67,494 matches
-
care încercam să le ascund sub borul pălăriei mele. Această primă vizită a mea la E. Lovinescu a fost povestită de critic la peste un an de la săvîrșirea ei, într-un amplu articol dedicat primului meu roman, tipărit în 1939. Amintesc că acest articol a apărut în volumul Aqua-forte, reprezentînd un pronostic și pentru creația mea viitoare, pentru izbînda din anul 1943 prin apariția romanului intitulat Beznă, premiat de Academia Română și pentru celelalte romane apărute de-a lungul anilor, pentru epopeea
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
Alături de temele grave, de neliniștile Istoriei mari, prin care politica își făcea loc în viețile artiștilor, fie ei și declarat apolitici, Thomas Mann știa că cea mai nimerită oglindă și măsurare lucidă devine ironia, autoparodia, umorul. „Seriozitatea presupune gluma", ne amintește Ion Ianoși, „dar numai gluma serioasă are efect", chiar sacrul poate fi „glumeț", „gluma poate fi sacră", căci „omul este neștiutor și înțelept, păcătos și ales". Iar într-o lume în care nici o valoare nu rămîne neatinsă, Thomas Mann știe
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
Alexandra Olivotto Totalitarismul stilului Cu sigurantă va părea bizar dacă afirm că poezia lui Cristian Simionescu îmi amintește de Milan Kundera (prozator, eseist și dramaturg de felul său). Și totuși amândoi practică un tip de scriitură compactă care mă uimește de fiecare dată prin coeziunea ei (de la stil până la "idei"). De fapt, stilul (foarte ușor de recunoscut la
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
de-abia acum cînd am redeschis cartea ca să văd exact ce culoare avea plapuma de pe patul lui Ippolit, din visul acestuia. Era de mătase verde! Dar paianjenul lui Stavroghin, mai țineți minte? Unul mic, roșu! Mănușile lui Lujin parcă-mi amintesc că-s liliachii. Camera lui Raskolnikov și a babei au tapetul galben. Ar fi curios să-mi notez, să văd ce prefera din spectru Dostoievski. Pentru ce se instalează Mîșkin, care are bani cu nemiluita, cînd vine de la Moscova, într-
“Sinucigaș ratat, bășică de fiere spartă pe două picioare” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13979_a_15304]
-
Pe-arhaica metodă. Dacă n-ai Prejudecăți, să ne întoarcem amîndoi în acel Rai, Departe de idei și teorii, de orice trend! Oh, nu, nu-ți cer să ne suim la loc, Printre liane, în copaci seculari, Ci să ne amintim ce am uitat. Iar cînd vom fi nervoși și făcuți foc, În loc să ne certăm, ca niște oameni mari, Să ne-ndreptăm, tăcuți, spre pat. Capul liniei Simțeai: de nu va întoarce troleibuzul La capul liniei, vei fi Întocmai celui căruia
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
lui Busuioceanu despre poezie și artă în general au pătruns adânc în mediile artistice de limbă spaniolă, unde încă dau roade, deși numele autorului lor este pomenit din ce în ce mai rar. Iată însă că cineva ( cineva cu greutate în lumea literelor) își amintește totuși în Spania de astăzi (octombrie 2002) de Alexandru Busuioceanu. Această surpriză extrem de plăcută ne-o oferă numărul 670 al revistei madrilene Insula, consacrat poetului spaniol Angel Crespo. Numărul se deschide cu un amplu articol semnat de Pilar Gómez Badete
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
lui Alexandru Busuioceanu, subliniind contribuția decisivă pe care a avut-o în configurarea programului estetic al tinerilor poeți spanioli din acel moment: În cazul lui Crespo, Ory, Cirlot și Labordeta, care au fost prieteni, mi se pare foarte potrivit să amintesc faptul că un alt poet, prieten cu ei și care era o prezență importantă în lumea literară de atunci, Alexandru Busuioceanu, a fost unul dintre cei dintâi care au vorbit despre o poezie a cunoașterii, chiar în paginile revistei Insula
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
ediției Jurnalului lui G. T. Kirileanu, pentru care a făcut cercetări, a studiat manuscrisul, nu prea pus la punct de autorul lui, în sensul că l-a scris pe tot felul de foi disparate. Revenind la generozitatea lui Kirileanu, să amintesc ultimele ei manifestări; dăruirea vastei sale biblioteci (20.000 exemplare) orașului Piatra Neamț și a bogatului său fond de manuscrise Bibliotecii Academiei Române (era membru de onoare al Academiei din anul 1948). Am toate motivele să aștept cu mare interes apariția acestui
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
scriitor"! A fost ca o investitură, ca o spadă lăsată pe umărul meu. Parcă țin minte că asta v-am și scris atunci: că, în sfîrșit, mă simt scriitor. Nu bănuiam că peste aproape zece ani voi începe să-mi amintesc c-am fost și poet! Cu stimă și cofeină, Emil Brumaru 18 VII-980
Voi începe să-mi amintesc c-am fost și poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14164_a_15489]
-
pe care - să zicem - s-o purtați ca pe un talisman? V. E.: - Actorul Moisi căzuse prizonier la francezi. Prin intervențiile mele a fost pus în libertate, în schimbul eliberării, de către germani, a unui general francez - episod dramatic, de care îmi amintesc deseori cu gravitatea cuvenită, dar și cu bucuria că am salvat - poate chiar de la o moarte prea timpurie! - un tragedian de talia lui Moisi; îmi amintesc că în acea vreme era și suferind. Pentru gestul meu, el mi-a fost
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
libertate, în schimbul eliberării, de către germani, a unui general francez - episod dramatic, de care îmi amintesc deseori cu gravitatea cuvenită, dar și cu bucuria că am salvat - poate chiar de la o moarte prea timpurie! - un tragedian de talia lui Moisi; îmi amintesc că în acea vreme era și suferind. Pentru gestul meu, el mi-a fost recunoscător tot restul vieții. Ne-a legat o prietenie trainică. D. T.: - De opera dumneavoastră e legată vreo amintire-zîmbet? V. E.: - Mai multe chiar. Iată una
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
meditațiilor sale este timpul. Era și normal să fie așa în contextul anilor de atunci, cu toate că, dacă ne gândim bine, utilitatea unui astfel de demers spiritual ar fi lesne de observat și astăzi. Trei decenii mai târziu, prin 1965, își amintea de această perioadă: "eram obsedat de teama că generația noastră, singura generație liberă, «disponibilă» [...] nu va avea timp să-și îndeplinească «misiunea», că ne vom trezi într-o bună zi «mobilizați» [...] și atunci va fi prea târziu ca să putem crea
LECTURI LA ZI by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/14273_a_15598]
-
este una poliedrică, exhaustivă. Autoarea prezintă pe larg odiseea receptării poetului român în Italia, tribulațiile procesului de traducere, "negocierile", în sensul greenblattian al cuvântului, duse cu textul eminescian. Informația istorică, documentară, pe care o aduce această carte este impresionantă și amintește de minuțiozitatea studiilor neoistoriste. Jocul influențelor, deopotrivă primite și exercitate, este analizat îndeaproape, accentul căzând asupra felului în care se răsfrâng în opera eminesciană momentele esențiale ale culturii italiene, de la antichitatea romană până la romantismul italian reprezentat de Leopardi. Viziunea politică
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
precum am auzit că este. Dar oricât de reală i-ar fi această vocație, ea nu poate fi mai presus de harul său de artist, unic și inconfundabil. Un actor care nu mai joacă e doar o amintire. Și-l amintesc generațiile de spectatori trecute de maturitate, care au avut privilegiul să-l vadă, cândva, în Jurnalul unui nebun, spectacolul ce a făcut epopcă la Naționalul din Iași. Pentru tinerimea de azi, în schimb, el e doar un simplu nume. Absent
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
prea bine ești înclinat să vezi lucrurile în negru și uiți că miraculoasa rațiune de a fi e cuprinsă în însuși felul tău de a te uita la lucruri, felul tău de a privi cum fetițele cu poneiul se îndepărtează, amintindu-ți de felul în care te-ai îndepărtat tu însuți de tine. Ca un bagaj al timpului la umărul timpului generației mele Mi-am promis să trec zîmbitor prin acest timp al disperărilor potolite, jucîndu-mi rolul ce mi s-a
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
acolo poveștile se tocesc încet dinspre deznodămînt spre început se scurtează și parcă devin mai strîmte se adaptează și ele vremurilor silite să expire mai repede (pentru a nu stîrni alergii?) personajele se împuținează pericolele se îndepărtează așa că îmi voi aminti și apoi voi uita cum mergeam pe strada aceea pe care (lucru ciudat) casele se răreau și erau înlocuite de arbori cu frunzișul atît de umed că părea aproape putred și mi-am întors capul (era deci exclus să fiu
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
dat n-o mai puteam urmări se pierdea în ceață înserarea luase pe nesimțite chipul lupului mi-am spus atunci iată la față veche obiceiuri noi și aproape instantaneu m-am gîndit că nu poate exista un al treilea îmi aminteam perfect eu trebuie să fi fost Scufița Roșie și totul s-a înseninat și s-a înmuiat dintr-odată povestea a început să curgă simplu și firesc precum streșinile după dezgheț primăvara devreme bineînțeles nu exista un al treilea era
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
aplicată tuturor așezămintelor sociale și politice, dar în primul rând, statului." (Tradiționalism și raționalism, 1924) Un amănunt interesant, de data aceasta de ordin semantic, are în vedere metamorfozele unor cuvinte precum conservator sau reacționar în vocabularul politic românesc, metamorfoze ce amintesc de „filosofia" lui Humpty Dumpty, celebrul personaj carrollian: „Când folosesc un cuvânt, acesta are exact sensul pe care i-l dau eu." În același fel, termenul conservator îi desemnează inițial pe „reacționari", pe „ruginiți", pe „opuitorii reformelor", pentru ca, ulterior, să
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
alte uși și alte camere. - Nu, așa nu se poate! N-am mai termina niciodată. - Exact! - Și-atunci ce-i de făcut? - Să încerc, așa cum am promis, să elimin acele adăugiri personale, inerente când îți spui viața prea încet. Vă amintesc că erați de acord că unele amănunte le inventăm aproape fără să ne dăm seama."(p. 112) Dacă Tudor Țopa era preocupat de încercarea scriitorului, Costache Olăreanu caută supremația auctorială. Scriitorul are nevoie ca realitatea să genereze ficțiune; creația este
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
industrializare și capitalism, ca în Nopțile de Sânziene. După o scurtă ședere la București, unde bate pe la ușile redacțiilor, dezamăgit, Sadoveanu se întoarce la Fălticeni, se căsătorește în 1901, respectând cu sfințenie datinele, stabilindu-se într-un mediu care-l amintește nemijlocit pe Creangă. Locuiește chiar în casa care-l găzduise pe marele povestitor după ce fusese izgonit cu Trăsnea și Mogorogea de la Pavel Ciubotaru, în urma istoriei cu "poștele". Mahalagiii de pe ulița Rădășenilor își mai aminteau de popa Buligă și de moș
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
-se într-un mediu care-l amintește nemijlocit pe Creangă. Locuiește chiar în casa care-l găzduise pe marele povestitor după ce fusese izgonit cu Trăsnea și Mogorogea de la Pavel Ciubotaru, în urma istoriei cu "poștele". Mahalagiii de pe ulița Rădășenilor își mai aminteau de popa Buligă și de moș Bodrângă, știutele personaje din Amintiri. În demersul său, în fond, autobiografic, Sadoveanu divulgă o serie de modèle și izvoare, sugerând nu o dată geneza operei de acum și de mai târziu. Experiența serviciului militar, analfabetismul
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
semn bun, plin de urmări semnificative pentru viitoarea lui carieră. În confreria de la Sămănătorul îl cunoaște, alături de ceilalți, pe Dimitrie Anghel, care "avea ceva de sfinx", impunându-se prin distincție și rafinament. Portretul, unul dintre cele mai izbutite al poetului, amintindu-l pe acela făcut de Sextil Pușcariu, în cafeneaua simboliștilor parizieni "Clauserie de LÎlas", unde stătuseră la o masă, numai cu vreo câțiva ani în urmă, ne dă icoana boemului și mult cultivatului "Mitif" inițiat ca puțini alții în poezia
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
presărate în pădurea cea mare pentru copiii rătăciți un gest o fluturare de mână ar fi de ajuns cineva a zăvorât râsul sub șapte lacăte în spațiul dintre privirile noastre nu mai încape nimic fără memorie n-am să-mi amintesc funia spune spânzuratul am să port în nări mirosul florii de măr n-am să-mi amintesc gustul sării spune înecatul am să duc cu mine soarele coborând în mare nu voi purta pe corp nici o urmă n-am să
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
ajuns cineva a zăvorât râsul sub șapte lacăte în spațiul dintre privirile noastre nu mai încape nimic fără memorie n-am să-mi amintesc funia spune spânzuratul am să port în nări mirosul florii de măr n-am să-mi amintesc gustul sării spune înecatul am să duc cu mine soarele coborând în mare nu voi purta pe corp nici o urmă n-am să simt durerea doar ochii doar ochii care au aruncat pietrele o simplă problemă copilăria mea a plecat
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
a plecat din gara A acum treizeci și ceva de ani și a redus viteza ca să ajungă în gara B cât mai târziu din direcția opusă tot vine un tren fără geamuri fără mecanic cu pasageri de care nu-și amintește nimeni trenul trece prin gara B trece prin gara A eu nu urlu nu mă doare nimic e o simplă problemă de fizică se cere să se afle cum s-au ciocnit cele două trenuri fără să se audă nimic
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]