7,050 matches
-
prin lucrul în echipă al designerilor curriculari și apoi în practica instruirii, prin activități similare de tip team-teaching. Balansarea (echilibrul curricular) se referă la modul în care trebuie distribuite diferitele categorii de valori antagonice în ansamblul curriculumului. Teoreticienii apelează la analogia simbolului clasic al Justiției pentru a sugera mai clar sensul acestui concept: vestita zeiță legată la ochi („oarbă”) care ține în mână un cântar. Într-adevăr, un curriculum echilibrat presupune o „distribuire corectă a valorilor”, astfel încât nici una dintre ele să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
n-a murit în 1969, dar începuse deja să primească lovituri năucitoare. Cele aplicate de curentul reconceptualist i-au pricinuit afecțiuni ale „cordului”, întrucât au fost aplicate direct în „inima” modernismului: limbajul de specialitate al domeniului, alcătuit din metafore și analogii mecanice. Astfel a luat naștere critica „inginerismului”, care, de fapt, a pregătit „covorul roșu” pentru intrarea postmodernismului în disputele curriculare. * Anii ’60 n-au reprezentat totuși „începutul sfârșitului” curriculumului modern. Marile sale edificii s-au înălțat în această perioadă. Păreau
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Deși în teoria modernă a curriculumului aceste expresii erau folosite doar ca metafore, recurgerea la ele trăda tendința teoreticienilor de a asimila curriculumul unei mașinării productive ca oricare alta din societatea industrială. Macdonald credea că acest limbaj pedagogic bazat pe analogii și metafore mecanice și tehnice constituie „problema esențială” (the central question) a reconceptualizării domeniului. După el, teoria curriculumului trebuie să abandoneze nu numai această terminologie barbară, ci și viziunea eminamente utilitară și inumană despre procesul formării persoanei pe care o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Conștiința ar putea fi asemănată cu un fel de „caracatiță cerebrală” - imaterială, invizibilă, infatigabilă - care își întinde tentaculele psihice pentru a „pipăi” lumea obiectivă pe care o percepe, generic, ca altceva, adică mediul și modul ei de viață. Este o analogie forțată, dar sugestivă și adecvată pentru a pricepe de ce înțelegerea fenomenologică, conștiința, este caracterizată prin intenționalitate. In-tendere spre lume este „intenționalitate a ceva”; astfel se realizează înțelegerea sensului în actul de conștientizare. Max van Manen (1984) a sesizat că această
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu este un poststructuralism și Piaget nu poate fi considerat postmodernist decât forțând în mod exagerat sensul acestor concepte care desemnează moduri de gândire relativ bine delimitate. Doll jr. a analizat însă aceste evoluții într-o manieră impresionistă, recurgând la analogii și interpretând unele noțiuni și principii științifice riguroase ca metafore revelatoare. Un exemplu concludent îl constituie interpretarea teoriei „ordinii din haos”, formulată de Prigogine în termeni riguroși, matematici, ca demonstrație a „imaginației naturii” și a „creativității spontane”. Termeni precum dezechilibru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
tinerești ale fiului erau menite să răspundă la superlativ așteptărilor părintești cu privire la viitorul amândurora. Totul se sfârșește într-o romantică îmbrățișare ce îi transformă pe cei doi diavoli în îngeri păzitori ai fericirii comune. Confruntarea dintre modernism și postmodernism, în ciuda analogiilor cu alegoria de mai sus, nu este o poveste romantică. „Eroii” comuni sunt rațiunea și iraționalul. Gândirea postmodernă nu este - decât în mod nesemnificativ - irațională; ea este antiraționalistă - în sensul că atacă exagerările teoretice și practice ale raționalismului. Tocmai pentru că
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cronică a gândirii moderne: respingerea alternativelor și a perspectivelor multiple. 231. Termenul text este un concept fundamental al postmodernismului cu funcție metodologică. Este vorba despre o lărgire a sensului conotativ din lingvistică și naratologie. Orice realitate poate fi considerată, prin analogie, un text (scris sau vorbit) - prin urmare, poate fi supusă unei abordări hermeneutice. Ideea că orice proces, fenomen sau lucru poate fi interpretat în multiple moduri constituie o axiomă a gândirii postmoderne. 232. Hlynka, Yeaman, op. cit., pp. 1-2. 233. C.P.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
era, alături de cea la benzină, Coada cu majusculă, cu deosebirea că ultima era pentru combustibilul mașinilor, iar cealaltă - pentru „combustibilul” oamenilor. Bătălia pentru carne îndeosebi devenea o adevărată expediție, un bivuac, totul căpăta aspecte apocaliptice, dar și epopeice, epopeea cărnii. Analogia cea mai vizibilă era între coadă și campania militară (cu „eroismul” și sacrificiile de rigoare), dar și între coadă și actul sexual (plăcerea fiindu-le însă rezervată exclusiv masochiștilor). Apăruseră bancuri în care coada prima asupra sexului - pentru populația cozii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o a doua formă, durerea marginalizată, amintirea îmblânzită a faptului dureros din trecut devine un exemplu de viață de care individul, dar mai ales colectivitatea se pot servi. Operația este dublă și amintește, de asemenea, psihanaliza. Expunându-se această amintire analogiei și generalizării, se face din ea un exemplu din care se trag învățăminte. Astfel, trecutul devine un principiu de acțiune pentru prezent. În concluzie, cu referire la tema abordată, putem subscrie opiniei că memoria literală, mai ales cea dusă la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de evitat un posibil Pearl Harbour electronic - pentru asta, în SUA, sunt necesare cel puțin cinci ani și 200 de milioane de dolari. Sunt căi mai simple și mai ieftine de atacat infrastructurile principale: telefoane false, automobile-capcană, pirați ai aerului; • analogie în abordarea securității sistemului cu sistemul de lobby din domeniul mediului (gen Green Peace). Iată doar câteva dintre semnalele disperate ale omenirii vizavi de globalizarea informațională. Statele foarte dezvoltate au ajuns să depindă de informații mai mult decât de resursele
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
P.C. își va semnala preferința pentru această tonalitate încă din titluri: Cuib de lumină (1996), Lumină în amurg (1996), Iluminări (1998) ș.a. O vibrație intensă intervine deseori în proiecții unde sunt prezente culorile „de sânge și foc” (Amurg), iar o analogie trimite la „sufletul rebel/ De pictor flamand”. Rebelă este și pădurea de stejari a Deliormanului, „intrată în baladă” (Origini), după cum purtătoare de mister este și imaginea fântânii cu „sufletul mut” din volumul Cu stelele-n palmă (1997), versul vădind relații
POPA CARACALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
o melodramă întocmită după regulile genului (lacrimi, taine, dezvăluiri senzaționale). P.-M. e un scriitor cu lecturi moderne, un admirator, probabil, al dramaturgiei scandinave, al lui H. Ibsen îndeosebi. Piesa Lizi poate fi raportată la Hedda Gabler. De asemenea, unele analogii se pot face între Pământ (1910) și Strigoii; conflictul, pe plan moral, angajează boierimea, care ar da semne de degenerescență, și țărănimea. Împovărat de o „ereditate păcătoasă”, tânărul Ștefan se zbuciumă, cu mințile tulburate. Intriga se complică prin introducerea unor
POLIZU-MICSUNESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288876_a_290205]
-
sensurile existenței, contemplând-o pe un plan ideal, în vaste figurații imaginare. Se mai petrece și altceva: limbajul poetic însuși suferă modificări esențiale; metafora își lărgește enorm arcul, îndepărtându-se de câmpul senzorial imediat și operând tot mai des cu analogii de ordin intelectual. Forma directă, confesivă, a lirismului e părăsită pentru exprimarea aluzivă eliptică; versul capătă o concentrare gnomică. Retorismul, dacă nu poate fi gâtuit, cunoaște o frânare prin care vin să-l răcească frecvent accente sarcastice. OV. S. CROHMĂLNICEANU
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
școală, cât și în afara ei. Concepția pedagogică e ilustrată și de producțiile literare, căci proza lui conține, în subtext, îndemnuri moralizatoare. Povestirile și nuvelele, scrise într-o limbă neaoșă, anticipând uneori temele lui Liviu Rebreanu (Susana cea nebună are unele analogii cu Ion), sunt frânturi din viața sătească, cu scene de atmosferă foarte veridice. Fără a fi deplin realizate artistic, ele au cunoscut o mare circulație. Articolele de istorie literară ale lui P.-R. popularizează viața și opera unor autori care
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
terminologia autorului, o teorie a „colateralului” însuflețește acest univers: neșansa, nenorocul, boala, degradarea, oroarea, răul interior, moartea - ca premise „pozitive”, ca modalități de a accede la valorile opuse. Discursul poetic se constituie astfel în discurs al unei ontologii. De aceea, analogiile cu simboliștii francezi, cu moderniștii E.A. Poe ori T.S. Eliot, cu poeți precum Emil Botta, Virgil Mazilescu, Cristian Popescu, raportările la optzecism și nouăzecism nu spun prea mult despre adevărul poeziei lui P. E o lirică bine structurată, ce se
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
e însoțită de note filologice și istorico-literare destinate să îl ajute pe cititor în situarea operei lui Cervantes în viață literară, culturală și socială din Spania. Hispanistul este și autorul unor studii de folclor comparat, în care caută, cu prudență, analogii și similitudini între literatura populară română și cea spaniolă. Lecturi romanice (1939) adună o parte din contribuțiile apărute în diverse periodice despre literaturile spaniolă, franceza, catalana, italiană, portugheză. Lucrarea Gramatică spaniolă (1942) este precedată, în 1941, de antologia didactica Páginas
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
Machado, Vicente Blasco-Ibáñez ș.a. precum și din Giovanni Verga și Francis Cârco. SCRIERI: Din viața și opera lui Unamuno, Craiova, 1923; Cervantes. Viață și opera, București, 1924; Lirica portugheză de azi, Craiova, 1926; Rătăcirea lui Ion Vancea, Craiova, 1926; Asemănări și analogii în folclorul român și iberic, București, 1927; Idolul vremii, Craiova, 1930; Cervantes și Italia, București, 1931; Ovid Densusianu, Craiova, 1934; Două drame de Lope de Vega interesând istoria și literatura românilor, Craiova, 1936; Lecturi romanice, București, 1939; Cervantes, București, 1940
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
Prozatorii spanioli contemporani”, „Cuget românesc”, 1923, 12; Perpessicius, Opere, XII, 227; Al. Lascarov-Moldovanu, „Cervantes”, „Răsăritul”, 1925, 4; E. [Mircea Eliade], „Prozatorii spanioli contemporani”, „Revista universitară”, 1926, 1; Pompiliu Constantinescu, „Rătăcirea lui Ion Vancea”, VL, 1927, 40; N. I. Herescu, „Asemănări și analogii în folclorul român și iberic”, „Pleiada”, 1927, 2; Sandu Teleajen, „Rătăcirea lui Ion Vancea”, „Gândul nostru”, 1927, 2; Al. Marcu, Un răspuns, VL, 1929, 104; Lascăr Sebastian, Un mare specialist și un mic plagiat, ĂLA, 1931, 560; Traian Mateescu, „Idolul
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
să pască/ Pân’ s-or sparge zorile” (Recolta nouă). Antropomorfizarea și animismul au adesea efecte antipoetice: zăpada primăverii pare „așternutul murdar și răscolit/ Din care îl trezește - pe soare - cineva” (Dezmorțire). Metafora și, în genere, figurile bazate pe asociații și analogie suferă de o prea strânsă logică și efectele (sugestiile) scapă uneori intenției lirice, de unde și câte un sâmbure de grotesc neintenționat: „Pâraiele din dealuri sfioase își fac vânt/ Ca niște păsărele cu aripile smulte” (Porniri). Încordat în voința de construcție
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
dragoste copleșitoare și enigmatică, curmată înainte de a fi ajuns la plenitudine, dar care consacră la rându-i atingerea bărbăției depline. E o iubire citadină, modernă și evoluată, cu doza ei de straniu și mister și totodată susceptibilă să îndemne la analogii literare: în femeia iubită, Laguna, se poate recunoaște o versiune a doamnei T. din Patul lui Procust de Camil Petrescu. Pe lângă temele principale - armata și dragostea -, rețin atenția și alte teme ori motive: moartea și frica de moarte, violența, oroarea
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
1991, 4-5; Val Condurache, Povestiri din cartierul de Est, RL, 1991, 34; Lovinescu, Unde scurte, II, 96-99, 228-231; Poantă, Scriitori, 17-19; Dorin Iancu, Exegi monumentum, ST, 1994, 12; Alex. Ștefănescu, Titus Popovici, RL, 1994, 48; Petraș, Lit. rom., 19-21; Mănucă, Analogii, 210-215; Petrescu, Studii transilvane, 58-63; Gabriel Dimisianu, Un Procopius român, RL, 1998, 28; Dan Croitoru, Cronica unei „iepoci”, RL, 1999, 7; Daniel Cristea-Enache, O carte perversă, ALA, 1999, 483; Bogdan Popescu, Gloria postumă, CC, 2000, 4-8; Gheorghe Grigurcu, Duplicitatea lui
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
Popa, Camil Petrescu și tehnica romanului, VR, 1994, 7-8; Edgar Papu, Scriitori-filosofi în cultura română, Craiova, 1994, 42-55; Irina Petraș, Camil Petrescu. Schițe pentru un portret, București, 1994; Zaciu, Clasici, 185-205; Micu, Scurtă ist., II, 176-188; Borbély, Grădina, 38-44; Mănucă, Analogii, 189-193; Irina Petraș, Știința morții, Cluj-Napoca, 1995, 140-163; Ion Apetroaie, Literatură și reflexivitate, Iași, 1996, 120-131; Mircea Muthu, Călcâiul lui Delacroix, București, 1996, 58-61; Mihail Sebastian, Jurnal, îngr. Gabriela Omăt, pref. L. Volovici, București, 1996, 45-46, 67-68, passim; Theodor Codreanu
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
422-425; Alexandru Iordan, Iacob Negruzzi, București, 1932; Călinescu, Ist. lit. (1941), 377-379, Ist. lit. (1982), 434-436; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 184-186; E. Lovinescu, T. Maiorescu și contemporanii lui, II, București, 1944, passim; Dicț. lit. 1900, 624-625; Faifer, Semnele, 269, 343-346; Mănucă, Analogii, 53-59; Dicț. analitic, I, 226-228; Nicolae Mecu, Iacob Negruzzi sau Vocația comunicării, București, 1999; Dicț. scriit. rom., III, 435-437; Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Iași, 2003, 135-160, 184-187; Săndulescu, Memorialiști, 51-57. D.M.
NEGRUZZI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
ajunge în tubul distal. Din cauza difuzibilității sale, ureea participă puțin la gradientul osmotic și nu antrenează o cantitate de apă legată osmotic decât într-o mică măsură. Mecanismul de concentrare a urinii explicat prin teoria „multiplicării contracurent” derivă dintr-o analogie fizico-chimică. în acest mecanism sunt implicate structurile medulare tubulare, vasculare și țesutul interstițial. Ramurile descendentă și ascendentă ale ansei Henle sunt asimilate cu un tub în formă de U (cu fluidul care circulă în direcții opuse), ramurile fiind separate prin
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
special, serotipul O157:H7) și Shigella dysenteriae sunt cel mai frecvent implicate. Patogeneza SHU atipic este încă insuficient lămurită. SHU postdiareic (epidemic). Toxina secretată de Shigella dysenteriae se numește shiga, iar toxinele produse de E. coli sunt denumite shiga-like, datorită analogiei structurale cu shiga-toxina. Aceste toxine sunt eliberate în tubul digestiv, apoi trec în circulație și se fixează pe celulele endoteliale, în special, de la nivel renal, prin intermediul unor receptori specifici. După ce pătrund în celulele-țintă, toxinele induc moartea acestora prin apoptoză, ca
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]