2,050 matches
-
revoluționar", 103, 121 "stare de urgență", 193 "teoria discursivă a moralității", 148 "viața nudă", 192 Absolutism, 109, 216 actori dominanți, 26 actori non-statali, 200, 217, 240 adevăr, 182 alegere rațională, 36 aliniere, 50, 52, 195 alteritate, 124, 149, 205 ambientalism anarhie (internațională), 22, 24, 33, 34, 37, 39, 40, 44, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 58, 60, 61, 62, 64, 65, 68, 72, 73, 74, 81, 101, 104, 106, 108, 124, 168, 186, 188, 189, 194, 197, 199, 209
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
41, 262 popor, 119, 204 postcolonialism, 147 postmodernism, 35, 40, 147, 179-206, 233, 263 poststructuralism, 179, 278, 279 pozitivism, 16, 43, 159, 168, 207, 278 predicții structurale, 54, 55 preocupări normative, 65, 278 principiul non-intervenției, 111, 113 privatizare, 92 "problematica anarhiei", 188, 189 Productivism, 266 Producție, 40, 84, 88, 95, 128-137, 145, 153 Proletariat, 127, 130, 134, 137, 138, 139, 142 proprietate privată, 75, 149, 166, 267 proprietate comună, 149 prostituție, 238, 240 protecționism, 87, 89, 92 psihologie, 33 purificare etnică
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cineva dă un Înțeles greșit termenului „datorie”, considerând, de exemplu, că orice restricție impusă din exterior este un atentat la independența și libertatea lui interioară. O astfel de persoană poate dezvolta sentimente de ură, răutate, invidie sau de diversiune și anarhie. Când Însă „datoria” este Înțeleasă ca un compromis necesar pe care omul civilizat trebuie să-l facă Între respectul față de norma morală și nevoia de a-și apăra inițiativele și convingerile proprii, atunci „datoria” nu mai reprezintă neapărat o sursă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
s-ar referi la toată poezia scrisă înainte (...). Poetul modern este de obicei "inocent" în raport cu tradiția: se scutură de ea ca de o povară inutilă. Vrea să facă altceva decât înaintașii săi. Sentimentul lui este unul de libertate împinsă până la anarhie. Pentru el, tradiția este o povară purtată cu grație, asumată critic sau ironic"19. Paradigma culturală, atașată Generației '60, anticipată de Labiș și reprezentată, mai ales, de Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ion Gheorghe etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu sine, o revoltă în stare latentă, care nu va mai avea, niciodată, șansa de a reizbucni, din cauza sfărșitului copleșitor, pe care poeta îl simte că se apropie. Un sfârșit apocaliptic, care desființează vremea și vremurile, creând o stare de anarhie generală, care poate fi asemănată cu starea de haos primordial, lipsindu-i, însă, liniștea de atunci: "Mai întâi, dispar cifrele,/ În timp ce limbile pipăie/ Greoaie și oarbe cadrane,/ Nevenindu-le să creadă/ Că nu mai au ce arăta/ Ceea ce nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care-și face un scop În viață din cele mai zărghite modalități de a se opune politicii corecte: "milita pentru vînătoare, coridă, teste nucleare, pedepse corporale; fuma tot ce era de fumat, țigări, țigarete, iarbă. se Înversuna Împotriva democrației, a anarhiei, a aristocrației, a monarhiei și a dictaturii." Dar viața ei se consuma În pregătirea și Îndeplinirea unor simili-atacuri teroriste cu scopul subminării testamentului unui VIP pe nume Timothy Leary, papa LSD-ului, "care ceruse să i se congeleze capul la
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sfera lui noi. Aflarea măsurii între aceste două tendințe constituie una din temele de meditație ale existenței autentice. * Asumarea oricărei valori suportă o perspectivă identitară. Până și cei considerați a fi la periferia societății își au propriile coduri, semn că anarhia, în sens tare, este imposibilă. * Istoria lumii este plină de potriviri accidentale ce au luat numele de mari teorii, născute într-un melanche de adevăr corespondență și adevăr coerență. Ele au produs și produc încă numeroase bucurii indiferent de direcția
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
care aspiră deținătorul acestuia. Apariția bioeticii dă seama de disoluția sistemelor etice care ar fi putut securiza un loc al omului, ca valoare esențială, într-un ansamblu de atitudini umane din ce în ce mai problematice. O etică a viului apare pe fondul unei anarhii ori în contextul unor ierarhii ce nu mai țin cont de om. Ciudat este că această deplasare a accentului axiologic de pe om, ce a determinat apariția bioeticii, are loc în contextul unei fugi după un om viitor; deci, în cadrul unei
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
intelectuali este o lipsă de încredere în elite (nu spun că nu ar fi întemeiată), care arată în definitiv o lipsă a încrederii în noi ca popor capabil să genereze elite; asta echivalând cu absența unei ierarhii organice, deci cu anarhia. Concluzia: suntem o națiune anarhică. Dacă lăsăm educația noastră sentimentală pe seama moralei va trebui să suportăm în continuare angoasele provocate de revolta biologicului în fața acțiunii discret sterilizantă a normelor etice. Însă și smulgerea afectivului din zona eticului aduce o sărăcire
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
înțelesurilor pe care le putem avea asupra lumii! Ce rămâne de făcut la nivel individual? Doar o modalitate personală de combinare a posibilităților date. * Lipsiți oamenii de scopurile lor, marea majoritate fiind conturate în zona consumului, și veți vedea apărând anarhia (sau mai firesc ar fi să spun "dispărând ordinea")! Asta nu au înțeles cei care conduc noile democrații. * Realitatea a conținut în ea, în orice perioadă istorică, o doză de virtual; să ne amintim legendele și poveștile. Doar două variabile
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
unei inversări a direcției, ce a purtat, nefiresc, numele de progres. Tăria credinței în Dumnezeu stă exact în faptul-de-a-crede, care donează un centru de orientare și constituie un factor stabilizator al ființei. Absența credinței nu are chipul ateismului, ci al anarhiei, omul fără de credință fiind lipsit de fundament. De aceea, modernitatea a avut nevoie de umanisme care denotă, toate, încercările omului de a-și fi propriul fundament. Heidegger consideră că un ustensil iese în evidență, rupând șirul trimiterilor cotidiane, abia când
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
-se întotdeauna doar raporturile de putere. Disoluția societății ar conduce la o generalizare a forței ca principiu de ordonare, indiferența față de propria viață, ca principiu al curajului, devenind una din valorile centrale ce garantează reușita. În domeniul umanului nu există anarhie în sensul tare al termenului, ci doar înlocuirea unei forme de organizare cu alta. Dorința de putere este întotdeauna metafizică, cerând mereu un tot mai mult, motiv pentru care vor exista continuu persoane sau grupuri care să-și impună propriul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a împins la ostilitate și sarcasm. Cuvîntul se întîlnește de numeroase ori în presa și literatura vremii, inclusiv la Bacovia. Sarcasmul e una din expresiile cele mai clare ale contrastelor, clivajelor și rupturilor. După el nu mai pot urma decît anarhia și revolta. „Zborul cărților” Una dintre cele mai insolite bucăți ale lui Bacovia, apărută cu un an înaintea debutului său editorial, e poemul în proză „Zborul cărților”, inspirat de senzația existenței unei producții excesive de literatură. De altfel, lucrul e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
criticau. Criticile vizau în primul rînd ineficiența administrațiilor, dar și mentalitatea colectivă ce se manifesta prin „concepții înapoiate de negativism în orice întreprindere spre și mai bine”5) și lipsa de reacție în fața urîtului. Tema principală de discuție o constituia anarhia edilitară, proliferarea odată cu micul comerț a barăcilor, chioșcurilor, șandramalelor. „Edilii noștri - ricana autorul anonim al unui pamflet - nu cultivă decît baraca. Unica lor grijă este cultul barăcii, și oriunde găsesc un locușor gol, fac ce fac și construiesc o baracă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ca întreg (Olson, 1971: 15). Societatea are nevoie de un sistem guvernamental pentru că atât bunurile cât și serviciile, dar și valorile spirituale și morale trebuie alocate și pentru că alocarea tuturor acestora este imposibilă din punct de vedere fizic sau logic. "Anarhia" în sensul etimologic de absență a guvernării este imposibilă din cauza constrângerilor pe care resursele limitate și traiul în comun le impun asupra societății, deși unele probleme pot fi atenuate prin intermediul descentralizării. Rămâne totuși întrebarea de ce trebuie alocate atât de multe
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
161, 193 Alfonsin, 339 Algeria, 169, 204, 205, 213, 303, 308 Almond, G.A., 33, 39, 66, 67, 101, 102, 112, 115, 345, 346, 378, 383, 389, 390 sAmerica, vezi state specifice America Centrală, vezi țări diferite America Latină, vezi țări specifice anarhie, 31 Angola, 51, 148, 166 apartenența la partidele politice, 35, 109, 112, 119, 122, 153-155, 178, 183, 266 Apter, D.E., 72, 143, 170 Arabe, națiuni, vezi state specifice Arblaster, A., 45, 62 Argentina, 93, 95, 159, 174, 213, 214, 231
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
acelea în care puterea spirituală și cea materială s-au echilibrat", afirmă cel dintîi. "Decăderea filosofiei teologice și a puterii spirituale, scrie celălalt, a lăsat societatea fără disciplină morală. Și Comte continuă să enumere consecințele tragice ale acestei stări de "anarhie spirituală": confruntarea permanentă a credințelor și a sistemelor de gîndire, "absența aproape totală a moralei publice", prioritatea acordată satisfacerii nevoilor materiale, apariția unei forme de putere, "care, în absența unei formule mai fericite, poate fi definită ministerialism sau despotism administrativ
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
parte, unor influențe ale spiritului "educației libere". El considera că se poate trece la regimul autonomiei numai atunci cînd elevii s-au deprins să asculte în perioada autorității consimțite (6-12 ani). Numai astfel vor putea parcurge, fără dificultăți deosebite, etapa anarhiei relative de la începutul adolescenței cînd, nefiind apți să se conducă singuri, puberii nu sînt dispuși nici să asculte de sfaturile celor mari. Prin regimul autonomiei al unei autonomii relative educatorul îi ajută tocmai să treacă într-o altă etapă aceea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
una publicată în Prolegomena la o educație românească, Cultura Românească, București, 1941. 68. O. GHIBU, " Încercare de expunere genetică a gândirii, devenirii și activității mele pedagogice", în vol. O. GHIBU, Pentru o pedagogie românească. 69. Cf. O. GHIBU, Dictatură și anarhie, Sibiu, 1944. 69 bis. O. GHIBU, Pedagogie țărănească, în "Societatea de mâine", nr. 21, din 21-31.V.1925. 70. O. GHIBU, Pe baricadele vieții. Anii mei de învățătură, ediție îngrijită, prefață, note și comentarii de Nadia Nicolescu, postfață de Mircea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și eterogenul să coexiste: "Pentru ca dinamismele să poată fi antagoniste, trebuie ca natura lor energetică să țină totodată de omogen și de eterogen...". Antagonismul eterogenizare-omogenizare este astfel un dinamism organizator, structurant. Lupasco observă pe bună dreptate că "... excluziune nu înseamnă... anarhie, tocmai pentru că ea implică eterogenizarea în lupta cu forțele de omogenizare, și deci un antagonism organizator... pentru că este... condiția și principiul formator al oricărei sistematizări..."25. Din nou, cuplul antagonist eterogenizare-omogenizare nu este suficient pentru a asigura mișcarea. Este necesar
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
pe continentul american. Astfel, tot ceea ce alcătuiește Europa o și dezbină, iar tot ceea ce o dezbină o și alcătuiește. Ea se naște, se dezvoltă și se afirmă din războiul cu ea însăși. Haosul procreativ este neîntrerupt: el a devenit o anarhie euro-organizatoare permanentă. Europa statelor Pentru unele spirite izolate, ideea de federație europeană apare în același timp cu statele-națiune și renaște odată cu fiecare război, odată cu fiecare tratat de pace. Astfel, visul contrazice realitatea care îi scapă. Dimpotrivă, Europa nu este de
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
polenurile culturii mediteraneene, greacă și latină, și pentru că din Orient a apărut o religie, purtătoare ea însăși de gene grecești și latine împreunate cu gene ebraice, care a civilizat haosul. Din acest moment, Europa se clădește într-un climat de anarhie organizatoare, asemenea unui ecosistem care se formează pornind de la o seamă de inter-retro-acțiuni ce unifică o mare varietate de ființe vii, care se înfruntă între ele și se nutresc unele din altele în interiorul aceluiași mediu geo-climatic. În acest sens, Europa
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
unitate, un prin-cipiu de ordine și de organizare care să răspundă necesității noastre de astăzi? Or, fundamentul Europei este pierderea fundamentelor (Imperiul, Mediterana, Creștinătatea); ordi-nea Europei este dezordinea șantierului plin de zbucium. Europa nu a fost ea însăși decît în anarhia eco-organizatoare și n-a existat nicicînd ca Organizare superioară a constituenților săi. De aici și problema realmente năucitoare cu care ne confruntăm, și anume de a căuta în prezent, și nu în trecut principiul organizării europene. Pentru a reuși aceasta
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Sumar: Dreptul este în forță. Libertatea este o idee. Liberalismul. Credința. Autonomia. Despotismul capitalului. Dușmanul intern. Mulțimea. Anarhia. Politica și morala. Dreptul celui mai tare. Puterea evreiască francmasonă este de neînvins. Scopul justifică mijloacele. Mulțimea este oarbă. Alfabetul politic. Discordiile partidelor. Forma de guvern care conduce cel mai bine la scopul vostru este autocrația. Lichiorurile tari. Clasicismul. Desfrâul
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
lor sentimentale; ei sunt sclavii diviziunilor partidelor care se opun înțelegerii celei mai cuminți. Orice hotărâre a mulțimii depinde de o majoritate întâmplătoare sau, cel puțin, superficială; în recunoașterea sa față de secretele politice, mulțimea ia hotărâri absurde; un fel de anarhie nimicește conducerea. Politica nu are nimic cu morala. Guvernul care se lasă condus de morală nu este politic și în consecință puterea sa este șubredă. Acela care vrea să domnească trebuie să recurgă la viclenii și ipocrizii. Marile calități populare
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]