5,016 matches
-
nou la soare La primăvară, cea rănită Se trece-ntâi, o iarnă grea Cătând, o pâine aburinda. Că pe un ax, se tot rotește Un taler, care-nșiruiește Număr de ani, ce se întoarnă Îtr-un amurg, târziu de toamnă! Referință Bibliografica: AMURG DE TOAMNĂ / Stan Virgil : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2125, Anul VI, 25 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
AMURG DE TOAMNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370001_a_371330]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ÎNGER TIMID Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Spital... amurg târziu. Pierdut în lume, Se pregătea să plece către Rai, Copil pribeag ce nu primise nume, Ci doar durere multă-n scurtu-i trai... În pumnișorul mic strângea cearșaful, Ce nu-i fusese casă și nici leagăn. Privea spre cer, nu
ÎNGER TIMID de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369994_a_371323]
-
văpăi mușcând cu iarna peste pași-ți goi. Se-aude urlet lung de păpădii cocori-și fac mansarde-n zori de zi, pe sub genunchi de iarbă te strecori altar îți faci din umbre și din flori. Te poartă-n gând amurgul unui vânt rupând din colbul zilelor de plumb, pădurea-ți va fi veșnic căpătâi cu colți de șarpe te târai, s-o sui. Spinare dezbrăcată de-nfrunziri te stingi a rouă moartă în priviri, doar glasul tău mai zbate-n piept
IUBIRI DE FRUNZĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370057_a_371386]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > LACRIMILE ROMÂNIEI... Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 1878 din 21 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Triste epave în amurgul vieții, Purtând povara timpului pe tâmple, Gândind cu jind la anii tinereții, Când lucrurile erau mult mai simple! Așa sunt azi bătrânii noștri, Ce au muncit o viață-ntreagă, Năpăstuiți de niște monștri, Care tot leagă și dezleagă! Și nu
LACRIMILE ROMÂNIEI... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370095_a_371424]
-
de corint în flăcări populat de zeul corb toți zarafii din bizanț n-ar mai da pe ea un sfanț între aerul oval miroase-a singurătate trandafirii-s ofiliți încă cer și ei dreptate frunze în grădini de pulberi în amurguri de menandru cu o lună de rubin trec prin seară foarte tandru melancolic și păgân le privesc din colțul meu supărat că mai sunt viu ca o lacrimă-n cădere care curge în pustiu. Referință Bibliografică: seară de toamnă / Ion
SEARĂ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370327_a_371656]
-
întemeierea credinței creștine prăznuim, în fiecare an, la 29 August mutarea la cele veșnice a unuia dintre cei mai mari mărturisitori ai lui Iisus Hristos - Sfântul Ioan Botezătorul... În anul mântuirii 2005, in această zi de luni spre seară, spre amurg, a trecut un alt mare mărturisitor și apologet al dreptei credințe creștine - Mitropolitul Antonie Plămădeală de la Sibiu, după ce și-a purtat cu toată demnitatea și încrederea în Dumnezeu crucea suferinței vreme de mai mulți ani... De aceea, pentru noi, din
ZECE ANI DE LA TRECEREA LA IISUS HRISTOS DOMNUL A ÎPS DR. ANTONIE PLĂMĂDEALĂ – ARHIEPISCOPUL SIBIULUI ŞI MITROPOLITUL ARDEALULUI, CRIŞANEI ŞI MARAMUREŞULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1673 din [Corola-blog/BlogPost/370343_a_371672]
-
să nu mă pierzi. Ce rost ar mai avea atunci seninul Când eu mă limpezesc în ochii-ți verzi? ODINIOARĂ Odinioară te pictam în astre- Hățișuri de rubine care curg Și te pierdeai prin valurile-albastre Născând în ceruri flăcări de amurg. Odinioară mă-ncălzeai în soare Mănunchi de raze pe pământ erai, Prindeai în brațe stele căzătoare Și bolți senine-n pleoape adunai. Odinioară îmi cântai prin floare O doină de petale albăstrii Și te pierdeam în susur de culoare Chemându
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
SUNTEM... Suntem vremelnici pe acest pământ - Suflete caste pe altar de fluturi Sau poate frunze rătăcite-n vânt În toamnele brumate de pe ciuturi, Fulgi osteniți când dorurile curg În ierni pustii, și ele istovite, Jariști de gând roșite de-un amurg Al viselor în hăuri prăbușite Ne agățăm de-un fir de busuioc Păstrat în sân parcă de-o veșnicie, Ca-n veri ce ard tăceri în maci de foc Să respirăm nădejdi pe la chindie. Dar primăverii-i suntem tributari Din
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
zăvoară,/ deschide-ne „calea de sus”./ Ca prin aprinsa descoperire / aroma doritului Mire/ și noi să putem așișderi cânta/ așa cum Moisi dezlegat de sanda/ cu fața-n văpaie de rug,/ fierbinte de har Ție îți striga/ Unele ca acestea-n amurg.” (Ieroschimonahul Daniil de la Rarău, Sfințita-Rugăciune. Ed. Christiana, București 2000) *** NUMELE TĂU - MARIA În fiecare literă e-un limpede înțeles, în jocul care face slova de mătase, cum cântecul Sirenei din valuri se brodase, cum cântecu-i logodna pentru cel ales, cum
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
Cădere, otrăvi, răzbunări, agonie, Sfârșite-n zodiare și-n constelații. Povestea-i mai multă Ascultă cum crește Acord de lăută Și bardul vestește: Berbecul e-ntâiul ce-atârnă în slavă Lui, solului vieții cu noi începuturi Divin creator strălucind în amurguri Îi dăruie bardul întâia octavă. Prin steaua lui Ares, sau Alpha Arietis Îmbracă în farmece lâna de aur. Semeț pe cadran este Marelui Faur Prin coarnele falnice-n media noctis. Povestea-i mai multă, Ea nu se sfârșește, Înstrunând lăută
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
vasul de-alabastru cu intrastate roze,/măcar că noaptea apropape a trecut.(Asfințit-a lunăă). Clipele așteptării,sunt momente ale timpului edenic:Mi te-nchipui simplu:într-un balcon/întoarsă spre o dalbă roză sau pe un vapor/îmvăpăiată de flăcările amurgului.( Fantezie),în timp ce la Salvatore Quasimodo universul edenic e dominat de sentimentul plenitudinii inimii sale,care păstrează tiparele imateriale ale lucrurilor edenice din preajmă:Nu-i nici un lucru care moare/ Fără ca-n mine să rămână viu.Imaginea omului nu este un
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
Acasă > Stihuri > Nuanțe > SINGURĂTATE Autor: Mihai Dascălu Publicat în: Ediția nr. 2349 din 06 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Când tu ai plecat, am ramas nu singur, ci cu dragostea în doi. Abia ajuns în amurg, intelesem bine că nici ea nu-mi aparține- melodia pătimirii noastre demult s-a răsuflat. Dragostea însăși n-a dorit să fie-impartita între noi. S-a supărat foc și s-a izolat, lăsând loc unui alt personaj, invitat special al
SINGURATATE de MIHAI DASCĂLU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369369_a_370698]
-
I. SINGURĂTATE, de Mihai Dascălu, publicat în Ediția nr. 2349 din 06 iunie 2017. Singurătate Când tu ai plecat, am ramas nu singur, ci cu dragostea în doi. Abia ajuns în amurg, intelesem bine că nici ea nu-mi aparține- melodia pătimirii noastre demult s-a răsuflat. Dragostea însăși n-a dorit să fie-impartita între noi. S-a supărat foc și s-a izolat, lăsând loc unui alt personaj, invitat special al
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369391_a_370720]
-
al viselor ratate. M-am bucurat nespus de nouă cunoștință, mai ales când am aflat ca umila ființă se numește Singurătate. Citește mai mult SinguratateCand tu ai plecat,am rămas nu singur,ci cu dragostea în doi.Abia ajuns în amurg,intelesem bineca nici ea nu-mi apartine-melodia pătimirii noastredemult s-a rasuflat.Dragostea însăși n-a doritsa fie-impartita între noi.S-a supărat focși s-a izolat,lăsând locunui alt personaj,invitat specialal viselor ratate.M-am bucurat nespusde nouă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369391_a_370720]
-
cât îmi va fi dor de mine, De existența mea, ce sunt doar eu?.. Simțind o mare sete de suspine Împreunate într-un lac, vegheat de Dumnezeu?.. Mi-e dor să știu că sunt, La răsărit, la asfințit, într-un amurg, Și pot să îmi aștern tăcerea Pe geamătul, ce-n sori va fi durut. Să cresc cu inima pe cicatrici, Că într-o florărie de poveste Mi-e dor să știu că sunt... Un simplu licurici, focul-lui- Dumnezeu, Când nici
GRUPAJ DE POEZII. E DIMINEAȚĂ PUR-CREȘTINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369423_a_370752]
-
2015 Toate Articolele Autorului Iubito! Ce-aș putea să-ți spun, Acum în ceas de seară? Că sunt un bătrânel nebun, Dup-o iubire-n plină vară? Cerul se deschide larg, Reflectat în valurile mării Ca flamura unui catarg În amurgul înserării. Dispare lumina astrului ceresc, Scufundându-se în adâncul zării, Eu simt puteri, simt cum întineresc Așteptându-te la malul mării. Tu, te deschizi ca un boboc de trandafir, Sub roua rece a dimineții, Cuprinde-mă în brațe, cu dragoste
IUBITO! de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369507_a_370836]
-
Scufundându-se în adâncul zării, Eu simt puteri, simt cum întineresc Așteptându-te la malul mării. Tu, te deschizi ca un boboc de trandafir, Sub roua rece a dimineții, Cuprinde-mă în brațe, cu dragoste, Zefir, Acum când suntem spre amurgul vieții. Dă-mi o urmă de speranță, Dă-mi un surâs, o sărutarea, S-atârne-n taler pe balanță Iubirea, dorința, măcar o desfătare. Astrule, ce-ai apărut curând, Voi fi eu demn de-a ta iubire? Să simt pătrunderea în gând
IUBITO! de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369507_a_370836]
-
Acasa > Strofe > Atasament > UN CERB CU STEA IN FRUNTE Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Se-nveselea pădurea în amurg Că s-a născut un cerb cu stea in frunte În poienița unde ape curg Și unde drumuri duc spre vârf de munte. Când cerbul tată și-a văzut feciorul Pecetluit cu steaua de-mpărat A adunat la dânsul tot
UN CERB CU STEA IN FRUNTE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369500_a_370829]
-
umblă pe sus urlând, precum valurile unei mări înfuriate. O mare neastâmpărată se întindea de la porțile Pretorului până la muntele Sion, cu strigăte, cu fluierături, cum nu s-a mai auzit niciodată în istoria Romei. Ziua s-a întunecat ca un amurg, asemenea celui văzut la moartea lui Iulius Cezar cel Mare, care s-a întâmplat tot așa pe la mijlocul lui Martie. Eu, Guvernatorul provinciei răsculate, stăteam rezemat de o coloană a palatului meu, gândindu-mă la înfricoșătorul fapt al acestor oameni cruzi
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
și-a cuibărit nerostitul cuvânt, neantul ce-l subjugă, clepsidra cu aur și lumi paralele. Atâta sfială în prezența iubirii! Atâta gingășie ascunsă în cămară! Atâta zbucium lângă femeie, atâtea frământări înaintea rostirii! Deși totul e dor: viața, rostul, zorii, amurgul, căutarea, ieri-ul și mâine-le, azi e incertă secunda, pentru că inevitabil vine și taina ce și-o ascunde și argintul oglinzii o deformează-n grimase, pentru că sigur, absolut sigur, se-ntunecă și cade în hău, în neant... în uitare
DORINA MANU DESPRE VALERIU COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370646_a_371975]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > O DIMINEAȚĂ DIN AMURG Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2012 din 04 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Colinzi cu ochii, ei închiși colinzi cu gândul unui vis, colinzi nepăsător și iată apare floare din zăpadă apare lunca locului întâi abluțiunea dorului, copilăria
O DIMINEAȚĂ DIN AMURG de PETRU JIPA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370662_a_371991]
-
vis, colinzi nepăsător și iată apare floare din zăpadă apare lunca locului întâi abluțiunea dorului, copilăria îmbrăcată în opal ce ai trăit, astăzi hotar, între un vis și realitatea înțeleasă între acum, atunci, o altă dimineață. Atât! O dimineață de amurg. Referință Bibliografică: O dimineață din amurg / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2012, Anul VI, 04 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
O DIMINEAȚĂ DIN AMURG de PETRU JIPA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370662_a_371991]
-
floare din zăpadă apare lunca locului întâi abluțiunea dorului, copilăria îmbrăcată în opal ce ai trăit, astăzi hotar, între un vis și realitatea înțeleasă între acum, atunci, o altă dimineață. Atât! O dimineață de amurg. Referință Bibliografică: O dimineață din amurg / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2012, Anul VI, 04 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
O DIMINEAȚĂ DIN AMURG de PETRU JIPA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370662_a_371991]
-
descifreze tainele, încercând să înțeleagă. Și să se înțeleagă. Reproducem, din finalul Rîpelor galbene, un pasaj mai elocvent decât orice concluzie: „...din nou călare pe Șargu’, izolat la margine de pustă, adîncit în lectură, ceasuri de-a rîndul. Apoi, în amurg, însingurat și captiv aceleiași melancolice nemărginiri, robit aceleiași gravități a stepei fără hotare. Gravitate ce pare mai curînd de ordin metafizic, încît e de mirare că un spațiu cu niște dimensiuni precum acestea a putut să producă și altceva decît
EUGEN DORCESCU, ÎNTRE DHYANA ŞI MAYA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370648_a_371977]
-
pierde în pletele sălciilor (pag. 216), scriind mereu ”versuri de împotrivire”ca în ” Poemul sfidării voastre”: dealul se ține scai de mine,/ valea mă urmează docilă,/ luceafărul e-n gaura din geam, satul mă îmbrățișează cu arinii./ măceșii au ațipit,/ amurg domol, Isus trebuie să vină...Și - ca într-o sărbătoare românescă - justificând afirmația lui Mircea Eliade, că dacii își spuneau lupi, simbolic vorbind despre semnificația sa inițiatică, presupunând înfrângerea groazei față de animalul ce trebuie îmblânzit, se sugerează și eliberarea. Mircea
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]