1,815 matches
-
Iași. Crews, Frederik; Schor, Sandra, 1985, The Borzoi Handbook for Writers, Alfred A. Knopf, New York. Day, Robert A., 1994, How to Write and Publish a Scientific Paper, edi’ia a IV-a, Oryx Press, Phoenix. Drașoveanu, D.D., 1997, Teze și antiteze În sintaxa limbii române, Editura Clusium, Cluj-Napoca. Drincu, Sergiu, 1983, Semnele ortografice și de punctuație În limba română. Norme și exerciții, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Dumistrăcel, Stelian, 2001, Până-n pânzele albe. Expresii românești. Biografii - motivații, ediția a II-a
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ele abandonate în favoarea valorilor tradiționale? Unii spun că transformările anilor '60 au început în Statele Unite. Tot din republica înstelată va veni și reversul. S-ar putea, de asemenea, crede că în Europa ne înscriem în dialectica hegeliană a tezei (modernitatea), antitezei (postmodernitatea) și sintezei care va urma. Astfel de afirmații țin de profeție și nu de știință. Ca întotdeauna, viitorul este deschis tuturor posibilităților. Capitolul 8 Apariția valorilor comune ale europenilor Am ales această tematică în ciuda greutăților și a pericolelor pe
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
limbajul ei filozofic au astăzi o orientare de principiu bine determinată. De altfel, este greu de stabilit cu precizie ce înțelege Noica prin "terminologie filozofică", căci, în lucrările sale, el folosește curent termenii consacrați, fie că aceștia sînt împrumuturi neologice (antiteză, axiomă, obiect, spațiu, subiect, temă etc.), fie că sînt cuvinte vechi (adevăr, mișcare, timp etc.). Dacă terminologie înseamnă la el cuvintele și sintagmele analizate (fire, ființă, întru, rost, rostire, trecere, petrecere, troienire; ba nu, bădișor, depărtișor, lamură, lămurire, vremea vremuiește
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dihotomie falsă. După cum sugerează Dorff, "cele două teze nu se exclud reciproc, de fapt. ... [pentru că] ceea ce considerăm a fi normal se poate schimba" (Dorff, 1997, pp. 66-67). "Normalizarea" Germaniei este o condiție esențială pentru continuarea angajamentului față de multilateralism, și nu antiteza ei. Prin urmare, Germania își "reinventează" sentimentul de identitate națională în lumina politicii sale externe în schimbare (Glees, 1996, p. 279). Totuși, în anii 1990, elita politică germană a dat dovadă de multă competență în administrarea acestui proces de tranziție
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în această perioadă sunt regăsite concepții și perspective diverse asupra problematicii libertății, care vin în întâmpinarea și fixarea cunoștințelor despre libertate. Despre Descartes pot afirma că este adeptul raportului libertate constrângeri antropologice, Leibniz afirmă în teoria sa problema libertății în antiteză cu constrângerile prefigurate de ontologie, Spinoza se exprimă având în vedere necesitatea supranaturală și condiționările impuse de aceasta, iar nu în ultimul rând Rousseau abordează această temă ținând cont de aspectul social al manifestării libertății. Prezentarea acestor teorii filosofice, dar
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
diluează lirismul prin descrieri dilatate, să redea prospețimea și puritatea agrestă. Meditații precum Adevărul, Prieteșugul îl vestesc pe Grigore Alexandrescu. Începutul omului și starea orășănească glosează, în felul lui J.-J. Rousseau, asupra decăderii prin civilizație, iar Omul, construită pe antiteze și amintind de Alexander Pope, este interesantă prin reflecția asupra măreției și neputinței existențe umane trecătoare. Pesimism și melancolie sunt notele caracteristice ale acestui volum postum, prin care, cu ecouri din lirica occidentală, M. deschidea drumul meditației. Tot el, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
și dicționare, sunt utilizate, de obicei fără nici un fel de precizări și rezerve, expresii ca „filozofia limbajului“ sau „teoria semnificației“ pentru elaborări ale lui Wittgenstein. Se afirmă, de exemplu, că în scrierile sale mai târzii ar fi fost elaborată „o antiteză pragmatistă“ față de semantica realistă a Tractatus-ului. Pivotul acestei noi concepții l-ar reprezenta identificarea semnificației expresiilor limbajului cu folosirea lor. Sunt prezentate și discutate apoi diferite obiecții față de acest punct de vedere.47 Impresia cititorului va fi că Wittgenstein a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
vorbește numai despre ce se poate vorbi (Wittgenstein) și tace despre rest.“ „Care sunt zeii lor: Wittgenstein și Gödel. Negativitatea însăși - dar una care nici nu sperie (ca antinomiile lui Kant), 308 GÂNDITORUL SINGURATIC nici nu duce mai departe (ca antiteza lui Hegel!).“ (C. Noica, Jurnal de idei, Humanitas, București, 1990, pp. 132 și 268.) 4 Wittgenstein’s Lectures 1932-1935, Alice Ambrose (ed.), Amhest, New York, Prometheus Books, 1979, p. 77. 5 A. Ambrose, „Ludwig Wittgenstein: A Portrait“, în (ed.) F. A. Flowers
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
RUSSELL „Ceea ce încercăm să învățăm este o cale de a cerceta anumite probleme. O cale care contravine foarte mult dorinței anumitor oameni.“ Wittgenstein către studenții săi Atunci când schițau portretul unor personaje de primă mărime, istoricii din vechime foloseau uneori procedeul antitezei. Arta unui mare conducător de oști, ca Iulius Cezar, era înfățișată prin comparație cu cea a unui războinic de aceeași anvergură, chiar dacă dintr-o altă epocă, bunăoară a lui Alexandru Macedon. Și istorici ai filozofiei au încercat să scoată în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cardinale ale existenței omului, ale societății și culturii. Cercetarea filozofică, reprezentările despre morală și religie, știință și tehnică, despre viața bună în genere, sunt tot atâtea sfere în care profilul omului și gânditorului Wittgenstein ne poate apărea mai clar prin antiteză cu Russell. Wittgenstein este, de fapt, unul din puținii contemporani îndreptățiți să fie comparați cu o personalitate de talia lui Russell. Persoana celui din urmă întrunea daruri și însușiri care de cele mai multe ori se exclud: inteligență pătrunzătoare, orizont neobișnuit de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
foarte mult de sociologie, două domenii mai degrabă antitetice până În acel moment. Pe de altă parte, (r)evoluția epistemologică În economie, prin Încorporarea instituțiilor, a Încurajat preocupările sociologilor de a studia piața și relațiile economice. Sociologia Își are propriile ei antiteze: acțiune - fapte sociale (instituții), individualism - holism metodologic. Adaptarea ideii alegerii individuale la considerente structurale socializante a deschis calea unei concilieri teoretice și metodologice În interiorul sociologiei. Astfel, preocupările de studiere a relațiilor economice, din perspectiva mai cuprinzătoare a relațiilor sociale a
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
speranțele și peste cosmosul transformat într-un mormînt viu?" Văduvit de credința salvatoare el este și rămîne un păgîn (Plumb de iarnă): ""O, vis... o, libertate..." conștiința antică, precreștină, ignora conflictul între Destin și libertate, dar la Bacovia există această antiteză dureroasă: eterna, triumfătoarea libertate pe care el nu o va ajunge vreodată și destinul fatal care l-a învins și din voința căruia nu mai poate ieși. El se prăbușește în negativism, în tenebre. Alunecarea între tenebrele unde nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ei: ruine, moloz, scheletele unor clădiri Înnegrite care se profilau pe ceruri sumbre, draperii sfâșiate, faianță spartă, dulapuri pustii, mobile arse, cartușe goale, urme de șrapnele pe ziduri. Acesta fusese timp de trei ani rodul muncii ei, mereu În alb-negru, antiteza scenelor de artă ori de modă pe care le fotografiase ori a căror protagonistă fusese Înainte; a culorii, luminii și cadrajului perfecte, care făceau lumea mai frumoasă decât În realitate. Uite ce frumoasă eram În fotografii, spusese odată, arătându-i
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
că acestea sunt chiar sufletul, o realitate substanțială și nepieritoare. Substanța psihică rămâne o enigmă (nu avem o cunoștință sigură despre suflet). * Ideea cosmologică. Anotimpul și universul material, ca fundament al întregii naturi. Rațiunea este cea care rezolvă teza și antiteza provocate tot de ea, osândită pururi a oscila între afirmații și negații deopotrivă de tari și de vulnerabile. * Idealul transcendental. Teologia rațională vine în sprijinul existenței lui Dumnezeu - argumentul antologic, cosmologic al lumii, care nu poate fi decât Dumnezeu creator
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
mai mult asupra valorilor pozitive ne apropiem și în realitate mai mult de ele. Să recunoaștem, însă, că nu am putea vorbi de bine decît prin contrapondere cu răul, de adevăr decît în opoziție cu minciuna, de frumos decît prin antiteză cu urîtul etc. O atare dualitate a valorilor a asociat minciunii cele mai diferite forme de expresie (lingvistică), subordonate principalelor paliere existențiale în care minciuna se poate manifesta. Așa cum am afirmat deja, limbajul reprezintă cel mai potrivit cadru prin și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în cartea sa "1984" că "cine controlează trecutul, controlează viitorul". În consecință, o armată de funcționari au lucrat la rescrierea deformată a istoriei trecute, pentru justificarea "mărețelor realizări ale epocii de aur"; pe de altă parte, prezentul era construit prin antiteza dintre o "societate capitalistă putredă" și o societate în care nu există nici sărăcie, nici șomaj, nici sida, nici handicapați, nici prostituție, nimic-nimic rău. • Manipularea mistică" constă în conturarea unei "aure misterioase" în jurul grupului conducător, prezentat prin diverse mijloace de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înseamnă apărarea culturii împotriva a tot ceea ce poate fi văzut ca fiind o comercializare nefastă (prin subvenții, prin operațiuni de promovare etc.); 4) apărarea drepturilor culturale, ca o parte integrantă a drepturilor omului coform legii. Diversitatea culturală este prezentată ca antiteza uniformității culturale care nu există în realitate (teoretic). Și totuși, ipoteza unei evoluții, în timp, către o uniformizare culturală există, putând fi susținută prin diferite situații concrete adunate din toată lumea: 1) dispariția a numeroase limbi și dialecte (în studii și
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
bovarice, LCF, 1997, 20; Z. Ornea, O ediție contrafăcută, RL, 1997, 30; Corneliu Ștefanache, Un scriitor „strigă acum”, „Evenimentul” (Iași), 2000, 2 aprilie; Nicolae Turtureanu, Bătrânul și Magda, „Monitorul” (Iași), 2000, 24 aprilie; Adrian Alui Gheorghe, Magda Ursache strigă acum, „Antiteze”, 2000, 8-10; Gh. Buzatu, Un eveniment editorial, „România Mare”, 2000, 12 mai; Liviu Papuc, „Doina” lui Eminescu, CL, 2000, 6; Constantin Coroiu, Eminescu și cominterniștii de ieri și de azi, ALA, 2000, 527; Florin Costinescu, Un volum dedicat „Doinei” eminesciene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
de promovare a grupării ieșene de la Viața Românească de la început de secol XX, bunurile culturale periferice au șanse reduse de recunoaștere. Iar atunci când ating succesul, inițiatorii părăsesc provincia optând pentru capitala la care se raportau în construirea unei identități în antiteză. Pentru poporaniștii ieșeni, promovarea specificului moldovenesc s-a convertit, după mutarea Vieții Românești în capitală, în promovarea specificului național 65. Iar dacă pentru nordul Moldovei interbelice nu poate fi vorba de pătrunderea în centrul vieții culturale a unei grupări consolidate
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
și cele cu independență recentă, urmare a Revoluției Franceze; sistemele politice "vechi", formate înainte de 1648, s-au împotrivit celor mai recente, create de separări teritoriale, începând cu 1814; 4) dimensiunea și forța sistemului politic dominant dinaintea secesiunii (cazul britanico-irlandez, în antiteză cu cel danezo-norvegian) [Rokkan, 1970, trad.it. 1982, 143]. În procesul de democratizare, două fenomene sunt mai importante: pragul de reprezentare (bazat pe reducerea obstacolelor puse în fața reprezentării noilor partide și, mai exact, a tranziției de la sistemele electorale majoritare la
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
al limbii vorbite. Psaltirea în versuri se caracterizează printr-o diversitate a măsurii și ritmurilor, prin varietatea și, uneori, prin sonoritățile rare ale rimei, în genere printr-un limbaj poetic evoluat, uzând de comparație și metaforă, metonimie, hiperbolă, paralelism, interogație, antiteză, dar și de unele procedee stilistice sau lexicale specifice creației orale ori preluate din literatura religioasă sau istorică anterioară. Au fost remarcate la el frecvența dislocării sintactice, prezența termenilor populari, regionali sau arhaici și a seriilor sinonimice, spontaneitatea lexicală, originalitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
voință și orgoliu și cu toate acestea nefericită, candidată la ratare” (Eugen Simion). Se adaugă la toate acestea o fină ironie, subiacentă în toate narațiunile. Tipuri concludente: adolescenta - ce evadează în ficțiunea cu aspecte realiste - se vede pe sine, în antiteză cu Doamna Bovary, ca o făptură urâtă, nevoită să-și îngrijească bunica paralizată, dar salvată de un misterios bărbat, care, printr-un gest de duioșie, a învățat-o să se cunoască și să se prețuiască (Madrigal, în volumul Migrații, 1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
volumul Cuprinderi, apărut în 1993. În două rânduri, în anii 1990-1996 și din 2000, este titularul rubricii de cronică literară la „Ateneu”. Note critice, articole și studii mai semnează în „Luceafărul”, „Familia”, „Poesis”, „Caiete critice”, „Vatra”, „România literară”, „Viața românească”, „Antiteze”, „Contemporanul” ș.a. I s-a decernat Premiul pentru critică al revistei „Luceafărul” (1992). S. adoptă în Cuprinderi un demers de tip eclectic, desfășurând exerciții de lectură în registre diferite, preponderent fiind cel eseistic și analitic pe marginea unor subiecte extrase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
deopotrivă incisivitatea și deferența tonului. Deși modul cum susține o idee sau alta e transparent, iar poziția pentru care pledează este clară, va păstra tot timpul o rezervă. Impresia pe care o construiește retoric e că procesul care opune teza antitezei se dovedește mai important decât alegerea unuia din termeni. Faptul de a discuta un subiect sau altul îl crede mai important decât neutralizarea poziției adversarului; dovadă că în unele cazuri adversarul poate fi inventat, din rațiuni mai curând substanțiale decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
talmudic își desfășură Eliade trinitățile sale, "deltele", o deltă fiind Eloim-Spiritul-Materia, alta Spiri-tul-Materia-Universul. Aceste două trinități formează numărul șase (zilele lucrătoare ale săptămânii creației), termenul șapte fiind acela al încetării, simbolizând gama armoniei universale. Eliade vorbește adesea de "echilibru între antiteze", dar, precum se vede, triada lui nu este identificarea între Spirit și Existență a lui Hegel, ci un număr mistic, verificat în istorie. Eliade folosește Biblia analogic pentru destinele României, profesând un mesianism prin care se străduia să sugereze contemporanilor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]