KorAP: Find »[drukola/base=andrea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...73 >

1,813 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

să se ducă dracului. Dar o părticică din mine spera că era Jonathan cu ceva informații. Lily a zâmbit și mi-a spus că nu e nevoie să mă grăbesc. Am clătinat cu tristețe din cap și am răspuns. — Alo, Andrea? — Da, eu sunt. Jonathan? — Da. Am sunat adineauri acasă și mi-am ascultat mesajele de pe robot. Sunt chiar acum În drum dinspre Paris, undeva deasupra Atlanticului, dar aveai o voce atât de Îngrijorată, Încât m-am gândit să te sun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
pustiu, toate fetele luau de bună seamă masa la Pastis cu prietenii lor bancheri. M-am așezat În semiântuneric la biroul meu, am inspirat adânc și am format numărul. Din fericire, Monsieur Renaud, recepționerul meu preferat de la Ritz, era acolo. — Andrea, draga mea, ce mai faci? Suntem Încântați să le avem din nou aici pe Miranda și pe gemene, a mințit el. Emily Îmi spusese că Miranda trăgea atât de des la Ritz, Încât Întreg personalul hotelului cunoștea numele ei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
deja să imite perfect maniera abruptă de a răspunde la telefon a mamei. Cassidy măcar avea politețea de a răspunde cu „Alo“. — Bună, scumpo, am ciripit eu și mi-a fost silă de mine Însămi pentru că lingușesc un copil. Sunt Andrea, de la birou. Mami e acolo? — Vrei să spui mama? m-a corectat ea, cum făcea Întotdeauna când auzea accent american. Sigur, ți-o dau imediat. Da, Ahn-dre-ah? Sper că e vorba de ceva important. Știi cât Îmi displace să fiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mândră de el, de faptul că Îi păsa de copiii ăștia, că acceptase un asemenea loc de muncă. Am tastat „reply“ și eram pe punctul să scriu toate astea Într-un e-mail de răspuns, când mi-am auzit strigat numele. — Andrea! E pe drum. E aici În zece minute, m-a anunțat Emily cu glas tare, străduindu-se foarte evident să-și păstreze calmul. — Ăăă, poftim? N-am auzit ce ai... — Miranda e În drum spre birou chiar În clipa asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de asistentă și nu aveam de gând s-o dau În bară. Inițial, Încercasem să nu dau impresia că alerg, dar după ce fusesem martora acelei desăvârșite lipse de demnitate de care dădeau dovadă toți ceilalți, am rupt-o la fugă. — Andrea! Știi că Miranda vine Încoace, nu? mi-a strigat Sophy de la recepție, În timp ce eu zburam pur și simplu pe lângă ea. — Da, știu, dar tu de unde știi? — Scumpete, eu știu tot. Iar acum Îți sugerez să prinzi ceva viteză. Un lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
nostru e În drum spre birou și nu eram pregătiți, așa că toată lumea e un pic cam agitată. De ce mă justific față de femeile astea? — Dumnezeule, trebuie că lucrezi pentru Miranda! Stai să ghicesc. Ești noua asistentă a Mirandei, nu? Te cheamă Andrea, nu-i așa? Bruneta cu picioare lungi mi-a zâmbit cu ceea ce trebuie să fi fost vreo patru duzini de dinți și a Înaintat spre mine ca un pirana. Prietena ei s-a Înseninat pe loc. — Ăă, da, Andrea, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
cheamă Andrea, nu-i așa? Bruneta cu picioare lungi mi-a zâmbit cu ceea ce trebuie să fi fost vreo patru duzini de dinți și a Înaintat spre mine ca un pirana. Prietena ei s-a Înseninat pe loc. — Ăă, da, Andrea, am zis eu și mi-am rostit numele ca și când nu eram prea sigură că e al meu. Și da, sunt noua asistentă a Mirandei. În clipa aceea ușile liftului s-au deschis spre holul din marmură albă de la intrare. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
din marmură albă de la intrare. Am trecut pe lângă cele două femei și m-am năspustit afară Înainte ca ușile să se deschidă de tot și am auzit-o pe una din ele strigându-mi din urmă: — Ești o fată norocoasă, Andrea. Miranda e o femeie uluitoare și un milion de fete ar face moarte de om pentru slujba ta! M-am străduit din răsputeri să nu nimeresc În mijlocul unui mic grup de avocați cu expresii foarte nefericite și am ajuns aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
dulăpior special, deasupra cuptorului cu microunde, numai pentru Miranda. Cu paharul Într-o mână, cu ziarele În celalată, am cotit În goană nebună și m-am ciocnit nas În nas cu Jessica, alias Fata cu Manichiură. Arăta iritată și panicată. — Andrea, știai că Miranda e În drum spre birou? m-a Întrebat ea și m-a măsurat din cap până-n picioare. — Bineînțeles. Am ziarele și apa aici și trebuie doar să le duc În biroul ei. Scuză-mă. — Andrea! m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
și panicată. — Andrea, știai că Miranda e În drum spre birou? m-a Întrebat ea și m-a măsurat din cap până-n picioare. — Bineînțeles. Am ziarele și apa aici și trebuie doar să le duc În biroul ei. Scuză-mă. — Andrea! m-a strigat În timp ce fugeam pe lângă ea cu paharul din care un cub de gheață a sărit și a aterizat pe covor, lângă departamentul artistic. Schimbă-ți neapărat pantofii! Am stopat brusc și m-am uitat În jos. Purtam o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
și nouă și jumătate, am anunțat eu În timp ce scoteam o sticlă de apă San Pellegrino din dulap și turnam În pahar. — Treizeci și nouă și jumătate, a repetat ea În receptor. Nu, acum. Nu, Jeff, vorbesc serios. În clipa asta. Andrea poartă adidași, pentru numele lui Dumnezeu, adidași roșii, iar Ea ajunge aici dintr-o clipă În alta. OK, mersi. Abia atunci am observat că În cele patru minute cât fusesem plecată Emily reușise să-și schimbe jeanșii prespălați pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
o logică anume, fiecare pus deasupra celuilalt, cu mici spații Între ele, așa fel Încât până la urmă să formeze un fel de evantai. Women’s Wear Daily era singura excepție la regulă: acesta trebuia pus În mijlocul biroului ei. — A venit! Andrea, vino Încoace! E În lift! am auzit-o pe Emily șuierând din Încăperea alăturată. Uri tocmai m-a sunat și mi-a spus că a coborât din mașină. Am pus Women’s Wear Daily pe birou, apa San Pellegrino pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Încrezătoare spre ușă și probabil că nici nu a observat cum un grup de trei femei care se aflau pe coridorul de afară s-a disipat urgent, la vederea ei, cu bărbiile În piept. — Da, Miranda. O s-o pun pe Andrea să ți-o aducă. Și asta a fost tot. Iar vizita care semănase panică generalizată În tot biroul, preparative frenetice, chiar și ajustări de garderobă și machiaj, durase mai puțin de patru minute și nu avusese - după cum erau În stare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de mult că ai venit la mica mea petrecere, a ciripit un bărbat suplu și frumos care s-a apropiat din spate. Și pe cine avem noi aici? S-au sărutat. — Marshall Madden, guru al culorilor, ți-o prezint pe Andrea Sachs. Andrea e, de fapt... — Noua asistentă a Mirandei, a terminat Marshall fraza și mi-a zâmbit. Am auzit totul despre tine, micuțo. Bun venit În familie. Sper că-mi vei face o vizită. Îți promit că Împreună putem să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
că ai venit la mica mea petrecere, a ciripit un bărbat suplu și frumos care s-a apropiat din spate. Și pe cine avem noi aici? S-au sărutat. — Marshall Madden, guru al culorilor, ți-o prezint pe Andrea Sachs. Andrea e, de fapt... — Noua asistentă a Mirandei, a terminat Marshall fraza și mi-a zâmbit. Am auzit totul despre tine, micuțo. Bun venit În familie. Sper că-mi vei face o vizită. Îți promit că Împreună putem să... ăăă... Îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Pe clipă ce trecea, activitatea mea devenea tot mai intelectuală! — Bună, Rich, i s-a adresat Emily cu un zâmbet fals dispecerului care Își molfăia de zor pipa și pe care Îl cunoscusem În prima zi. Ți-o prezint pe Andrea. Ea o să ducă În fiecare seară Cartea, așa că ai grijă să fie Întotdeauna o mașină pregătită, OK? Nici o problemă, roșcovano. Și-a scos pipa din gură și a arătat din cap În direcția mea: — O să am eu grijă de blondina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
OK? Nici o problemă, roșcovano. Și-a scos pipa din gură și a arătat din cap În direcția mea: — O să am eu grijă de blondina asta. — Splendid. A, da, vrei să aranjezi să vină Încă o mașină după noi până la Miranda? Andrea și cu mine ne despărțim după ce lăsăm Cartea. Două mașini uriașe au tras la scară imediat, și un șofer masiv a coborât de pe locul din față și ne-a deschis portiera din spate. Emily s-a urcat prima, și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
prezența cuiva care intrase cu cheie proprie În apartamentul lor și se foia de colo-colo. Dar Emily? Glumea? Era oarbă? Chiar nu-și dădea seama că nu eram fata care lucra pentru ea de mai bine de un an? — Sunt Andrea, Miranda. Sunt noua ta asistentă. Tăcere. Tăcere atotcuprinzătoare, insuportabilă, nesfârșită, Înnebunitoare. Știam că n-ar fi trebui să vorbesc, știam că Îmi sap singură groapa, dar pur și simplu nu mă puteam stăpâni. — Ăă, Îmi pare rău pentru Încurcătură. O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
a părut jignit și, deși nu părea posibil, zâmbetul i s-a lățit Încă mai mult, până a devenit un rânjet de la o ureche la alta. — Iartă-mă, am murmurat, cu ochii la paharul meu aproape gol. Numele meu e Andrea. Așa. Cred că este o modalitate mult mai adecvată de a face cunoștință. I-am Întins mâna și m-am Întrebat ce vrea. De fapt, modalitatea ta mi-a plăcut foare mult. Mă cheamă Christian. Încântat de cunoștință, Andy. Și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
În jur de treizeci de ani. Și probabil mult mai superficial. El a scos imediat o brichetă și s-a plecat spre mine să se asigure că țigara mi s-a aprins. — Și atunci, ce te aduce la petrecerea noastră, Andrea? Sau ești una dintre puținele persoane norocoase care pot spune că Marshall Madden e stilistul lor? — Nu, mă tem că nu. Cel puțin, nu Încă, deși el mi-a spus fără prea mare subtilitate că așa ar trebui. Am râs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mine, În fond? Probabil avea ceva timp de pierdut până când prietena lui Își termina ședințele ei de fotomodel cu zece mii de dolari pe zi și venea să Îl ia. Și În fond, și dac-ar fi așa, care-i problema, Andrea? m-am Întrebat eu cu asprime. În caz că ai reușit, la modul convenabil, să uiți, amintește-ți că ai, Întâmplător, prietenul cel mai incredibil de bun, de blând și de adorabil. Destul cu prostiile astea! Am bălmăjit o poveste cum că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mașină, mi-a deschis portiera și a arătat printr-un gest foarte galant spre bancheta din spate. — Mulțumesc, i-am zis eu politicos și destul de jenată și i-am Întins mâna. Mi-a părut bine de cunoștință, Christian. — Și mie, Andrea. Mi-a luat mâna, pe care credeam că are intenția să mi-o strângă, și și-a apăsat-o de buze, ținând-o astfel cu o fracțiune de secundă mai mult decât ar fi fost cazul, și a continuat: — Sper

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
să-i spună că nu mai există nici o eșarfă albă Hermès și că nimeni nu mai putea fabrica, trimite, crea, forma, expedia, comanda sau produce vreuna. Simpla idee era cumplită. Tocmai pe când deschideam dulapul și biroul, m-a sunat Uri. — Andrea? Bună, bună. Sunt eu, Uri. Poți să vii până jos? Sunt pe 58 Street, pe partea cu Park Avenue, chiar În fața clubului New York Sports. Am ceva pentru tine. Telefonul era o metodă bună, deși imperfectă, de a-mi comunica faptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
seama că e cazul să intru În acțiune. Numărul de telefon de la Smith and Wollensky era programat pe telefonul de pe biroul meu și am recunoscut vocea de la capătul celălalt al firului ca fiind a fetei celei noi. — Bună, Kim, sunt Andrea, de la biroul Mirandei Priestly. Sebastian e acolo? — Bună, ăă, cum spuneai că te cheamă? Deși sunam mereu la aceeași oră de două ori pe săptămână și mă prezentasem deja, ea se purta de fiecare dată de parcă n-am fi vorbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
care am auzit vocea pițigăiată și spartă a unei femei. — Bună ziua. Ați sunat la PS 277, la telefon doamna Whitmore. Cu ce vă pot fi de folos? — Alex Fineman e cumva acolo? — Pot să Întreb cine e la telefon? — Sunt Andrea Sachs, prietena lui Alex. — A, da, Andrea! Am auzit cu toții atât de multe despre tine! Cuvintele Îi sunau atât de disparat, Încât aveam impresia că e pe punctul de a se sufoca. — Da? Asta e... ăă, foarte bine. Și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]