3,529 matches
-
de iluminat și nu e doar o iluzie - numeroasele clădiri feresc un pic zona de aburul satanic. Cineva țipă la noi să ne Întorcem repede În baterie - recunosc vocea locotenentului Stanca, care fuge spre Aro-ul comandantului Într-un echipament amenințător. Un pluton de transmisioniști stă Înșirat pe o alee În timp ce un locotenent le dă muniție. Alte plutoane aleargă pe alei În direcții diferite. Se aud un fluier și claxoane și din nou voci care zbiară ordine. Bineînțeles că ignorăm ordinul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
calc nu reușesc să strivesc nici unul, dar Încep să-mi folosesc puterile mentale, Îi adun pe toți Într-o grămadă și mă Încordez, ca să-i Îndes printr-o gaură de aerisire În perete. SÎnt ca un covor albastru care freamătă amenințător, mă scutur de oroare. O vreme reușesc să-i Împiedic, dar sînt foarte mulți și-mi scapă... În cele din urmă, reușesc să fug pe altă ușă și să mă salvez... — Mai departe treaba e confuză, nu-mi amintesc prea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
plasă ca pe o pradă ce urmează a fi ucisă. Îl legau de stâlp cu mâinile la spate și dansau în jurul victimei. Preotul, văzut în chip de martor, nu era decât un simptom în plus al crizei care se apropia, amenințătoare, în viața lui George. De bună seamă, întreaga lui viață fusese o criză, una din acele crize în care morala obișnuită pare să fi fost abrogată, așa cum se întâmplă, de pildă, în timpul unui război. Dar acum, în unele momente, simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
uitase în același fel la unchiul lui (lucrurile se petrecuseră în grădină, la Belmont), George, întorcându-se spre el, îi făcuse pe neașteptate, în tăcere, un semn cu ochiul. Episodul crease, cel puțin pentru băiat, o legătură ciudată, intimă, dar amenințătoare. Semnul acela ambiguu nu mai fusese repetat, și totuși Adam îl simțea scăpărând, magic, înspăimântător, ori de câte ori schimba o privire cu George. La vederea lui Adam, George se opri din drum la fel de abrupt ca un japonez care ar zări un viezure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prelungită a lui George îi reducea banii de cheltuială. „Așa nu se mai poate!“ își repeta întruna. Nu era prea sigură ce însemna acest lucru, dar îi sugera, cel puțin, că necazurile ei vor lua sfârșit. Totul era răsturnat și amenințător. În ziua când se stinseseră luminile la Bowcock, se furaseră o mulțime de lucruri. Dacă cineva ar acuza-o de furt? Toată lumea ar fi fost încântată să creadă așa ceva; era vulnerabilă, susceptibilă de orice acuzație. Și dacă ar rămâne fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el și trebuise să răspundă întrebărilor lui convenționale cu privire la activitățile ei, fuseseră adevărate calvaruri, prin care se străduise să treacă fără a săvârși greșeli. Atmosfera acestor întâlniri era, în memoria lui Hattie, greoaie. Îmbâcsită, sufocantă, deprimantă la culme și vag amenințătoare. Fusese întotdeauna puțin speriată de John Robert. Pearl era și mai speriată de el. Și acum se părea că, pentru prima oară, fuseseră instalate într-un oraș unde, cel puțin pentru moment, locuia și el. Acest lucru reieșise din faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
labele din față culcate paralel, în timp ce crupa și coada mițoasă îi stăteau ridicate aproape vertical, cu aroganță. Apoi cățelul sări în sus, izbi cu o lăbuță în pământ, scânci elocvent, după care scoase un lătrat. George îi arată un pumn amenințător, iar Zet mârâi, dezvelindu-și dinții albi și ascuțiți. George își spuse cu satisfacție: „Am ajuns să mă latre câinii!“. Ieși în stradă, trântind poarta în urma lui. „Să mă duc la un cinema? se întrebă. Nu, mai bine mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trebuie să stea nemișcat. Dacă s-ar fi întors și ar fi luat-o la fugă, vulpea l-ar fi urmărit și, din câțiva pași, l-ar fi înșfăcat și i-ar fi sfărâmat spinarea între fălci. Zet vedea colții amenințători ai vulpii sub partea de sus a botului negru și încrețit. Stăteau astfel, uitându-se fix unul la celălalt, laba neagră a vulpoiului ridicată încă în aer, în atitudinea în care-l surprinsese Zet. Erau atât de aproape unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simți gheara de gheață a apei. George era un înotător bun și își croi drum spre larg, cu mișcări de vidră. Pe măsură ce apa îi scălda capul și umerii, își spunea: „E bine, ah, ce bine e!“. Dar marea era și amenințătoare - te puteai foarte ușor îneca într-o asemenea mare. „Mi-ar plăcea să mor aici, gândi George. Dac-aș înota departe, tot mai departe, tot mai departe, aș muri de epuizare și atunci aș sfârși cu obsesia Rozanov. A, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai cu seamă după felul în care fusese primit ultimul lui telefon. Își spuse: „Poate că ar fi mai bine să las totul baltă și să-i fac, în schimb, o vizită lui Alex“. Dar destinul îl îmbia cu un amenințător cântec de sirenă și Tom hotărî că e preferabilă o înfrângere decât abjecta așteptare. Papucul, înconjurat de copacii care-și picurau lacrimile (ploaia se mai domolise), arăta melancolic și misterios ca o casă singuratică dintr-o poveste japoneză. Storurile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ea și mormânt. Drumul era perfect liber. Dragostea pentru familia ei, o consolare din ce în ce mai slabă, se lăsase pătrunsă de suferință, ca apa clocotită pe care oamenii și-o închipuiau invadând țevile Institutului. Și în această dimineață primise o scrisoare neplăcută, amenințătoare, din partea primăriei, care suna astfel: „Stimată doamnă McCaffrey, Am aflat, cu părere de rău, că sunteți terorizată de o vulpe sălbatică și primejdioasă. Ni s-a adus la cunoștință că în grădina dumneavoastră există o vizuină de vulpi, astfel încât însărcinatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de două țevi verticale, uriașe, prin ale căror articulații bine înșurubate, aflate acum la nivelul capului lui Tom, scăpau șuvițe de abur, cu un zgomot șuierător. Șuieratul îmbinat cu duduielile sacadate, care răsunau mai puternic și mai vibrant, deveniră brusc amenințătoare. Prezența unui asemenea volum, de abur comprimat, a unei forțe brute atât de înspăimântătoare, anima țevile asudate, care trepidau parcă de viață. „Nu e posibil oare ca întreaga construcție să fie pe punctul de a exploda? Nu cumva din pricina acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l direct în ochi am început să pășesc înapoi, și apoi, ocolind sătucul pe o străduță laterală, mi-am continuat drumul, gândindu-mă la ce simțisem în fața ușii bisericii și la acel câine atât de urât și la lătratul lui amenințător. Nu știu ce să zic; or fi păcatele mele așa de grele și urâte ce m-au apăsat așa de tare în fața bisericii cu ușa încuiată? Iar câinele acela o fi un simbol al diavolului? Imi continui drumul îngândurat și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cui și să plec cu ea. Văru-meu a sărit ca ars. Las-o acolo! s-a răstit la mine. Mi-am ieșit și eu din fire. Am ridicat tonul: De ce? Tot în contul paltonului? Las-o acolo! a repetat el amenințător. Lucrurile nu-s lămurite. Sau în contul taximetristului? Care taximetrist? Sau în contul doctorului? Nu știu de niciun doctor. Ce nu-i lămurit? Lasă mai bine să vorbească taică-meu cu taică-tău. Ei să se lămurească între ei... Se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
unchiul Artemie, jovial, din celălalt capăt al mesei. Și cu dispreț învârti prin aer brațul a ușurătate. Astea-s femeile! Simt cu ovarele, gândesc cu ovarele! Îl vede cineva pe regele Mihai cochetând cu bolșevicii? Artemie, se încruntă la el amenințător mătușa Iuliana, ai grijă cum vorbești. Dacă cu doamnele ești grosolan, ține totuși cont că avem doi copii la masă. Un copil! preciză unchiul Artemie bine dispus. Unul singur. Doar n-o să pretinzi că Delia mai e copil! Nu-i
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cuviincios să vorbești în șoaptă, asta înțelegea Dragoș. Doamna Melinescu pronunța un cuvânt ciudat, autopsie. Dar cobora vocea și își lua o mină conspirativă, deși nu reușea să-și ascundă spaima. Auto mai suna cum suna. Dar psie... psie suna amenințător și lunecos ca un șarpe. Oricum, n-avea să dureze foarte mult. Lumânarea, vizibilă pe ușa deschisă a casei din fund, departe, rămânea să ardă toată noaptea. Dar pălea peste ore, în lumina zilei. Și pălea în lumina prietenoasă și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
periculozitatea amenințării pentru propria persoana. Pentru că sarcina principală a creierului uman este de a promova supraviețuirea (Perry, 1999), creierul este setat biologic să caute și să își amintească datele de supraviețuire. Informația venită de la pacient/client, percepută ca fiind potențial amenințătoare, nu poate fi ignorată de procesele de căutare de informație din creier. Cu alte cuvinte, sistemul limbic al specialistului poate fi activat prin simpla interacțiune cu pacientul. Creierul este setat să rețină mai bine acele amintiri cărora le este atașată
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
sistemul limbic al specialistului poate fi activat prin simpla interacțiune cu pacientul. Creierul este setat să rețină mai bine acele amintiri cărora le este atașată semnificație emoțională. Astfel, de-a lungul timpului, specialistul poate dezvolta o serie întreagă de amintiri amenințătoare semnificative emoțional, care pot contribui la activarea sistemul limbic când informația primită este asociată cu o amenințare precedentă. În acest fel, expunerea cronică la stresori traumatizanți poate deteriora sistemul imunitar al persoanei, rezultând într-o varietate de simptome fizice serioase
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
o stare de criză existențială. (Herman, 1992) Unul dintre cele mai profunde efecte în trăirea unei traume, îl constituie alterarea credințelor de bază despre sine și despre lume. Janoff-Bulman (1992) susține ca expunerea la un eveniment de viață traumatic sau amenințător anulează iluzia de invulnerabilitate pe care oamenii o dezvoltă pentru a se proteja de stres și anxietate, distrugându-le credința într-o lume sigură, dreaptă și organizată. Epstein (1989) explică, de asemenea, că trauma pune sub semnul întrebării și credința
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
stresul este generat prin interacțiunea individului cu mediul. În fața unei provocări, persoana îți va evalua resursele disponibile și va estima resursele ce îi sunt necesare pentru a depăși obstacolul. Dacă relația este evaluată de către individ ca fiind prea solicitantă și amenințătoare pentru el, punându-i starea de sănătate psihologică în pericol, caută să-i facă față dezvoltând diferite strategii de burnout (confruntarea, detașarea, autocontrolul, căutarea suportului social, acceptarea responsabilității, fuga, evitarea, rezolvarea problemelor, reevaluarea pozitivă). Modelele centrate pe burnout Burnout-ul este
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
resurselor își au originea în paradigma conservării resurselor propusă de Hobfoll (1989). Ideea de bază a acestui model este că indivizii încearcă să păstreze, să protejeze și să construiască resurse astfel încât posibilitatea de a pierde aceste resurse este percepută ca amenințătoare. În viziunea autorului stresul este definit ca reacția la mediul în care apar: posibilitatea pierderii de resurse, pierderea de resurse, lipsa câștigului de resurse în urma investirii de resurse. Astfel resursele devin unitatea suficientă pentru înțelegerea stresului. Resursele sunt acele obiecte
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
psihologic și fizic și este caracteristică persoanelor ce au suferit o experiență traumatică. Lerrner (1975) a propus teoria conform căreia oamenii ar avea nevoie să creadă într-o lume bună și dreaptă; astfel, dovezi care ar indica tocmai contrariul par amenințătoare, iar oamenii dispun de o serie de strategii pentru a reduce astfel de amenințări. Nedreptatea percepută motivează răspunsuri de furie și compasiune, dar pe de altă parte cercetătorii au constatat că reacții încă mai frecvente sunt cele de a denigra
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
victimele evenimentelor traumatice. Teorii ulterioare au reluat modelul credințelor afectate de informația nouă și neconcordantă, adaugând însă noi idei care să explice cât mai complet reacțiile posibile. Situația traumatică provoacă o activare psihologică deosebită. Evenimentul va fi evaluat ca deosebit de amenințător, iar starea de panică și percepția pericolului vor fi generalizate pentru tot felul de situații care se aseamănă într-un fel sau altul cu experiența trăită. Victima își va analiza reacțiile psihologice și comportamentale, va constata în ce fel a
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Sistemul limbic al specialistului poate fi activat prin simpla interacțiune cu pacientul. Creierul este setat să rețină mai bine acele amintiri cărora le este atașată semnificație emoțională. Astfel, de-a lungul timpului, specialistul poate dezvolta o serie întreagă de amintiri amenințătoare semnificative emoțional, care pot, de asemenea, să contribuie la a activa sistemul limbic când informația primită este asociată cu o amenințare precedentă. În acest fel, expunerea cronică la stresori traumatizanți poate deteriora sistemul imunitar al persoanei, rezultând într-o varietate
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
depresie, furie sau anxietate (Watson & Clark, 1992; George, 1989). Persoanele cu un nivel ridicat de nevrozism tind să trăiască intens evenimente care pe alți oameni nu îi afectează, transformând frustrările în dificultăți fără scăpare și interpretând situații obișnuite ca fiind amenințătoare. Întâmpină dificultăți în controlul emoțiilor ceea ce le face vulnerabile la stres și mențin stările negative de-a lungul a perioade mari de timp (Goldberg & Johnson, 2005). Astfel nu este surprinzător că nevrozismul se asociază negativ cu satisfacția compasiunii și pozitiv
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]