2,720 matches
-
Mircea Cărtărescu sau la bărbăteasca preferință pentru carne friptă și salată a lui Neagu Djuvara fie că sui înspre amestecul de Viena și Budapesta ce pulsează în textele semnate de Adriana Babeți și Livius Ciocârlie ori te lași cu drag amețit de „sacul bunicii“ Adrianei Bittel și de hâtrul bunic vâlcean al lui Marius Chivu, de cartofii făcuți roate pe plită, bureții, laștele, gulașul și sălvăița din copilăria Ioanei Nicolaie, de prăjiturimea aristocrată evocată de Ioana Pârvulescu, de provocatorul aliaj de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să vorbesc despre fosfor? Știi de ce ți-am dat chibritul? Cred că doriți să vă fac ...teoria chibritului. Exact. Și i-am făcut-o. Mda. Dumneata ești de la Nicorești. Vorbește mi despre derivatele vinului și ale strugurilor, în genere. Am amețit vorbind. Ba, dacă dracul are și coarne, de ce să nu-i spun și de drojdie. Cum se rade ea de pe doage și se usucă pe stirighie sau tirighie, că-i tot una, și cum și la ce se folosește. Mda
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
când ai analfabetismul meu tehnic. Pilotul mă invită să mă așez lângă el, pe scaunul copilotului, în stânga telegrafistului care comunică, din timp în timp, coordonatele de zbor în limba engleză. Hăul din fața botului avionului, albastru și luminat de soare, mă amețește, dar liniștea cu care pilotul și telegrafistul îmi explică, de parcă ne-am afla undeva, jos, într-un atelier, că totul este perfect computerizat, că acum funcționează "pilotul automat", îmi risipește teama. Descopăr, uluit, apoi, în fața comandantului, pe bordul cabinei, cartea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ceea ce mă ajută să fiu mai relaxat. Silver Spring, la amiază Nick m-a așteptat la aeroport, cu mașina. În drum spre Silver Spring (lîngă Washington), unde locuiește, ara descoperit că avem multe amintiri comune, ca făgărășeni. Dar eram, cumva, amețit de drum și făceam față destul de greu conversației. L-am lăsat, de aceea, pe el să vorbească, având grijă să mă arăt interesat de tot ce spunea, ca să nu-l jignesc. La intrarea în Pennsylvania, am zărit o mare tablă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
aceea aveam atâta cauză de-a ne descuraja. Nimic - decât culmile strălucite, nimic - decât conștiința sigură că nu le vom ajunge niciodată. Și să nu fim sceptici? Atâta lucru, cele mai multe puteri sfărîmîndu-se în van, în lupte sterile, cele puține - descurajate, amețite de strigătul gunoiului ce înoată asupra apei. Îmi place să citesc printre șire. Deși dmv. cercați a râde în Copii, totuși adesea văd descurajarea internă, conviețiunea amară că nu veți putea ajunge la ceva cu ele - căci e o generațiune
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cari se ating de români, o lucrare de care se interesează și M. S. Domnul și care trebuie s-o fac cu cea mai mare îngrijire. Iertați, vă rog, neîngrijirile de stil ale scrisorii de față și credeți că sunt amețit de cap, văzîndu-mă pus în curentul unor nefericiri familiale cu cari eu, ce am fost avizat la un trai singuratec și la puterile mele proprii, nu sunt deprins și nici știu a le mânui. Cred că, dacă bătrânul meu va
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mulțumită! Mini, subt impresia dezorientării, pe care i-o pricinuise casa străină cu oamenii cunoscuți și oamenii schimbați în decorurile noi, plecă fără gânduri de revenire apropiată. De la început se simțise acolo pe planuri parcă inverse și mobile, care o amețeau ca un trotuar rulant. Un ușor mal de mer stăruia încă în vidul pieptului. în stradă se legănă un minut, ca cel coborât abia de pe o punte de vas, până când ia contact cu statornicia solului. De altfel, strada nu o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe capra înaltă, arcuit de mijlocul dureros, în care junghiul își avea bătut un cui permanent de rezonanță. Sta trudit de sforțarea ce-i punea de-a lungul brațelor alice mici, mobile, care păreau a exploda în vârful degetelor. Era amețit de trăsuri, de pietoni, de tot ce mișuna în jur, printre care se strecura ca prin mijlocul unui carrousel infernal, din cauza unei migrene permanente, ce-i punea sub țeastă o rețea subțire metalică, difuzând lumina și aiurind în sunete. Strângea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mari! . . . Aer . . . Sobrietate . . . supraalimentație și... Leysins . . . Leysins!" Atâta spunea doctorul despre chinul lui cel mare. Maxențiu se propti și mai tare în mâini. Picioarele păreau a patina pe nisipul lunecos al covorului și biblioteca, în fața lui, era un orizont nestabil. Amețea. Se lăsă ușor într-un fotoliu. Nu se mai gândea nici la Ada, nici la Lică. Aștepta să vadă dacă prințul Maxențiu va mai fi a doua zi în viață . Prințul Maxențiu, pe care Maxențiu ofticosul îl iubea mult. Maxențiu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de acel calcul, se bucurase că Maxențiu are să-i spună ceva, probabil tocmai în chestia Leysins. Așa de aproape însă de fantoma ce se apleca spre ea și de pe buzele căreia ieșea o răsuflare slabă și deasă, Elena simțise că amețește. Marcian, atent, se săltase spre dânsa, oprit însă cu un mic semn de Elena. în aiurarea lui, Maxențiu interpretase emoția Elenei favorabil, iar intervenția lui Marcian drept indiscreție. Spusese Elenei grăbit și confidențial că a decis să plece, ca pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
bucuria vieții, și că antonimul ei, adică lenea, îl putrezește. Românul a văzut întotdeauna în leneș un individ în decompoziție, de aceea l-a numit putoare sau puturos, cuvinte derivate din etimonul latin putor putoris, adică dihor, jivină care își amețește prada, exalând un iz insuportabil. Ei bine, poate o asemenea făptură să vorbească cetățenilor despre muncă? Adică tocmai celor care aproape cinci decenii au fost înșelați, exploatați până la sânge, mânați la spargeri de normă, de acel partid numit impropriu, la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
se găseau tot felul de substanțe spirtoase ușor inflamabile. Alea s-au răsturnat, venind,în dezordine, unele peste altele. Incendiul, odată pornit, continua să cucerească, rapid, obiect cu obiect, încăpere cu încăpere, om cu om. Pe jumătate beți, pe jumătate amețiți de extaz, mulți nu au realizat ce se întâmplă, ce, de fapt, li s-a întâmplat, lor înșiși, tuturor, de altfel. Torța nu a durat prea mult.Pe unii, și pe unele, i-a surprins în timpul exercițiului sexual. Au ars
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de cel pe care mi l-aș fi dorit omul vieții mele! Drum bun... dacă n-a fost să fie...încă o dată, drum bun! Adio! DUMINICA NEAGRĂ Deasupra - soarele, bogat, atotcuprinzător, ademenitor;împrejur - alb, un alb, cât vedeai cu ochii, amețindu-te de drag și de plăcere, dacă priveai mai mult decât câteva clipe,în același loc;între soare și între împrejur, cerul, albastru, un albastru deschis, ca niște ochi de fată foarte frumoasă: și, dedesupt, abisul! Abisul, ca o irezistibilă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
micul Maricel. De nu departe de Moscova, trupele invadatoare au fost date peste cap. A început sfârșitul. În haos,în debandadă,în distrugeri de toate felurile și categoriile. În sfârtecătura de armată în care se aflau și cei câțiva ostași amețiți de situație, se găsea și Maricel Dumistrăcel. Pumnii de ostași,întâlniți, ici și colea, erau, rând pe rând, adunați, și făcuți convoi în formă de omidă, care se târa, se tot târa, nimeni dintre ei neștiind, unde și pentru ce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mai privesc peticul de cer care-mi amintește frunzele albicioase ale măslinilor bătrâni din Grecia și zidul din fața ferestrelor. Un zid de cărămidă veche, roasă de intemperii, care închide curtea, spre miazăzi. Când nu plouă, vin să picotească pe el, amețite de soare, câteva ciori. Dincolo, se văd crengile unor oțetari al căror verde viguros contrastează cu galbenul veșted al zidului. Am aproape șaptezeci și patru de ani, vârstă la care nu pot pretinde că soarta n-a fost indulgentă cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
celor două biserici din Lisa. Una alb-argintie, mai înaltă, cealaltă, ca de aramă coclită, mai scundă. Jenat, încurcat, căutam o explicație care să nu-l rănească, să nu scurme prin leziuni vechi, când m-am trezit. Am aprins lumina și, amețit de somn, m-am uitat la ceas. Era abia trei. Cu ajutorul unui somnifer, am readormit și, de data aceasta, am visat ceva foarte încîlcit. Locuiam, încă, pe Bulevardul Eroilor și mă dusesem să beau un ceai la barul din stația
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
s-o accepți sub formă de terci insipid. O fi moartea muza filosofiei, dar "servilismul față de trup" nu-l pot socoti o rușine. Am fost un hedonist, în felul meu. Orele în care mă trânteam pe nisipul fierbinte, la mare, amețit de o indolență luminoasă, cumva "păgînă", căci avea la bază un soi de misticism senzual, mă făceau fericit. Lipsa de sociabilitate nu m-a împiedicat să iubesc viața atât de mult încît nu-i pot înțelege pe cei care zic
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
îi ajuta să prindă puteri. Duminica, fumul de țigară se îngroșa de-l puteai tăia cu cuțitul, din primele ceasuri ale după-amiezii. Bărbații se strângeau la cârciumă cu aceeași punctualitate cu care se duseseră, dimineața, la biserică. Și, cum se amețeau, ridicau vocea, zbierând pentru a fi auziți, în timp ce ochii încețoșați, din ce în ce mai nesiguri, priveau în gol. Încăperea, luminată vag seara de flacăra afumată a unei lămpi de gaz, era prea mică pentru a se sta la mese. Clienții se înghesuiau în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pierd "spectacolul"; mereu același; doamna blondă ieșea în balcon și se apleca peste grilajul de fier, etalîndu-și provocator sânii. Pe măsură ce se apropia ora cinci, emoția mea creștea, gata să mă sufoce. Neliniștile erotice erau ceva nou, un mister care mă amețea. Când o vedeam apărând în balcon, nu mă mai dezlipeam din spatele hârtiei de camuflaj de unde spionam. Nu i-am reținut fața, căci atenția mea era îndreptată asupra sânilor și a picioarelor. Momentul culminant îl reprezenta de fiecare dată aplecarea peste
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu fetele lor din San Isidro sau Miraflores, ținîndu-le pe după umeri pentru a le proteja de derbedeii care, profitînd de Înghesuială, ar Încerca să pună mîna pe ele și În același timp trăgînd dintr-o țigară de foi care-i amețește, căutîndu-și locurile la tribună cu biletele În mînă, salutînd pe un coleg de facultate care e și el eu o fată drăguță și fără prejudecăți fiindcă acceptă să stea la soare, fără să-i pese de ce zice lumea, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
adevărat și, de altfel, fapt sigur e că mulți bărbați se aplecau să-i sărute mîna, Îndeosebi diplomații. Femeile În schimb Îi spuneau pe nume și-i atingeau ușor pomeții obrajilor cu vîrful buzelor; biata Finita Începuse să se simtă amețită de parfumul Îmbătător pe care-l răspîndea lumea În seara aceea În noua ei casă, numai de nu s-ar sparge, totul era de sticlă, murea de spaimă și fusese Întotdeauna atît de amabilă și lumea e plină de invidioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
metroului cumva? - Nicidecum. Dar poate ți-ai găsit pe altcineva! - Nu, n-am nevoie de nicio femeie. Mi-ai fost de ajuns tu. Se uită la mine nervoasă. Se trânti pe spate și începu să zâmbească, semn că deja se amețise. - Mă mai iubești? - Nu te-am iubit niciodată! Întinse paharul să-i mai torn wissky. - Știi, am vrut să mă sinucid, dar m-am temut ca nu cumva un Don Juan ca tine să aibă câștig de cauză. Nu voiam
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de o clipă, chiar înainte de a-și recăpăta cunoștința, își aminti că simțise aceeași groază înghețată și în nopțile trecute. Lucirea roșie, spectrală a ceasului arăta 4.10 a.m. Mese neregulate și un mediu străin, glicemie foarte scăzută, cortexul prefrontal amețit de somn, cicluri psihologice străvechi, legate de rotația Pământului - același flux chimic de dincolo de orice noapte întunecoasă a sufletului. Weber închise din nou ochii și încercă să-și liniștească pulsul, să-și limpezească mintea de închipuirile nebunești ale nopții. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
locul fierăriilor și tăbăcăriilor, care lăsaseră locul argintarilor și aurarilor, care lăsaseră locul bijuteriilor din coral și cravatelor care te costau salariul pe săptămâni întregi. În mijlocul unei cete de oameni care flecăreau în zeci de limbi, o privea pe Sylvie, amețită de noii euro și de aerul florentin, care se învârtea în jurul unei vitrine pline de ceasuri Nardin, în joacă. Prefăcându-se doar că ar fi interesată, fericită că era departe, într-un loc total imaginar. Cu o zi în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
balastul ei străvechi... Făcu plimbări lungi în jurul iazului până când începură să-i iasă în cale tot felul de vecini agreabili. Luă barca până la Conscience Bay. Șalupa zăcuse răsturnată în curte atâta vreme că sub ea își făcuse cuib un oposum. Amețit de lumina zilei, animalul șuieră la el când îl descoperi. Ieșind în larg pe Neck, lăsându-se purtat de flux, simțea cum vântul răsucește barca după bunul său plac. Își făcuse de râs soția și fiica în public. Devenise ținta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]