1,929 matches
-
-n lumină sunt mereu cuminți, Rotunzi, și albi, și triști, adeseori, în noapte, Genunchii mei, ca două căni cu lapte... Apoi, pe sâni, să îți așezi obrazul palid Lipit, cu ei să-ți umpli rid cu rid, De un miros amețitor, de albă nea Și sărutarea de stăpân pe ei să-ți stea... Și să tot tremur prinsă-n brațe duse, Cum duse sunt iubiri pe veci apuse, În legănarea lebedei pe mai adâncul lac, S-avem sub un stejar, în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
zi, dimineața, omul de zăpadă s-a trezit bucuros că în curând își va revedea prietenii. Abia aștepta să se joace cu ei prin zăpada argintie. Zeci de steluțe sclipitoare coborau din cer și pluteau în jurul său, într-un dans amețitor. Copii însă s-au lăsat așteptați. Omul de zăpadă a fost cuprins de teama că nu-i va mai revedea. O umbră de tristețe i-a cuprins ochișorii mici și zglobii. Dar copiii au sosit într-un târziu, cu obrajii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
suportat. Fuioarele apăsătoare de fum străpungeau norii. Nici nu a simțit când s-a apropiat de sat, iar tăcerea vecinei arunca peste sufletul ei o greutate neînțeleasă. Zeci de întrebări fără răspuns se perindau prin mintea ei, cu o viteză amețitoare. Așteptarea se apropia de sfârșit. Era pregătită să înfrunte adevărul de pe buzele femeii care acum o lună plecase în străinătate și, probabil, se întâlnise cu mama ei. „Alina, am un pachet de la mama ta!”. Din geamantan își făcu apariția o
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
uitate. Cu ele dansam în gânduri, pluteam prin temătorii nori, iar pădurilor cântătoare le dădeam glasul tăcerii. Vedeam cum umbre fugarnice mă înconjurau și mă salutau. Îngerii viselor, imaginilor uitate noi suntem și aducem parfumul inspirației ce face vise dulci, amețitoare. Argintia lor aură emanată mă făcea să simt și eu că toate visele trec prin somnul dulce, amețitor. M-am trezit ca din somnul veșnic , simțeam că am aripi din blândul foc al vieții nestinse, înviate ce lumina calea mea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cum umbre fugarnice mă înconjurau și mă salutau. Îngerii viselor, imaginilor uitate noi suntem și aducem parfumul inspirației ce face vise dulci, amețitoare. Argintia lor aură emanată mă făcea să simt și eu că toate visele trec prin somnul dulce, amețitor. M-am trezit ca din somnul veșnic , simțeam că am aripi din blândul foc al vieții nestinse, înviate ce lumina calea mea spre mâna de culori unde din imagini străvechi îmi cream o lume. O lume a iubirii, a fericirii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rămase ca o dâră palidă, cenușiu-gălbuie, din care nu mai distingea ce spusese ea, ce spusese el, ce fusese aievea. Apoi un val de idei au izbit-o în minte; nu putea crede că i se întâmplă așa ceva! Un vârtej amețitor de cuvinte, imagini, sunete se roteau în jurul ei, iar în lumina palidă a înserării, vorbele și imaginile aveau culori țipătoare, care o oboseau, o înconjurau ca niște șerpi ce nu-i dau pace și încearcă să o cuprindă tot mai
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu puteam fi atent la ce se discută. Auzeam cuvintele, le vedeam în minte, amestecate, stâlcite, dar nu le rețineam. Mă uitam doar la valurile vii, lugubre care se prelingeau pe spatele tău și pe rochia înflorată. Era un contrast amețitor. Cafeniii pantofi atingeau ritmic parchetul; parcă nu mai aveai stare. Am strănutat anume, vroiam săși văd clar chipul. Mulți m-au țintuit cu privirea, dar eu ți-o așteptam pe a ta. Iar ea nu mai venea. Apoi, am tușit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sfârșitul poveștii, însoțitorul meu trist și singuratic a vrut să fie lăsat singur. Ne-am despărțit cu promisiunea de-a ne revedea la capătul acestui periplu. După ce m-am îndepărtat, am început să intuiesc în presiunile mele din ceafă deochiul amețitor și verde al Aspidei... Era un soare izbitor, nicio umbră de nor pe cer, și am întâlnit o "doamnă-domnișoară" stranie, îmbrăcată estival și desuet, ce purta o umbrelă bărbătească ca un clopot în culori psihedelice. Vestimentația ei vaporoasă și dantelată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zidurile, stâlpii, inscripțiile, gardurile, până la etichetele de pe sticlele cu apă fluidizată de energia spiritelor protectoare. Copacii, uimitor de albaștri și verzi pentru anotimpul uscat, dau acea strălucire incandescentă, incendiată de lumină și uscăciune. Freamătă din bănuții lor de argint în amețitoare și palide palete de vânt, propagând acea lumină cristalină și albă ce inundă înălțimile Abadianiei. Entitățile Aici, trei zile pe săptămână, Joao Teixeira de Faria, cunoscut sub numele de Joao de Deus, întrupează așa-zisele entități, sau spirite ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cea lungă, care dintr-o dată Îi părea nemăsurată, Într-atâta Îl Împiedica să se miște. Între timp se iscase un vânt nespus de puternic, care mătura Întreaga cârciumă, izbindu-i pereții și tavanul. Flăcările din vasele cu jeratic se agitau amețitor. I se păru că dușumeaua de scânduri i se legăna sub picioare, ca și când statura i-ar fi crescut pe neașteptate. Și totuși mintea Îi era cât se poate de fermă, dacă n-ar fi fost acea durere sfâșietoare. Iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acea clipă abia știuse de existența lor. Fără casă, despărțiți de lume, acești câțiva oameni rătăceau de colo colo pe teritoriul nemărginit așternut la picioarele ei și care nu era decât o părticică dintr-o întindere uriașă a cărei goană amețitoare nu se oprea decât la mii de kilometri mai la sud, acolo unde cel dintâi fluviu hrănește pădurea. Din timpuri străvechi, o mână de oameni cutreiera fără odihnă pământul pârjolit, secătuit, al acestui ținut fără hotar. Erau săraci lipiți dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
beznele curate strunindu-ți glezna mă-nșelai cuminte și carnea verde-a clipelor furate lua gustul drept al dreptelor cuvinte Căutări prin vara arsă de cuvinte 85 Oglinda Pe palma udă zarea se răsfrânge și-adâncul ei perfect și limpezit, amețitor precum un antic mit în magica lucire mă va strânge. Așteaptă-mă oglindă, unde vezi, că știi să ierți reflexe peste ape și lași privirii tale ca să scape un carusel de coapte buze verzi! Desparte-mă de trupul care urcă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
un talent deosebit de a prinde stilul fiecărui autor și de a spune povestea mai bine decât ar fi putut chiar autorul s-o facă. De asemenea, era în stare să lucreze foarte repede, ceea ce, ținând cont de programul de publicare amețitor de la Grant, îl transformase în cel mai prețios jucător al nostru. Nu-l văzusem niciodată pe Carl, dar el reușise, o dată, să mă salveze miraculos cu o rescriere imediată a unei cărți nou intrare. Toți editorii de la Grant aveau câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în picioare alături de militari, și pe actorii și regizorii care mergeau spre Studiourile de Film. — Vi s-a făcut poftă, spune Roja, privind la luminile colorate din tavan, care încep să se aprindă rînd pe rînd și să se rotească amețitor. Din spatele unui pupitru încropit în dosul barului un individ pitic manevrează în sus și în jos la potențiometre, învîrtește la butoane, urmărește concentrat zvîcnirile acelor vumetrelor. — Dacă o s-o țină tot așa, o să mă apuce durerile de cap, începe să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dăm bătaie înainte. Ghinion, se gîndește Curistul, mai bine am fi rămas în pană, cel puțin am fi avut prilejul să facem țuști pe trotuar, zice. Toată viața am avut impresia că m-a tîrît după el într-un slalom amețitor, spune Roja, iar acum mă simt obligat s-o țin tot așa, chiar dacă am rămas pe cont propriu, se plînge. Nu e adevărat, încearcă să l încurajeze Părințelul, mai sîntem și noi prin preajmă, spune. Care voi, întreabă din nou
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de colecist de care doamna Moduna se plângea tot mai des În vremea din urmă. Se conserva În acest fel nu atât o rețetă, cât un reper sigur Într-o lume repede schimbătoare, un punct de sprijin Într-o succesiune amețitoare de evenimente care desenau cu viclenie un țarc În care viața intra neștiutoare. Porcul era Împăcarea lor cu lumea, monumentul lor funerar, iar rețeta, un fericit epitaf. 12. Văzută prin perdeaua de tifon a geamului de la bucătărie, Înjunghierea grăsunului Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
exista... bun Înțeles. Că mori sus, că mori jos, până la urmă tot aia e... De fapt io nici nu cred că moartea are Înălțimi. Moartea, probabil nu, dar viața are cu siguranță, șopti Petru. Unele obișnuite, altele de-a dreptul amețitoare. Trebuie să fie și altceva decât bărăgan cât vezi cu ochii... Sunt și Înălțimi cu capul În jos, domnu’ Șendrean. Ca ale noastre, dacă vreți. Sunt bune și ele. Dovadă că nu amețim deloc. Sau amețim? Când bem peste măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aer condiționat, gresie vișinie, precum unghiile domnișoarei cu păr negru tăiat carré și așezată confortabil pe un scaun gri, ergonomic, În fața unui ordinator cu un superb ochi albastru. Procedura era simplă: Înmânai textul, se transcria pe ecran cu o viteză amețitoare, degetele domnișoarei abia dacă atingeau claviatura, parcă ar fi cântat la pian o piesă ușoară și Îndelung exersată, plăteai, primeai o recipisă și plecai regretând o dată În plus urmele pașilor pe pardoseala scumpă: gresie italiană, de bună seamă. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu ce mai aveau prin cămară: o jumătate de vițel, șapte metri de cârnați de Salonta, o șuncă de Aosta, una de Bayonne și multe alte chestii aduse din străinătate. Scumpe toate, dar fără specific decât poate cu o aromă amețitoare de libertate, ca un parfum celebru cu numărul 5 din care Însă cei din speța lor Își turnau În cap din belșug, cum mai făceau din când În când cu o soluție anume de petrol, o rețetă sigură brevetată peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cel mai norocos om din lume. Celălalt era un membru indispensabil oricărei familii decente engleze aparținând clasei mijlocii - un excentric convins, care se potrivea suburbiei și valorilor ei așa cum se potrivește ariciul pe o canapea. Reușise să adune o gamă amețitoare de interese personale: recoltele de vârf ale vinului de Bordeaux, cursele de alergări de fond (unde era competitiv la standarde internaționale), topografia și... furnicile - domeniu În care era o autoritate. L-am invidiat la culme pentru libertatea de a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
picior sintetic. — Care va să zică, sunteți în misiune... - surâse dânsa. Ce misiune, iepurașilor? Episodul 9 Un dialog în spațiu Cei trei roboți din nava „Bourul” continuau s-o privească fără glas pe superba Getta 2. Din direcția ei venea un parfum insinuant, amețitor. „Amoniac”, gândi comandantul Felix S 23, simțind brusc că are șapte vieți în pieptu-i de aramă, nichel și puțină platină, la care avea dreptul după zece ani de slujbă neîntreruptă. — Care va să zică - repetă cu același surâs Getta 2 -, sunteți în misiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
asculta ce cleveteau cei mai cârcotași. Dacă li s-ar fi interzis asta, ce culoare ar mai fi avut viața? s-ar fi putut duce să se arunce de pe stânci, la capătul falezei, unde apa era adâncă și făcea vârtejuri amețitoare. Privindu-i, nu mă puteam abține, recunosc, să nu fiu mulțumit că eram tânăr. Așa e omul; caută mereu să se consoleze și să-și dea curaj, cu ochii la defectele altora; e destul să-l vadă pe altul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mi dădeau un nimb de invidiat. Și de ce să mint? Nu mai aveam nici urmă de modestie. Îmi plăcea să fiu privit pe furiș, salutat pe coridoare, temut, căutat, măgulit. Era o senzație pe care n-o cunoscusem până atunci, amețitoare, plăcută. Beția puterii nu e o născocire. Nu pricepeam, e adevărat, un lucru. De fiecare dată când mă duceam în sala cu oglinzi ritualul era același. Francisc se dădea la o parte și pornea după mine ca un servitor bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ai morții acestei lumi, cărora li se închina din vechime poporul atlant. Aceleași metale intraseră și în alcătuirea templului, dar amestecul lor ciudat de frumos și nesemănând cu nimic din tot ce văzuse vreodată Iahuben, atât prin înălțimea dreaptă și amețitoare a stâlpilor, cât și prin jocul nebun de culori, băga în privitor un fel de spaimă a încîntării. Acest templu Iahuben nu-l putu privi mult, căci după un oarecare răstimp începu să simtă fiori reci în șira spinării. Acolo
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că e vreun șarpe prin grâu. Știind că acolo nu erau șerpi veninoși, închise ochii și ațipi iar. Era prea istovit, ca să-l mai poată îmbia șerpii. Somnul începea să-l moaie, răspîndindu-se în tot trupul lui ca o căldură amețitoare. Mirosul lanului de grâu era îmbătător. Aerul stătea nemișcat. Era curat și plăcut. Dar alt foșnet se auzi mult mai aproape. Auta deschise ochii. Întâi nu văzu nimic, decât un fel de umbră rotundă. Se uită mai bine și deodată
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]