KorAP: Find »[drukola/base=analitică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...76 >

1,881 matches

Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

revenim la enunț și la proprietățile lui existențiale. Și fiind vorba despre operații de constituire cu un sens clar în însăși constituirea existențial-ontologică a Dasein-ului, revenirea aceasta trebuie ea însăși operată după contabilizarea aspectelor judicative și a celor non-judicative ale analiticii existențiale, așa cum ele au fost scoase la iveală până aici. Înainte, însă, încă o observație: timpul apare la un moment dat ca singurul existențial în stare să-și păstreze sensul dincolo de limitele judicativului: "Timpul devine astfel denumirea premergătoare care abia

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
cazul celorlalte două aplicații (Aristotel și Kant), nu mai este cu putință aici. Ea ar putea fi, totuși, exprimată, dar convenționalitatea judicativă însăși ar regla în măsură mult prea mare chiar discursul acesta interpretativ. De aici nu trebuie înțeles că analitica existențială ar anula dictatura judicativului. Ceea ce am spus are sensul de a descrie vecinătatea non-judicativului, iar nu operațiile acestuia asupra "materialului" oferit de instanțele reprezentative ale analiticii existențiale, de la Dasein și ființă, până la timp, nimic și eveniment. Din această perspectivă

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
mult prea mare chiar discursul acesta interpretativ. De aici nu trebuie înțeles că analitica existențială ar anula dictatura judicativului. Ceea ce am spus are sensul de a descrie vecinătatea non-judicativului, iar nu operațiile acestuia asupra "materialului" oferit de instanțele reprezentative ale analiticii existențiale, de la Dasein și ființă, până la timp, nimic și eveniment. Din această perspectivă, discursul ce va urma va fi sub semnul acestei "transcendențe imediate" reprezentate de limitele dictaturii judicativului, adică de unele "imagini" ale orizontului non-judicativ, ce poate fi recunoscut

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
Dasein și ființă, până la timp, nimic și eveniment. Din această perspectivă, discursul ce va urma va fi sub semnul acestei "transcendențe imediate" reprezentate de limitele dictaturii judicativului, adică de unele "imagini" ale orizontului non-judicativ, ce poate fi recunoscut deja, în analitica existențială, prin câteva constituiri fenomenale (obiectuale), dar nu încă ceea ce este esențial într-un sens non-judicativ prin acte specifice de constituire. Abia acum este străpuns orizontul în care capătă sens descrierea constitutivității existențiale a verbului, a primului "este" din structura

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
3. Constituire existențială și "situații existențiale"; reducția judicativă a dictaturii judicativului la verb ("este") și la timp 3.3.3.1. Introducere Pentru Heidegger, constituirea structurii existențiale a Dasein-ului nu reprezintă un fapt "teoretic"; ceea ce înseamnă că, cel puțin formal, analitica existențială nu poate fi socotită drept "teorie" asupra omului, o variantă antropologică prin care este impusă o anumită imagine chiar un concept despre om. Constituirea aceasta are rosturi ontologice de la bun început, ceea ce vrea să însemne că Dasein-ul se pune

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
poate fi luat într-un sens natural: este el însuși constituit ca extază temporală, ca spargere a orizontului ontologic, orizont care, în fapt, numai în acest mod oferă locuire Dasein-ului. Sunt, cum știm, trei extaze temporale scoase în evidență de analitica existențială trecutul esențial, prezentul și viitorul și fiecare are o anumită "calitate", deși, cum ar spune Husserl, aceeași "materie": Dasein-ul; dar nu Dasein-ul pur și simplu, ci acesta în raportul său cu propria ființă, adică tocmai în plin act de

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
propria ființă?). Dacă această veritabilă suprasituație existențială ființa-în-lume nu ar participa la constituirea (de sine a) Dasein-ului, atunci nu ar fi cu putință nici trecerea de la "noi" (impersonalul "se", Das Man) la "eu" (Dasein-ul însuși), cu totul semnificativă în scenariul analiticii existențiale; iar timpul, chiar activ în sens constitutiv, ca extază (timporizatoare, spune Heidegger), ar fi întărit pe dimensiunea sa a trecutului (esențial), fără putința unei deschideri intenționale către ființa ca atare a Dasein-ului, către situația existențială "finală", aceea a ființării-întru-moarte

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
iese în evidență oricând este vorba despre o constituire fenomenală în act, despre un fenomen pur și simplu, chiar dacă orizontul de aplicare este facticitatea Dasein-ului. Desigur, identificarea "fenomenului" poate conduce către alte "obiecte" decât cele identificate în construcția "existențială" propriu-zisă (analitica existențială). Cert este că reducția poate clarifica, prin reconstituire, statutul "legitim" al celor trei instanțe despre care este vorba acum, mai întâi al structurii intenționale ceva-ca-ceva. Spațiul factic pe care Heidegger îl are în vedere vorbind despre cele trei "fenomene

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
operatorului "ca" în funcția sa de timporizare prin care se constituie însuși locul-de-deschidere al Dasein-ului? 3.3.3.4. Fenomenul intențional "enunț" (Aussage); adevărul și constituirea "fenomenologică" a Dasein-ului ca întreg. Re-constituirea schematică a reducției la timp și adevăr din analitica existențială Modalitatea în care sunt constituite cele două "ca"-uri, factic și apofantic, ne-a apărut deja. Dar cum este păstrată diferența lor? Cum este aceasta așezată într-o unitate, în așa fel încât operatorul "ca" să "lucreze" chiar după

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
Acestea sunt întrebările la care trebuie răspuns acum. Desigur, răspunsul poate fi dat imediat, urmând ca întemeierea sa să constituie preocuparea principală pentru ceea ce urmează. "Fenomenul" care păstrează în unitatea sa diferența în cauză este enunțul. Măsura importanței enunțului pentru analitica existențială este precizată de Heidegger de la începutul paragrafului care îl vizează: "... analiza enunțului are o poziție privilegiată în problematica ontologiei fundamentale, deoarece în perioada decisivă a începuturilor ontologiei antice, λόγος-ul a funcționat ca unic fir călăuzitor pentru accesul la ființarea

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
are un rost constitutiv pentru Dasein-ul însuși, fiindcă ea reprezintă un fapt destinal al ființei, așadar al ființei acestuia. Oricum, în contextul de față importanța "istorică" a enunțului constituie o motivație în plus pentru păstrarea atenției către acesta. În sistematica analiticii existențiale, importanța enunțului poate fi apreciată, strict formal, după semnificația locurilor în care autorul așează analiza sa: în contextul constituirii locului-de-deschidere al Dasein-ului și în contextul conclusiv pe tema grijii ca ființă a Dasein-ului, din finalul primei secțiuni din Ființă

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
reducții fenomenologice, acesta vine dinspre structura intențional-factică ceva-ca-ceva și dinspre operatorul intențional "ca". Fără îndoială, întregul complex situațional și existențial al acestor două componente ale intenționalității factice este activ în constituirea fenomenală a enunțului. Cumva, acesta este privit, la nivelul analiticii existențiale, din perspectiva condiției sale de posibilitate. Astfel, în absența unui prealabil propriu-zis fenomenal, totodată complex, alcătuit din "ceva" constituit deja, apoi a altui "ceva" de asemenea constituit, în final a legării acestora prin "ca", un complex existențial care operează

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
fi reduse, spune Heidegger, la sensul de enunț teoretic; totuși, ele sunt enunțuri, au aceeași bază existențială ca enunțul teoretic și țin, ca și acesta din urmă, în perspectivă existențială, de "explicitarea de la nivelul privirii-ambientale".189 Precizând importanța enunțului pentru analitica existențială, filosoful german face trimitere și la legătura enunțului cu adevărul socotită în istoria filosofiei drept esențială și constitutivă adevărului însuși. Ceea ce înseamnă că, din perspectivă istorică, filosofia a legat în mod necesar adevărul de spațiul îngust al unui existențial

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
și girat succesul istoric al acestui înțeles deformat al adevărului, fiindcă nu se află în textele sale nici o dovadă pentru acest punct de vedere. Toate acestea sunt "evaluări", interpretări ale unor fapte din perspectiva "logicii" adevărului. Ontologic, adevărul este, potrivit analiticii existențiale, însăși starea de descoperire a ființării, care aparține stării de deschidere a Dasein-ului. Așa încât, nu este cu putință un adevăr dincolo de însăși starea de deschidere a acestuia. Enunțul, care "prinde" un adevăr, este întemeiat, de fapt, în adevăr, iar

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
constituirea sa, nu reprezintă un sens de esență al său. Dar dacă pornin de la funcțiile pe care le au timpul și adevărul în constituirea Dasein-ului, atunci sesizăm mai degrabă judicativitatea constitutivă a acesteia. Nu suntem, așadar, în afara judicativului constitutiv prin analitica existențială din Ființă și timp, cel puțin în registrul de constituire a locului-de-deschidere a Dasein-ului. Fiindcă acesta (locul-de-deschidere) este Dasein-ul însuși în măsura în care apare constituit el însuși prin "umplerea" locului-său-de-deschidere cu ceea ce el întâlnește, cu ceea ce i se poate alătura omogen

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
aspectul activ poate prelua unele funcții ale celui suspendat. De fapt, suspendarea despre care vorbeam ține doar de o prezența nominală a elementelor celor două aspecte, nu de exercitarea unor funcții de constituire judicativă. Pun această problemă, fiindcă în formula analiticii existențiale, cel puțin în registrul constituirii locului-de-deschidere al Dasein-ului, nu se află cu un sens propriu decât termenii aspectului alethic al judicativului (adevărul și timpul), nu însă și cei ai aspectului formal, anume subiectul și predicatul. Dar funcțiile acestora din

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
adevărului, ca sensuri fundamentale ale fenomenului ca atare, Dasein-ul. Structura existențială a acestuia este dată chiar de unitatea operațional-fenomenală în care se află, originar, timpul și adevărul. Ar mai fi de observat, dincolo de "locul" propriu acestei constituiri fenomenale, faptul că analitica existențială păstrează aspectul alethic al judecății (și judicativului), în vreme ce reformalizarea logos-ului prin instituirea logicii simbolice păstrează tocmai aspectul formal al judecății (și judicativului). Prin ceea ce s-a arătat aici, a fost pregătită o interpretare propriu-zis fenomenologică a reconstrucției filosofice

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
alethic al judecății (și judicativului), în vreme ce reformalizarea logos-ului prin instituirea logicii simbolice păstrează tocmai aspectul formal al judecății (și judicativului). Prin ceea ce s-a arătat aici, a fost pregătită o interpretare propriu-zis fenomenologică a reconstrucției filosofice heideggeriene în modelul analiticii existențiale. Dar sensurile scoase la iveală reprezintă probe ale încadrării acesteia în orizontul judicativului constitutiv. E drept, locul acesteia se află la marginea acestui orizont, date fiind sensurile judicativ-regulative și chiar non-judicative care pot fi zărite și care au fost

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
drept, locul acesteia se află la marginea acestui orizont, date fiind sensurile judicativ-regulative și chiar non-judicative care pot fi zărite și care au fost reconstituite aici. Dar acest fapt nu anulează judecata tocmai formulată. Așa încât, scopul punerii în discuție a analiticii existențiale a fost atins. Cum susțineam mai sus, pentru o interpretare propriu-zis fenomenologică de aici trebuie pornit: de la sensul originar al unității timp-adevăr pe care îl are constituirea (de sine a) Dasein-ul însuși. 3.4. Încheiere la Prima Secțiune: Sensuri

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
fost atins. Cum susțineam mai sus, pentru o interpretare propriu-zis fenomenologică de aici trebuie pornit: de la sensul originar al unității timp-adevăr pe care îl are constituirea (de sine a) Dasein-ul însuși. 3.4. Încheiere la Prima Secțiune: Sensuri "finale" ale analiticii și dialecticii Din exemplificările propuse aici am căpătat încă o dovadă pentru faptul că nu este întâmplătoare constituirea discursului filosofic pe baza celor două modele judicativ-constitutive, analitica și dialectica. Aceste două veritabile topos-uri logice oferă proiecții ale unor interogații

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
sine a) Dasein-ul însuși. 3.4. Încheiere la Prima Secțiune: Sensuri "finale" ale analiticii și dialecticii Din exemplificările propuse aici am căpătat încă o dovadă pentru faptul că nu este întâmplătoare constituirea discursului filosofic pe baza celor două modele judicativ-constitutive, analitica și dialectica. Aceste două veritabile topos-uri logice oferă proiecții ale unor interogații, răspunsuri, argumentări etc. neconstituite încă, "modele teoretice" cu funcțiune de prealabil tematic și metodologic pentru discursul filosofic, în genere, "structuri intenționale" care fac cu putință însăși reconstituirea

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
modalizări ale ei în funcție de anumite convenții filosofic-istorice. Istoria filosofiei reprezintă unul dintre toposurile judicativului constitutiv. Însăși descrierea natural-istorică a acestuia, concentrată în ideea că ordinea logică rezultată prin de-naturarea logos-ului reglează orice discurs, a scos la iveală faptul că analitica și dialectica s-au instalat de la bun început în spațiul filosofiei. S-ar putea face un raționament simplu pentru a înțelege rostul analiticii și al dialecticii în istoria filosofiei, adică într-unul dintre toposurile judicativului constitutiv: judecata, fiind elementul structurant

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
că ordinea logică rezultată prin de-naturarea logos-ului reglează orice discurs, a scos la iveală faptul că analitica și dialectica s-au instalat de la bun început în spațiul filosofiei. S-ar putea face un raționament simplu pentru a înțelege rostul analiticii și al dialecticii în istoria filosofiei, adică într-unul dintre toposurile judicativului constitutiv: judecata, fiind elementul structurant al logicului și fiind o "formă" compusă (este alcătuită din cel puțin două noțiuni, S și P, și are două aspecte, formal și

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
de asemenea, judecata are o anumită funcție logică, așa cum are orice formă a gândirii, prin urmare trebuie să existe și o disciplină care să se ocupe cu modalitățile de exercitare a acestei funcții de către judecată; prima disciplină ar putea fi analitica, cea de-a doua, dialectica; de altfel, așa cum s-a arătat în prima parte a acestei secțiuni, pe temeiul operației de multiplicare a structurii judicative originare S P, acestea două pot fi constituite. Totuși, nici în textele lui Aristotel, nici

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
secțiuni, pe temeiul operației de multiplicare a structurii judicative originare S P, acestea două pot fi constituite. Totuși, nici în textele lui Aristotel, nici în cele ale lui Kant sau Heidegger, pe care s-au făcut aplicațiile din capitolul anterior, analitica și dialectica nu au constituit simple compartimente ale unei logici, doar rezultate ale unei cercetări "analitice" ale unor componente "logice"; deși, e drept, fiecare dintre cei amintiți a utilizat cele două modele de discurs pentru a "umple" un "spațiu logic

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]