapte, Întâmplări și experiențe ome nești decât de la o expunere, oricât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
el drumul elicei. Mi-era frică să nu-l lovească, l-am refuzat. Am fixat frîna de mînă, am dat un pic de avans și m-am dus în fața avionului să învîrt eu elicea. Motorul a pornit imediat, s-a ambalat din cauza avansului prea mare și avionul a pornit să ruleze peste mine trîntindu-mă pe pămînt cu aripa lui; ușile s-au închis cu mare zgomot (noroc că geamurile culisante erau deschise); m-am sculat lăsînd jos un pantof, am ocolit
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Cetățeanul, care s-a enervat că eu nu eram eu, a devenit vindicativ. Mă privea dușmănos, și lumea din jurul nostru s-a rărit brusc, presimțind scandalul. „Te rog, Petrică - îl îngâna soția, care probabil că-i știa năravul -nu te ambala. Nu te da în spectacol.“ Femeia știa ce știa, pentru că bărbatul m-a arătat cu degetul și a ridicat glasul: „Un impostor, oameni buni! Am fost mândru de el, le-am povestit copiilor cum eram noi colegi și cum am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu toate că pledez în favoarea tole ranței. Ceea ce ne propuseserăm, cel puțin în ceea ce mă pri vește pe mine, este o ucidere înceată și conștientă a dragostei, făcută chiar în numele ei. Este un nonsens. Eu sunt o fire dificilă, care, atunci când mă ambalez de ceva, devin plictisitor și insuportabil, iar atunci când nu mă ambalez, sau încerc să n-o fac, devin, în cel mai bun caz, indiferent. Nici una din aceste două variante nu-ți poate conveni. Nici mie. Încă o seară ca aceasta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ceea ce mă pri vește pe mine, este o ucidere înceată și conștientă a dragostei, făcută chiar în numele ei. Este un nonsens. Eu sunt o fire dificilă, care, atunci când mă ambalez de ceva, devin plictisitor și insuportabil, iar atunci când nu mă ambalez, sau încerc să n-o fac, devin, în cel mai bun caz, indiferent. Nici una din aceste două variante nu-ți poate conveni. Nici mie. Încă o seară ca aceasta și nu știu ce se mai poate întâmpla: mă îngrozește... Nu vreau să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vorbirea. Dar dinăuntru, el este ceva ce ține desingurătate. Propozițiile scrise se raportează la faptele trăite mai degrabă în felul în care se raportează tăcerea la vorbire. Când pun în propoziții lucruri trăite, începe o mutație fantomatică. Măruntaiele faptelor sunt ambalate în cuvinte, învață să meargă și se mută într-un loc la început necunoscut. Pentru a rămâne la imaginea schimbării de domiciliu,voi spune că atunci când scriu e ca și cum patul s-ar muta într-o pădure, scaunul într-un măr
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
domiciliu obligatoriu) în Bumbăcari, n-am văzut niciun ziar. Pentru prima dată am avut unul în mână la Timișoara, când, fiind arestați și închiși în vagonul de transportat animale, soții Sabina și Sandu ne-au oferit o plasă cu alimente ambalate în ziarul "Scânteia". Eram asemenea naufragiaților care-și drămuiau cu maximă zgârcenie puținele resurse vitale în speranța unei salvări miraculoase. Chestiunea e că nici nu prea aveam după ce bea apă. Ultimul pospai de mălai (făină de porumb) fusese epuizat, așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de cal, iar lângă reziduurile de natură cabalină se odihnea o căruță hodorogită pe oiștea căreia atârnau două hamuri de cai ferfeniță. Imediat lângă atelaj își repauza senectutea și efectele sale colaterale neplăcute, agasante și dureroase un exemplar uman matusalemic ambalat într-un raglan maro, uzat, slinos și grosolan cârpit pe alocuri cu ață albă, iar pe cap în ciuda timpului frumos și călduros avea o căciulă neagră zoioasă și roasă pe la margini de timpul îndelungat de când se afla în câmpul muncii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
privești cu atenție un plic sosit prin poșta din România ca să-ți dai seama cum "merg lucrurile" acolo. În marea majoritate a cazurilor, este murdar, cu colțuri rupte, mototolit. Imaginea țării concentrată pe câțiva centrimetri pătrați. Poșta elvețiană l-a ambalat într-un plastic transparent, însoțit de o scurtă scrisoare în care își cere scuze pentru starea în care în care se află acesta, spunând și că nu are nici o responsabilitate în deteriorarea plicului... Chiar așa, sunt ei responsabili pentru ce
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Ei bine, aici chiar i-am recunoscut pe elvețieni și spiritul lor pragmatic. La sfârșit, echipele de gunoieri portughezi îmbrăcați în costumele lor galbene-portocalii (seamă cu niște clowni triști, cu măturile lor mari și incomode în mâini) au strâns și ambalat totul în camioane. Revoluția a eșuat, trăiască revoluția permanentă, tovarăși! PS: Licitația panourilor măzgălite revoluționar chiar a avut loc câteva luni mai târziu, având un mare succes. Doi copii de vârstă incertă (10-12 ani?), obezi amândoi, fac jogging pe pista
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-ul meu de european din Est fiind amplificat și deformat în mod exagerat. Nu știu de ce m-a deranjat atât de mult această răutate tipic copilărească, inofensivă dar vizibilă și tranșantă ca o lamă de cuțit. Iarăși despre umilință, dar ambalată în forme mult mai sofisticate. Am mai avut ocazia să scriu în aceste pagini despre cât de greu este să obții o bursă, să-ți finanțezi niște studii de calitate munca brută în exces anulează orice efort intelectual. Astăzi, pe când
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
trei zile: îi regăsesc pe aceiași țigani ardeleni la cursa de autocar de București, încărcați ca niște furnici recuperatoare cu televizoare stricate, haine vechi, covoare înfășurate ca niște plăcinte uriașe etc. Cel mai mult mă impresionează niște boxe vechi, imense, ambalate în saci de gunoi negri sugrumați bine cu niște cârpe galbene obiectul rezultat seamăna cu o "instalație" dintr-un muzeu de artă modernă. Numai că boxele nu vor poposi în niciun muzeu, ci în curtea-balconul-ograda lor din România, unde vor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și ore întregi de tortură de un rafinament inuman. Totul ilustrat cu gravuri de epocă găsite în "infernul" (fondul de cărți interzise) Bibliotecii Naționale Franceze de la Paris. Foarte important: pentru a putea fi susținută, teza era frumos și politic corect ambalată sub titlul "Corpul și practicile corporale extreme la irochezii canadieni" etc.) 3 decembrie 2004 Prima mea tempête de neige (furtună de zăpadă) din Canada. Zăpadă, enorm de multă zăpadă, care se prăbușește peste lume. Abia acum am înțeles rostul pilonilor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Toulouse care urmează aici un master în exploatări forestiere (canadienii sunt foarte competitivi în acest domeniu), îmi dă să gust, cu gesturi regale, un capăt de salam uscat, trimis de mama sa din Franța. A ajuns aici după infinite precauțiuni, ambalat într-o cutie de tablă cu capac, pentru că legislația canadiană nu permite introducerea produselor de carne și lapte importate din UE. Salamul uscat miroase a porc și a rânced, dar este din Franța, din Europa și este saucisson maison (adică
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și nici John Lenon nu s-ar fi putut naște în România, așa cum nici unul nu s-ar fi putut naște în trup de femeie. Cafea boabe: Găsesc ascunse printre haine, alături de un cartuș de Kent, două pachete de cafea boabe, ambalate într-o hârtie verde, lucioasă, cu un desen interesant - niște indieni americani culegând un soi de fructe exotice. Nu am mai mirosit ceva atât de frumos. Nu mirosul de cafea mă atrage, ci mirosul interzisului însuși. Pachetele pentru doctorii mamei
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nici nu meritam. Ceea ce s-a făcut la Tehnoton cu această licență a constat în aceea că aparatele veneau de la polonezi gata construite, iar aici se mai făceau niște reglaje, se lipeau niște tăblițe-ornament cu numele de ,,Star” și ... se ambalau, pentru livrare la magazine. Era o altă ,,realizare de prestigiu a Industriei Electronice Românești” cu care bolșevicii se lăudau prin toate părțile. Bineînțeles, am lucrat și eu la ,,procesul de producție” al acestui aparat, adică la secția ,,casetofoane”. Acum mă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
conducătorii statului. Centralizarea excesivă a tuturor activităților, dar mai ales interdicția inițiativei individuale, trebuiau să se răzbune odată. În situația dată, niciun sector al vieții economico-sociale nu mai funcționa ca lumea, ba da, unul funcționa din plin cu toate motoarele ambalate la maxim, securitatea, cel mai sofisticat și cel mai agresiv aparat de represie cunoscut vreodată în țara noastră, implicată în toate activitățile de orice fel, cu atribuții discreționare. În aceste condiții în statele din preajma României se produc mutații care în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ar putea fi și o simplă coincidență... Eu ți-am spus așa, poate-ți folosește în confruntarea cu generalul. Succes! Mulțumesc! Salut! Continuu să cobor scările, fără să mă mai grăbesc, bucuros că cei din birou cu Graur s-au ambalat în studiul filamentelor de douăzeci. Întîmplarea cu doamna Teona a rămas undeva în urmă, parcă ar fi fost vis. Doar pentru o clipă, în mintea mea, răsună șoapta ei: "...mă simt eu însămi ca o floare de magnolie gata să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în perete. Poate, dacă rămîneam în secretariat, întorcîndu-se mai ușurat... ca tot omul care iese de acolo, directorul general m-ar fi ascultat. Dar n-am rămas și rău am făcut. Dacă m-aș întoarce acum, deja l-aș găsi ambalat în alte probleme, iar reîntoarcerea mea ar putea fi interpretată ca o obrăznicie. Plus că în secretariat a intrat o femeie să caute niște acte lăsate la semnat... Vocea ei mi s-a părut cunoscută, ceva care m-a înfiorat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spun, deschizînd portiera. Un minut! mă reține Don Șef, prinzîndu-mă de braț. Dacă sînteți întrebat, spuneți-le care e situația, eventual o mai puteți înflori puțin, doar sînteți singurul care știe exact cum stau lucrurile. N-are rost să ne ambalăm într-o chestie care ne depășește, care ar putea să dea greș. Ca-n teatru, de la Caragiale citire: "ce se taie, nu se fluieră"... Fără să-mi dau seama, privirea mea îl fulgeră pe Don Șef, ca o întrebare pusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ditamai directorul general al cine știe cărei companii multinaționale, iar eu un țâșbâști abia angajat. Nici măcar nu m-a salutat. — Elinor, draga mea, spune mami. Ți-am adus ceva. Am văzut-o ieri și n-am putut să rezist! Scoate un pachet ambalat în hârtie aurie și i-l întinde lui Elinor. Foate bățoasă, Elinor desface hârtia... și scoate o agendă albastră cu copertă capitonată, cu cuvintele „Mama lui“ inscripționate cu un scris înflorit, argintiu. Se uită la ea de parcă tocmai ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nori mânați de vânt, pe cerul albastru. Pornim spre Plaza, iar Robyn îmi zâmbește larg. — Te înțeleg perfect, dacă te simți cam încordată. Organizarea unei nunți la New York poate să fie un lucru destul de stresant. Multe dintre clientele mele se... ambalează destul de tare, să zicem. Dar eu nu vreau să organizez nici o nuntă la New York! îmi vine să-i spun. Eu vreau o nuntă în Oxshott! În loc de asta, însă, zâmbesc și-i spun: — E foarte de înțeles. — Am, de pildă, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Sincer să fiu, n-am făcut mare lucru până acum, zice tati, când ne apropiem de bifurcația spre Oxshott. — E încă devreme, spune mami foarte detașată. — E doar o nuntă, la urma urmei, adaugă tati. După părerea mea, oamenii se ambalează mult prea tare cu chestiile astea. Se poate foarte bine face totul atunci, cu puțin timp înainte. — Categoric! spun ușurată. Sunt perfect de acord. Ei, slavă Cerului. Mă așez mai confortabil în scaun și simt că toată îngrijorarea începe să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
le retrage, așa că fac un pas brusc în spate, sub pretextul că îi arăt ceva în direcția casei, unde un bărbat în salopetă vopsește tocurile unei ferestre. — Ai văzut ce-au făcut ai mei aici? E incredibil. — Este. S-au ambalat tare de tot. Am auzit c-o să aveți și artificii. Cred că ești foarte încântată. — Adevărul e că abia aștept, zic automat. Asta zic de fiecare dată când mă întreabă cineva de nuntă. Însă acum, când mă uit la vechea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]